Lucian Romașcanu

Ședința

480 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 1 · justificare inferioară
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

## **Domnul Lucian Romașcanu:**

Bună ziua, domnule președinte al Senatului! Domnule președinte interimar al Camerei Deputaților, Stimați colegi,

Sunt onorat să iau cuvântul astăzi într-o zi extrem de importantă. Astăzi este Ziua Senatului României. Și Senatul României, în gentilețea sa, ne-a chemat la ziua lui, care începe cu această ședință festivă și continuă cu un eveniment frumos la filarmonică, cu o recepție. Din păcate, la Ziua Senatului n-au venit din 136 de musafiri invitați decât 70.*

Eu o să cobor un pic de pe zona festivă și o să spun niște lucruri care chiar mă macină și mă preocupă.1 2 70 din 136 arată o lipsă fundamentală de înțelegere a rolului pe care îl ai atunci când ești ales să fii parlamentar.

În contextul ședinței

*

Cea mai mare onoare pe care am trăit-o eu, și am avut câteva momente de mândrie în viața mea profesională, a fost atunci când am fost ales senator.

Este mai mult decât serviciu, cu mult mai mult decât serviciu, este chiar mai mult decât vocație, este, dacă mergem la Biblie, un talant. Dumnezeu ne-a dat un talant. Noi... Dacă vreunul din noi crede că este atât de bun, competent, minunat, ca să fie parte, prin eforturi proprii, a Senatului României, se înșală. Este o încercare a destinului, pe care Dumnezeu ne-a dat-o fiecăruia, iar, la sfârșit, cu acest talant primit, trebuie să ne prezentăm înapoi să spunem ce am făcut cu el.

Dacă nu înțelegem onoarea fantastică pe care o avem de a fi acești aleși..., unul, fiecare dintre noi este unul din 136, din 20 de milioane.

Am această neplăcere să văd că oamenii tind să nu înțeleagă acest lucru și mesajul meu de astăzi este să respectăm noi primii Senatul și Parlamentul*, pentru a fi respectați la rândul nostru și pentru a nu mai avea un grad de încredere aproape, cum să spun eu, de o singură cifră, ca procent.

Este, pentru cine înțelege, extrem de mare responsabilitatea, mai ales când, cum a spus Robert Cazanciuc, avem asemenea înaintași în Senatul României. Avem șansa să-i fi citit în istorie și sunt curios dacă peste niște ani, zeci de ani, vreunul din noi va face parte din vreo carte de istorie. Asta, sigur că da, dacă vom mai avea istoria ca materie la școală, că deja tinde să devină materie opțională, ceea ce este profund greșit.

Îmi doresc astăzi, de ziua Senatului României – pe care au organizat-o atât de bine președintele Ciucă, secretarul general și toți colegii noștri implicați –, să transmit tuturor celor care, dacă nu sunt aici, poate măcar urmăresc ședința aceasta de undeva de la distanță să înțeleagă și să înțelegem că ceea ce suntem chemați să facem este pentru popor și este mai presus de noi*, fără să spun vorbe mari.

În rest, cum spunea un poet: „Tot ce facem e destin, / Ce e drept e pur și simplu.”

Mulțumesc mult.

La mulți ani Senatului României!