Pirtea, domnule președinte de ședință! Domnule președinte de ședință, Stimați colegi deputați, Domnule ministru Valentin Popa, Doamnelor și domnilor,
Prezenta moțiune nu este despre lupta politică. Această moțiune nu este despre câtă putere și susținere are un partid în Parlament. Nu este nici măcar despre aparițiile în media ale partidelor politice.
Dragi colegi,
Această moțiune a venit ca răspuns la nepăsarea cu care este tratată școala românească.
Există cel puțin două fapte care îi îngrijorează pe toți angajații din educație, și nu numai: întârzierile la plata salariilor și lipsa banilor, care pot duce la demisii, comasări și închideri de școli.
De două luni de zile, salariile profesorilor întârzie la plată. Știți foarte bine din ce cauză s-a întâmplat acest lucru: ați descentralizat sistemul plății, prin mai multă centralizare; acum nu se mai pot da banii prin autoritățile locale, ci direct prin minister.
În luna ianuarie, profesorii au așteptat salariile în data de 5, dar au venit după ziua de 15, iar luna trecută, din cauza încurcăturilor fiscale și a blocării programului contabil EduSal, lefurile au fost procesate iar după data de 15. Sunt categorii de profesori care vor aștepta banii și după două săptămâni.
Ați umilit profesorii fără jenă! Le-ați arătat „cine este jupânul”!
În același timp, există mari suspiciuni că banii pentru plata salariilor se vor termina după primele nouă luni din an. Adică din toamnă plata salariilor va fi pusă în pericol. Am primit tot mai multe semnale de la cadrele didactice că, din acest motiv, în inspectorate se caută soluții disperate de a reduce costurile în fiecare școală, prin comasări de clase, restructurări de posturi, generalizarea învățământului simultan și chiar desființarea de școli.
Stimați colegi de la PSD și ALDE,
Ați promis că educația va fi o prioritate. O să vă demonstrăm că nu este așa!
Trebuie să înțelegeți că, dacă doriți să ajutăm România, într-un moment simbolic al națiunii române – Anul Centenarului –, trebuie să-i oferim o șansă prin educație. Soluția nu este să reduci cheltuielile, ci să crești finanțarea pentru școli și să soliciți calitate în actul educațional.
Astfel, trebuie să angajăm mai mulți profesori, nu să comasați clase, în care să fie cuprinși chiar și 40 de elevi!
Trebuie să desființăm învățământul simultan, nu să-l generalizați!
Trebuie să angajăm și să plătim mai bine paznicii și personalul auxiliar nedidactic, pentru creșterea siguranței în școli, nu să desființați posturile acestora!
Iată încă o dovadă că în România învățământul nu este gratuit, așa cum prevede Constituția.
Comisia Europeană confirmă că, în proporție de 40%, cheltuielile cu educația în România sunt suportate din buzunarele părinților. Părinții aduc de acasă aproape 15 miliarde de lei anual, timp în care statul alocă 3% din PIB pentru educație, bani insuficienți pentru reparații, cretă, manuale, căldură sau transport.
De altfel, chiar fostul ministru al educației, domnul Liviu Pop, afirma – știți replica-i celebră: „Statul asigură o parte de gratuitate, părinții asigură cealaltă parte de gratuitate.”
Dar ce facem cu copiii părinților fără resurse? Dar cu copiii fără părinți, doamnelor și domnilor, aflați, vremelnic, la guvernare?
Să fim realiști! Am ajuns cu toții la un moment în care nu mai avem voie să permitem continuarea acestei politici educaționale, fără niciun viitor.
Dacă aveți curiozitatea să vorbiți cu oamenii din sistem, cu dascălii dedicați, nu cu cei care vânează posturi și poziții, veți vedea că ei sunt dezamăgiți nu de ministru, ci mult mai dezamăgiți sunt de modul în care PSD-ul tratează școala românească.
Primii vinovați, în ochii dascălilor și ai societății, în ansamblu, sunt chiar cei pentru care aceste poziții ministeriale sunt simple pătrățele pe o tablă de șah. Pe aceste pătrățele se plasează pioni, de regulă persoane fidele liderului suprem, dispuse să treacă peste orice linie roșie pentru a-i face pe plac acestuia.
