Mario Ovidiu Oprea

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Stimate colege, Stimați colegi,

Așa cum știm cu toții, atât în cursul acestui an, cât și anul viitor ne vom înfrunta, aliați sau adversari politici, în câteva runde electorale, cea mai apropiată fiind campania pentru Parlamentul European. Campania electorală nu a început oficial, în opinia analiștilor politici alegerile din această toamnă vor reprezenta pentru toate formațiunile politice aflate în cursă un test relevant pentru alegerile locale și generale din 2008.

În opinia mea, ele vor reprezenta un test important nu numai pentru clasa politică, ci și pentru întreaga societate românească. De ce fac această afirmație? Pentru că nu trebuie să fii neapărat specialist în ale politicii pentru a constata cu fără prea mare dificultate că numitorul comun al tuturor campaniilor electorale de mai bine de 17 ani de când exersăm democrația în România a fost ura, ura față de cei care „nu au mâncat salam cu soia”, ura față de intelectuali, ura față de cei care au alte idei decât ale noastre, ura față de cei care au reușit într-o afacere.

Cu alte cuvinte, după ce am denunțat ura de clasă pe care s-a fundamentat comunismul, am descoperit că ea nu a dispărut, ba, dimpotrivă. Tocmai de aceea, sper ca în următoarele confruntări electorale noi, cei pe care cetățenii acestei țări ne-au creditat cu încrederea și speranța lor, vom fi în stare să demonstrăm că putem face politică fără ură, căci a privi totul prin intermediul urii, în cazul de față al urii față de adversarul politic, este, în opinia mea, o eroare strategică ce ne poate costa scump pe termen mediu și lung.

Zilele trecute domnul Barroso spunea că intrarea României în Uniunea Europeană este o poveste frumoasă, eu aș adăuga că toate poveștile sunt frumoase, dar rămân, totuși, povești.

Toată lumea, de la stânga la dreapta, de la moderatori, analiști sau pseudoanaliști la așa-zișii lupi tineri din politică, cu toții nu contenesc să invoce necesitatea reformării clasei politice.

Constat cu amărăciune că ceea ce-i mână în luptă nu este dorința de înnoire, de a schimba o stare de fapt, ci o nesfârșită ură. Priviri încruntate, ridicări de ton, violență de limbaj, gesticulație inadecvată, iată ceea ce observăm în dezbaterile noastre pe teme politice.

Veți spune că așa se întâmplă și la alții. Poate că da, dar acei alții și-au rezolvat multe dintre probleme, în timp ce noi, chiar dacă susținem că am depășit faza de tranziție, mai avem multă treabă de făcut, adică scopul nostru este să rezolvăm probleme politice reale și să găsim soluții pentru fenomene sociale grave. Pentru a-l atinge este nevoie de o muncă elaborată, critică, rezonabil bazată pe fapte, nu pe ură.

## Stimați colegi,

Eu nu mi-am propus aici să dau pilde. Cu permisiunea dumneavoastră, nu pot să nu constat, însă, că în mod inexplicabil singurul motor al acțiunilor politice rămâne în viziunea unora doar ura, adică în loc să ne mobilizăm, și nu mă refer aici doar la politicieni, ci și la formatorii de opinie, să construim ceva durabil, să rămână ceva serios în urma noastră suntem motivați de resentimente, de înverșunare, de dorința neostoită de a-i vâna erorile celuilalt, adică doar de ură.