Mario Ovidiu Oprea

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule ministru al apărării naționale, Distins Senat,

În aceste vremuri grele și tulburi provocate de criza globală, precum și de frământările politice din țară, determinate de declarații politice pline de populism prost înțeles și iresponsabil, rostite în campaniile electorale – din păcate, prea multe în ultima vreme –, Armata, ca entitate și instituție, a fost umilită, stropită pe nedrept cu noroi și, din locul doi ocupat în sondajele sociologice din ultimii ani, a ajuns să fie arătată cu degetul pentru motive false, nejuste și neadevărate.

Cadrele militare disponibilizate și militarii pensionari își exprimă consternarea față de modalitatea de abordare de către Guvern a problemelor importante de interes general ce vizează statutul material de subzistență al cetățenilor pensionari ori pensionabili, între care se află și militarii. Distins Senat,

## Domnule ministru,

Pentru început, vreau să vă supun atenției prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 20/2 februarie 2000, care menționează:

„Statutul special adoptat pentru această categorie profesională este mult mai sever, mai restrictiv, impunând militarilor obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au, astfel că reglementările referitoare la pensia de serviciu pentru militari, cu diferențele pe care această pensie le prezintă față de pensia comună de asigurări sociale, nu constituie o încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii, principiu prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție, ci reprezintă o recunoaștere a interdicțiilor severe și a riscurilor sporite la care această categorie profesională este supusă.”

Curtea Constituțională reține, așadar, încă din anul 2000 faptul că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație doar parțială a inconveniențelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora această categorie trebuie să li se supună.

Sistemul pensiilor militare din România, cu izvoare istorice existente încă din anii 1829–1830, nu a fost și nu este nici în prezent un sistem contributiv și, conform Legii nr. 164/2001, „fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat se asigură de la buget, nu de la bugetul asigurărilor sociale de stat”.

Recalcularea pensiilor militare în plată intră în contradicție cu principiul contributivității, prevăzut în proiectul de lege, conform căruia „fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.

În consecință, militarul nu este, în înțelesul art. 3 alin. (1) din proiectul de lege, nici asigurat în sistemul public de pensii, persoană fizică pentru care angajatorul este obligat să rețină și să plătească contribuția individuală de asigurări sociale, nici contribuabil persoană fizică sau juridică care plătește contribuții de asigurări sociale sistemului public de pensii. La trecerea în rezervă, așa-numita pensie ar trebui denumită altfel, așa cum s-a mai spus, de exemplu „solda rezervistului”.