Stimați colegi,
Este foarte clar, pentru tot românul, că PSD nu a respectat cerința legală de a aloca 6% din PIB pentru educație.
PSD se întreține din taxele plătite de contribuabili, de români, susținând funcționarea a 28 de ministere, cu peste 130 de secretari de stat, dar și a unei lungi liste de agenții guvernamentale, practic cea mai stufoasă rețea de funcționari publici din cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene.
Nu ne este frică să spunem: educația nu primește bani, pentru că acest portofoliu nu este atractiv pentru greii partidului, cei care se bat pe ministerele spre care se scurge cea mai mare parte a bugetului public.
Iată prin ce se exprimă punctual caracteristicile critice ale stării educației românești astăzi.
Analfabetismul și absenteismul ridicat, dificultățile de învățare, motivația redusă pentru activitățile școlare sunt doar câțiva dintre factorii menționați cu cea mai mare frecvență în documente și studii educaționale, invocate în analizele instituțiilor cu activitate specializată în acest domeniu.
Salarizarea total nestimulativă și bătaia de joc la adresa cadrelor didactice pune adeseori presiune pe umerii acelor oameni care ar trebui să formeze caracterele viitorului.
În lipsa unei soluții, unii apelează la meditații și încearcă să se descurce cum pot, alții, foarte mulți, pleacă din sistem.
Așa se face că, în anul 2015, din 20.570 de candidați la titularizare, doar 7.649 au obținut media 7. Aproape 5.400 din numărul total de candidați au obținut note între 1 și 4,99. Și asta nu se întâmplă numai din cauza salariului mic, ci mai ales din cauza viziunii inexistente, dincolo de interesele meschine de partid, exprimate în politizarea conducerii școlilor.
## Dragi colegi,
Iată o altă problemă care va avea grave consecințe pe termen mediu și lung: „manualul unic, adoptat prin lege”, pentru fiecare disciplină, evident, editat de o singură editură, de stat. Acesta va uniformiza actul didactic, va inhiba gândirea alternativă și gândirea critică și va aduce un manual slab din punct de vedere educațional, iar prețul va fi stabilit din pixul ministrului. Un astfel de manual unic ne condamnă mai degrabă la închiderea minții decât la colaborare și asigurarea unui viitor pentru români.
Într-o lume globală, modernă și dinamică, apelarea la sintagme de genul „așa era pe vremea mea și era bine” reflectă o gândire anacronică, retrogradă, dar mai ales neprofesionistă.
În locul introducerii unui manual unic, „osificat”, „prăfuit” și care uniformizează, PNL vă propune:
– licitații corecte și organizate la timp, fără schimbarea condițiilor peste noapte;
– o programă școlară stabilă și predictibilă în timp, iar, în funcție de specificul claselor, profesorii să aleagă manualul potrivit intereselor și competențelor elevilor;
– o evaluare, monitorizare și un control al calității manualelor mult mai riguros și o actualizare continuă a conținutului acestora.
Trebuie să păstrăm dreptul profesorilor de a alege manualul și modul de predare. Profesorul trebuie să fie cel mai important în actul didactic, și nu manualul.
## Dragi colegi,
Ne pleacă profesorii, și nu unul-doi, pleacă cu miile! Iar tinerii absolvenți merituoși de învățământ superior nu se înghesuie să vină la catedră.
## Domnule ministru,
Masteratul didactic va fi aplicat sau veți încălca și dumneavoastră Legea educației naționale?
Dacă nu veți înțelege că o „școală de formare a profesorilor” este vitală pentru supraviețuirea învățământului românesc, priviți statisticile și o să vedeți dimensiunea dezastrului anunțat!
## Domnule ministru,
În mandatul dumneavoastră se vor închide școli? Vor exista clase comasate în care să se înghesuie și 40 de elevi? Veți generaliza învățământul simultan pentru a reduce cheltuielile?
Așa cum vă cunosc eu, ca rector, nu veți face asta. Rămâne de văzut ca ministru ce veți face?!
Să știți că modificarea costului standard per elev a fost operată prin OUG nr. 90/2017, ceea ce va duce la închiderea de școli și presupune comasări pompieristice făcute din pix sau, mai grav, din „șoaptele” partidului.
