Marian Florian Săniuță

## **Domnul Marian Florian Săniuță:**

## Vă mulțumesc.

Am să vă rog să-mi permiteți ca, într-un minut, să vă anunț, stimați colegi, că astăzi comemorăm 70 de ani de când Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost ocupate de armatele sovietice, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov și a ultimatumurilor înaintate Guvernului Regal Român de către URSS în 26 și 27 iunie 1940.

Practic, începând cu data de 28 iunie 1940, ora 11.00, 3.776.000 de români și 50.762 de kilometri pătrați de teritoriu intrau sub dominație sovietică.

După ce Franța capitulase pe 22 iunie 1940, după ce trupele britanice se retrăseseră de pe continent, România, rămasă singură în fața agresiunii comuniste, a trebuit să accepte condițiile retragerii impuse de URSS. Ce a urmat, știm cu toții: un adevărat Katyn românesc.

Grigore Vieru a spus că „Basarabia este un copil înfășurat în sârmă ghimpată, un copil furat de istorie”.

Cu această ocazie, salut desființarea acestei Cortine de fier după 65 de ani, victoria Moldovei postcomuniste și a României europene. Salut, la 70 de ani de când jurnalele bucureștene aveau chenar negru pe prima pagină, parcursul proeuropean al românilor de dincolo și de dincoace de Prut.

Și, pentru a respecta acest moment, dar și frământările prin care trecem, dați-mi voie, stimată doamnă președinte, stimați colegi, să vă citesc câteva strofe din creația unui poet român născut în Basarabia, Adrian Păunescu.

Fragmentele sunt din poezia „De-ale noastre” și am să vă rog să-mi dați voie, în felul acesta, să marchez acest moment, ținând cont, încă o dată repet acest lucru, și de frământările prin care trecem în această perioadă.

„Mai este țară în țara noastră, mai este cer, mai sunt români,/Mai este dulce glasul mamei, mai este apă în fântâni./În roșu, galben și albastru, nu viețuiesc doar trei culori,/Ci blânda rază a speranței, mai e nevoie de valori./Nu Tricolorul face singur lucrarea țării de sub el,/Să facem bine și dreptate, să fie pace sub drapel./Să scoatem țara din necazuri, să scoatem omul din nevoi,/Să așezăm pe vatra țării toate grădinile din noi./Mai este țară în țara noastră, mai suntem și vom fi stăpâni,/Cât mai rămâne cer în ceruri și apa murmură-n fântâni.”

Vă mulțumesc și celor care mi-ați acordat atenție, și celor care astăzi, la 70 de ani după Katynul românesc, ați avut altceva de făcut.

Vă mulțumesc.