Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 5 decembrie 2002 · monitorul.ai

## **Domnul Valer Dorneanu:**

Stimaþi colegi, Domnule preºedinte al României, Domnule prim-ministru, Preafericite Pãrinte Patriarh, Doamnelor ºi domnilor parlamentari, Domnilor miniºtri, Distinºi membri ai Corpului diplomatic, Doamnelor ºi domnilor,

Sunt deosebit de onorat ºi fericit sã am privilegiul de a deschide ºedinþa comunã a Camerei Deputaþilor ºi a

Senatului destinatã adoptãrii Declaraþiei Parlamentului României privind invitarea þãrii noastre de a începe negocierile de aderare la NATO ºi, bineînþeles, de a celebra acest mãreþ eveniment.

Ziua de 21 noiembrie 2002 va fi, fãrã îndoialã, prin semnificaþiile ºi perspectivele pe care le deschide, o zi mare în istoria contemporanã a României, ca ºi a celorlalte state invitate la aderare, dar aceastã zi este, de asemenea, dupã cum aprecia preºedintele George Bush, o zi mare în istoria NATO ºi în istoria libertãþii. Pentru România, Summitul de la Praga nu înseamnã numai intrarea cu fruntea sus în cea mai mare alianþã pentru pace ºi pentru libertate pe care a cunoscut-o vreodatã omenirea, ci ºi sfârºitul unei stãri de frustrare ºi marginalizare.

Pentru noi, românii, hotãrârile adoptate în prima întrunire a Alianþei Nord-Atlantice din acest secol au însã o semnificaþie ºi o importanþã deosebitã ºi pentru alte motive. Este pentru prima datã dupã crearea sa, din 1949, când organizaþia a decis sã se reuneascã, în mod simbolic, dincolo de fosta Cortinã de Fier care a divizat Europa timp de patru decenii, dându-se astfel semnalul unei schimbãri de epocã fãrã precedent.

Extinzându-se cu o mare parte a fostei Europe comuniste, NATO anunþã pentru prima datã o ideologie nouã, o strategie nouã ºi mijloace noi pentru a interveni oriunde în lume în sprijinul valorilor pe care se fundamenteazã, ca ºi pentru combaterea terorismului ºi armelor de distrugere în masã.

Pentru România, cât ºi pentru ceilalþi nou-veniþi în Alianþã, calitatea de membru înseamnã garantarea clarã a securitãþii ºi stabilitãþii, dar simbolizeazã ºi acceptarea lor cãtre Vest, fiind vãzutã ca un pas înainte pe calea aderãrii la Uniunea Europeanã.

România are acum ºansa istoricã de a lua parte activã la procesul de reunificare a Europei.

Stimaþi colegi,

Cu aceste scurte vorbe introductive, daþi-mi voie sã vã spun cum au decis Birourile permanente sã se desfãºoare aceastã ºedinþã festivã. Vor evoca acest eveniment ºi vor pronunþa scurte alocuþiuni preºedintele României, apoi primul-ministru al Guvernului ºi apoi câte 10 minute pentru fiecare partid parlamentar.

În încheiere vom adopta textul unei declaraþii a Parlamentului României pe care o vom adresa tuturor parlamentelor din þãrile NATO.

Declar încã o datã ºedinþa festivã deschisã, cu convingerea cã ºedinþa noastrã se va desfãºura în aceeaºi atmosferã de sãrbãtoare, în aceeaºi formã de optimism ºi de unitate naþionalã pe care le-am demonstrat ºi cu prilejul vizitei istorice pe care preºedintele american George Bush a realizat-o zilele trecute în România.

Cu aceste precizãri, daþi-mi voie sã-l invit la microfon pe domnul preºedinte Ion Iliescu.

Valer Dorneanu

#4647

## **Domnul Ion Iliescu** _Ñ preºedintele României_ **:**

Înalt Preafericite Pãrinte Patriarh,

Monseniore Robu,

Domnule preºedinte al Senatului României, Domnule preºedinte al Camerei Deputaþilor, Domnule prim-ministru,

Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

Excelenþele voastre, reprezentanþi ai Corpului diplomatic,

## Onoratã asistenþã,

Mã adresez dumneavoastrã astãzi, într-un moment plin de semnificaþii pentru viitorul naþiunii române, cu sentimentul datoriei împlinite, dar ºi cu gândul la responsabilitãþile pe care trebuie sã ni le asumãm cu toþii de acum înainte.

Primind la 21 noiembrie 2002 invitaþia de a se alãtura în calitate de membru cu drepturi depline Alianþei NordAtlantice, România a obþinut un nou statut, noi drepturi, dar ºi noi obligaþii. Atunci când evaluãm consecinþele politice, economice, sociale ºi militare ale admiterii noastre în NATO, cât ºi pe cele ale vizitei preºedintelui Statelor Unite ale Americii, domnul George W. Bush, la Bucureºti, trebuie sã pornim de la acest nou statut pe care, în lunile urmãtoare, va trebui sã-l confirmãm.

Înainte de toate se cuvine sã mulþumim tuturor acelora care prin munca lor, prin angajamentul lor fãrã echivoc în slujba României, a intereselor naþiunii române, au fãcut posibilã integrarea þãrii într-un sistem de securitate colectivã care ºi-a dovedit în timp viabilitatea, eficienþa ºi stabilitatea.

