Mario Ovidiu Oprea

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea:**

Mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Declarația mea politică o rostesc cu ocazia Zilei Internaționale a Păcii.

Acțiunea politică ar trebui orientată în funcție de anumite valori, în jurul unor mecanisme care au la bază idei, credințe și principii care să devină practici concrete în relațiile cu indivizii. Tocmai de aceea, astăzi, când marcăm Ziua Internațională a Păcii, am hotărât să mă declar un mesager al acestei cauze pentru care milioane de cetățeni de pe glob mor sau luptă, din 1981, întâmplător sau nu.

Anul acesta, Ziua Păcii se axează pe consolidarea democrației, considerând că este esențială pentru drepturile omului și instrumentul ideal pentru aplanarea conflictelor. Așa cum explică și reprezentanții Organizației Națiunilor Unite, democrația nu apare singură, ci este ca un copil, care trebuie susținut, întreținut și apărat. Dacă vreți, intervenția mea poate fi un apel pentru politicienii capabili să militeze pentru a readuce puterea în mâinile poporului. Este un îndemn spre a face front comun în asigurarea securității, a egalității de șanse și a libertății presei.

V-aș ruga să vă gândiți că, înainte de a ocupa scaune și funcții, suntem oameni cu voințe proprii, care mai devreme sau mai târziu vom da socoteală pentru îndeplinirea mandatului nostru, și că democrația pe care o asociem păcii s-a format în jurul parlamentelor, pentru că Parlamentul este cel care legitimează guvernământul democratic.

Să ne reamintim faptul că avem o datorie morală față de cei peste 7.000 de militari români care au fost angrenați în misiunile de menținere a păcii, România începând să participe la operațiunile ONU de menținere a păcii din aprilie 1991, și suntem datori cu o plecăciune în fața zecilor de soldați căzuți la datorie pentru apărarea identității, respectării legii și garantării drepturilor fundamentale.

Aș vrea ca 21 septembrie să fie ziua în care abandonăm săbiile imaginare cu care ne răfuim în restul zilelor și să fim mediatorii propriei conștiințe. Dacă în această zi, de șase ani încoace, pe pământ încetează orice conflict armat, și noi putem pune punct unui război politic personal și să sprijinim modelul oamenilor care cooperează. Să devenim o entitate capabilă să ducă de la serviciu până acasă pacea și dreptatea, nu ca pe o temă de studiat, ci ca pe o necesitate umană. Să le spunem copiilor că luptăm cu adevărat pentru a aduce speranță în viața celor marginalizați și să dovedim că putem face asta într-un cadru legal și în armonia justiției sociale. Să fim voluntari în propriile misiuni, probabil mai vechi decât războiul însuși.

Violența, orice formă ar îmbrăca ea, înseamnă instabilitate și lasă răni pe caractere, care cu greu se pot închide. Să ne gândim că refuzul păcii înseamnă alimentarea a încă unui conflict mondial, care poate fi asemănat unei crime fără morți. Să ne gândim că atacurile pentru deținerea controlului sunt de fapt atentate asupra cetățenilor, transformați fără voie în recruți, nevoiți să răzbune abuzurile efectuate asupra familiilor lor.