Mark— BŽla

## **Domnul Mark— BŽla:**

Domnule preºedinte, Domnule prim-ministru, Stimaþi oaspeþi, Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

De la desfiinþarea Pactului de la Varºovia pânã la primirea sau invitarea în Alianþa Nord-Atlanticã a mai multor þãri din zona noastrã am parcurs un drum lung ºi anevoios. România s-a confruntat în aceºti ani cu o serie de dileme la care am încercat sã dãm un rãspuns pe cât posibil european, ceea ce, de foarte multe ori, a presupus o renunþare la niºte mentalitãþi pe care unii, nu de mult, le-ar fi considerat indispensabile.

În implementarea economiei de piaþã, în schimbarea relaþiilor de proprietate, în abordarea problemei etnice, în mod incontestabil a avut sau are loc o transformare a mentalitãþilor. De fapt, orice proces de integrare înseamnã asumarea unor valori ºi renunaþrea la altele. Integrarea înseamnã sacrificiu ºi satisfacþie.

Zilele acestea am avut, probabil, cu toþii sentimentul satisfacþiei cã am reuºit ceva, ceea ce este în mod cert primul pas decisiv pe calea integrãrii României ºi, totodatã, în mod indirect, pe calea reunificãrii Europei, primul rãspuns istoric la eforturile noastre de aderare.

În acest moment am putea sã facem douã greºeli. Sã subestimãm sau sã supraestimãm importanþa acestei decizii. Dacã am subestima ceea ce s-a întâmplat la Praga, acest lucru ar însemna sã negãm toate eforturile care s-au fãcut pentru a obþine invitarea noastrã în NATO ºi sã afirmãm cã aceastã hotãrâre se datoreazã conjuncturii geopolitice favorabile în care se aflã România.

Nu, stimaþi colegi, nici un fel de conjuncturã nu ne-ar fi introdus în NATO dacã nu ne-am fi apucat de regândirea administraþiei publice, de retrocedarea proprietãþilor, de rezolvarea problemei etnice ºi, bineînþeles, fiind vorba despre o alianþã militarã, de reforma armatei. Drumul nu a fost ºi nu este uºor. În orice moment am avut alternativa Vestului ºi cea a Estului. Am fi putut avansa mai repede ºi am fi putut rãmâne în urmã definitiv.

Ceea ce s-a obþinut nu este meritul celor puþini, ci meritul majoritãþii forþelor politice, care au acþionat în acest sens, meritul mai multor guverne ºi al tuturor parlamentelor de dupã 1989. ªi, mai ales, meritul oamenilor de rând care au rãbdat ºi au sperat, fiind în unele momente mai înþelepþi decât unii din clasa noastrã politicã. Oricum, decizia de la Praga se bazeazã pe solidaritatea marei majoritãþi a societãþii, ºi nu numai pe eforturile incontestabile ale unor lideri.

Pe de altã parte, nu trebuie sã comitem greºeala de a supralicita însemnãtatea acestei hotãrâri. În ce sens? Trãim, bineînþeles, un moment deosebit de important, dar trebuie sã fim foarte conºtienþi cã suntem numai la început de drum. Ceea ce s-a schimbat în mod esenþial este perspectiva. Pânã acum nu puteam sã fim siguri dacã, într-adevãr, avem o ºansã realã. De azi înainte ºansa e realã, perspectiva e clarã, se vede foarte bine unde vom ajunge dacã vom continua eforturile noastre în mod solidar.