Nu toate școlile se pot încadra în această finanțare. Ce veți face cu multele școli din mediul rural, din sate izolate, care au câteva zeci de elevi? E clar că alocarea aceasta nu le poate asigura funcționarea. Le desființați?
Și dacă transportul elevilor în comune apropiate nu se poate asigura, din lipsă de microbuze sau din cauza terenului accidentat, ce se va întâmpla cu acei elevi? Îi abandonați? Le închideți și preferați să lăsați elevi neșcolarizați, deși Constituția României garantează dreptul la educație? Vă reamintesc că este vorba de aproape 1.000 de școli în această situație.
Toată această tărășenie se traduce în pierderi de locuri de muncă, blocarea unor posturi în școli, pensionări forțate, comasări de clase, neplata sporurilor legale – o serie de cheltuieli decise fără nicio analiză riguroasă sau fără a avea o idee despre impactul acestor măsuri și utilitatea lor.
Domnule ministru,
Veți continua procesul de centralizare și politizare a sistemului educațional?
Sub guvernarea PSD a devenit discutabilă inclusiv utilitatea inspectoratelor școlare. Putem, cu siguranță, discuta despre restructurarea tuturor inspectoratelor, pentru a pune în poziții strategice oameni cu viziune, aptitudini și cunoștințe relevante. Ceea ce nu putem face însă este să acceptăm alba-neagra în inspectorate, să acceptăm ținerea în șah a inspectorilor, sub amenințarea cu schimbarea, dacă nu execută ordine și directive de partid.
În ce țară civilizată ați mai văzut să organizezi un concurs serios pentru inspectori școlari generali, iar apoi să vină partidul și să îi „decapiteze”, să îi schimbe cu oameni fideli șefilor din partid, într-un dispreț total față de tot ceea ce înseamnă competență și meritocrație?! După care vine un alt ministru, al aceluiași partid, sensibil la presiunea publică a PNL, și schimbă schimbarea făcută de predecesorul său, sperăm nu doar pentru un exercițiu de rotire și fidelizare a cadrelor.
Managementul educațional ar trebui să fie așezat pe baze raționale, impersonale, să curgă în mod coerent, organic dinspre minister înspre inspectorate și de aici înspre directorii de unități școlare, fără slugărnicia și despotismul cu care acesta se desfășoară în prezent.
Realitatea ce transpare din rezultatele la testele internaționale: România ocupă locul 48 din 72 țări participante, iar rata șomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani este peste 20%. Ce viitor vor avea acești tineri, într-o lume tot mai globalizată și competitivă?!
Un alt record – care nu ne face deloc cinste – este locul doi în Uniunea Europeană la obezitate infantilă.
În anul de grație 2018, aniversarea a 100 de ani de România Mare ne găsește încă sperând la un sistem educațional care să ofere șanse egale pentru toată lumea, pentru viitorul nostru, al tuturor.
Peste 2.000 de școli au încă toaleta în curte, conform declarației ministrului educației din ianuarie 2018. Tot acel ministru mai zicea că doar programul de guvernare al PSD–ALDE poate rezolva această problemă, și nu într-un cincinal, ci mult mai repede: în 3 ani. Revoltător!
Stimați colegi,
Iată care sunt rezultatele aplicării programului de guvernare al PSD–ALDE asupra învățământului preuniversitar românesc.
Sistemul de învățământ românesc este discriminatoriu, sărăcit și, de multe ori, încremenit în metehnele trecutului și profund dependent de politic. Copiii noștri nu sunt vinovați cu nimic și nu merită să se irosească într-un sistem care, în loc să-i învețe să zboare, le frânge aripile.
Se vorbește despre nevoia de învățământ profesional și tehnic de calitate, dar atelierele școlilor pun la dispoziție elevilor instrumente de lucru utilizate acum câteva zeci de ani, ce nu mai au nicio legătură cu producția modernă.
Noul program de guvernare, propus de PSD–ALDE la începutul anului 2018, a eliminat măsura prin care Guvernul își propunea să sprijine, prin programe de calificare, tinerii ce nu au reușit să promoveze examenul de bacalaureat. Astfel, sute de mii de tineri sunt lăsați să se descurce pe cont propriu, după ce școala a eșuat să le ofere acele competențe fundamentale necesare.
