Marian-Iulian Rasaliu

## **Domnul Marian-Iulian Rasaliu:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Se apropie momentul 15 noiembrie, considerat de brașoveni „Mica Revoluție”.

În urmă cu 37 de ani, în 15 noiembrie 1987, a fost momentul în care muncitorii de la Fabrica de Autocamioane din Brașov au avut curajul de a ieși în stradă, unde au strigat „Jos comunismul!”. Da, i-au împins foamea, frigul și alte lucruri care nu puteau fi tolerate de nicio ființă umană. Au plătit pentru gestul lor: au fost anchete în beciurile Securității, deportări și umilință – pentru ei, familiile și prietenii lor. Dar, în ciuda tuturor suferințelor, ei au rămas uniți, pentru că știau că aceasta este singura lor șansă de supraviețuire. Abia după 1989, când a venit Revoluția, viața novembriștilor brașoveni a revenit la normal.

Despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 37 de ani cred că cei mai în măsură să povestească sunt novembriștii brașoveni*. Iar mărturiile lor sunt impresionante și emoționante. Povestea fiecăruia dintre ei poate fi o lecție de viață pentru noi. O lecție despre principii, despre valori și despre curaj, despre nesăbuința și despre curajul absolut de a înfrunta un regim totalitar, regimul comunist de la acea vreme.

De cealaltă parte, noi, politicienii care suntem acum în postura de a conduce destinele României, nu putem decât să ne înclinăm cu respect în fața acestor oameni curajoși și să ne întrebăm dacă ne-am achitat de misiunea pe care ei ne-au trasat-o în momentul în care au scandat „Jos comunismul!”.

Eu cred că în mare măsură ne-am achitat de această misiune.

În primul rând, România a devenit o țară liberă, o țară democratică, în care nimeni nu a suferit din cauza opiniilor politice