PSD se pregătește să închidă din nou școli, dar în schimb a eliminat din actualul program de guvernare măsura ce prevedea asigurarea de microbuze școlare pentru transportul elevilor din comunitățile în care nu vor mai exista unități de învățământ.
Elevii cu cerințe educaționale speciale sunt, de asemenea, lăsați de izbeliște, în continuare.
Programul „Școală după școală”, atât de necesar pentru mulți elevi și familiile lor, nu are nicio finanțare, funcționând doar izolat, din banii părinților.
Rata de părăsire timpurie a școlii este în creștere, România fiind departe de a-și atinge țintele pe care și le-a propus prin Strategia „Europa 2020”.
Planurile-cadru sunt învechite, iar orice încercare de schimbare se blochează în „a reforma, dar să nu se schimbe nimic”, neștiind că această „revoluție” pe care ne-o dorim întârzie să apară.
Ca și când nu ar fi fost suficient, în 2018 Guvernul PSD pune sub semnul întrebării însăși legalitatea examenului de bacalaureat. Explicațiile publice ale celor răspunzători pentru organizarea acestui examen nu sunt convingătoare pentru întrebările legitime: „Se respectă sau nu Legea educației? Se aplică art. 77 și art. 78 în spiritul și litera legii?”
Nu există absolvenți de liceu în luna februarie, doamnelor și domnilor de la PSD!
## Stimați colegi,
Ca să demonstrăm bune intenții pentru dezvoltarea educației și să eliminăm tendințele de subjugare a ei în formă continuată, avem nevoie cel puțin de:
- o legislație coerentă și predictibilă;
- să stopăm ordonanțele de urgență care schimbă peste
- noapte sistemul din temelii;
- punerea în practică a masteratului didactic;
– implicarea specialiștilor ce doresc să sprijine educația. Ministerul Educației trebuie să fie unul deschis spre societate și comunitățile locale;
- consolidarea învățământului;
– reducerea abandonului. Nu putem lăsa pradă abandonului școlar și, în consecință, sărăciei peste 60% dintr-o generație;
– recunoașterea competențelor și a experienței, printr-un sistem de bonificație menit să încurajeze inițiativa la nivelul de bază, respectiv prin salarizarea cadrelor didactice la nivel competitiv cu alte domenii similare de pe piața muncii și studii;
– descentralizarea reală a managementului școlar. Să stopăm odată politizarea învățământului!
– creșterea finanțării pentru educație și cercetare;
– corectarea legislației în ceea ce privește examenul de bacalaureat, pentru a-i aduce în legalitate și pe cei care sunt în acest proces în anul 2018.
Nu uitați, dragi colegi, că sunt mulți copii români care au nevoie de școală în limba română și care nu trăiesc în România! Unii dintre ei se află în această situație din conjuncturi istorice pe care le cunoaștem cu toții, dar alții datorită guvernelor PSD, în diferitele lui avataruri. Oferiți-le ceea ce Constituția le garantează: învățământ în limba română!
## Dragi colegi,
În Anul Centenarului Marii Uniri discutăm despre educație, discutăm despre viitorul României!
Dar educația începe astăzi! Este despre prezent, despre ceea ce facem azi pentru a avea un viitor mai bun. Un popor care astăzi se educă, mâine va inova, iar inovarea aduce progres, iar progresul va genera prosperitate, o viață mai bună pentru noi toți, un viitor pentru copiii noștri, aici, în România.
## Stimate domnule ministru,
Partidul nu poate „fi în toate”. Dumneavoastră ați depus un jurământ și v-ați asumat că veți contribui la creșterea calității școlii românești, v-ați asumat respectarea Constituției României și a Legii educației naționale.
Partidul Național Liberal vă solicită să aduceți garanții că:
– nu se vor închide școli;
– nu se vor comasa clase;
- nu se va generaliza învățământul simultan;
– nu vor fi disponibilizări în sistem și nu vor mai fi întârzieri la plata salariilor și banii de salarii vor ajunge până la finalul anului.
## Dragi colegi,
Dacă aveți cumva aceste probleme în circumscripțiile dumneavoastră, nu ezitați să dați o bilă neagră ministerului.
Domnul Dragnea nu vă va lua fotoliile și nici nu vă va închide cabinetele parlamentare.
Votați moțiunea, dacă vă respectați profesorii, dacă doriți binele propriilor copii!
Mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.