Este o victorie a credinþei noastre în valorile democraþiei ºi libertãþii, a eforturilor noastre sincere de a construi instituþiile statului modern, de a întrona domnia legii, de a trãi în pace ºi în respect cu minoritãþile ºi cu vecinii, de a construi un climat de toleranþã, dialog ºi conlucrare între toate componentele societãþii româneºti.

Admiterea noastrã în NATO este dovada cea mai palpabilã a schimbãrilor radicale pe care le-am început o datã cu Revoluþia din Decembrie 1989. Am optat atunci pentru integrarea în structurile europene ºi euroatlantice nu doar sentimental, ci ºi cu convingerea cã nu facem altceva decât sã ne întoarcem la matcã, în familia naþiunilor europene.

Este, totododatã, încununarea peste timp a aspiraþiilor politice româneºti de dupã întregirea neamului, de asigurare a unui cadru de securitate colectivã atât de bine sintetizatã de Nicolae Titulescu în deceniul patru al secolului trecut. Nu ne-am fi atins obiectivele propuse fãrã sprijinul prietenilor ºi partenerilor noºtri europeni ºi americani, cãrora le mulþumim ºi le suntem recunoscãtori. Fãrã ei, fãrã ajutorul lor ne-ar fi fost cu mult mai greu în aceºti 12 ani.

Extinderea NATO ºi a Uniunii Europene este un exerciþiu de solidaritate între naþiuni, fãrã precedent în istorie, un exemplu în legãturã cu modul în care vor trebui abordate de aici înainte relaþiile dintre state ºi naþiuni. Este momentul sã ne aplecãm cu atenþie asupra istoriei noastre postdecembriste pentru a înþelege mai bine semnificaþia ºi consecinþele deciziilor noastre, pentru a nu mai repeta greºeli ºi pentru a nu mai pierde oportunitãþi de dezvoltare.

Repet ºi aici, în faþa dumneavoastrã, ceea ce am spus la Praga dupã anunþul invitãrii noastre în NATO: ”Este un moment de satisfacþie care trebuie trãit cu luciditate, cu demnitate ºi responsabilitate.Ò Nu va servi nici unei forþe politice încercarea de a trage foloase electorale dintr-o victorie colectivã, cum nu va servi nimãnui încercarea de banalizare a acestui eveniment. Ar fi trist sã vedem cum, în loc sã fim mai uniþi, acum, când ne aºteaptã noi eforturi pentru consolidarea pasului fãcut împreunã, o realizare importantã a naþiunii române sã se transforme într-un instrument al dezbinãrii ei.

Sã învãþãm sã trãim cu decenþã atât succesele, cât ºi eºecurile, pentru cã pe drumul pe care ne-am angajat ne vom întâlni ºi cu unele, ºi cu celelalte.

Acesta este motivul pentru care nu voi rosti nici un nume ºi nu voi evidenþia meritele persoanale ale nimãnui, deºi sunt mulþi care meritã acest lucru. Suntem cu toþii în slujba interesului naþional, iar cetãþenii aºteaptã de la noi performanþã, profesionalism ºi patriotism.

Valer Dorneanu

#10422

É clientelismul, parvenitismul. Trebuie sã declanºãm un atac frontal împotriva acestor tare, acestor mentalitãþi parazitare care aduc mari prejudicii þãrii.

Este normal sã pretindem tuturor funcþionarilor statului ºi mai ales reprezentanþilor aleºi ai cetãþenilor sã fie exemple de comportament responsabil în slujba legii ºi a intereselor societãþii, exemplu de înaltã þinutã moralã, de cinste ºi corectitudine, de decenþã ºi modestie, sã fim cu toþii pãtrunºi de conºtiinþa unui principiu de bazã al democraþiei.

Noi, cei aleºi ºi învestiþi cu rãspunderi publice, suntem în slujba cetãþenilor ºi a interesului public, ºi nu invers.

Cei ce nu înþeleg acest adevãr se autoexclud. Crezul oricãrui slujbaº al statului trebuie sã fie cinste, corectitudine, legalitate.

Doamnelor ºi domnilor,

Summitul NATO de la Praga a fost numit, nu fãrã temei, ”summitul transformãrii Alianþei Nord-AtlanticeÒ. Dintr-un sistem de securitate colectivã cu rol defensiv, NATO se schimbã într-un complex organism politico-militar care îºi asumã sarcina asigurãrii pãcii ºi stabilitãþii în condiþiile noilor riscuri ºi ameninþãri la adresa securitãþii statelor membre.

Aceste transformãri ne privesc acum direct ºi pe noi. Dincolo de angajamentele pe care ni le-am asumat ca parte a procesului de pregãtire a admiterii în Alianþã, trebuie sã facem faþã unor noi cerinþe care înseamnã, totodatã, ºi un plus de securitate pe care ni-l asigurãm prin noua calitate de membri ai Alianþei.

Reformele din armatã trebuie sã continue în ritm susþinut. Ele vor avea costuri economice ºi sociale pe care nu le putem neglija. Este foarte clar cã România are nevoie de o armatã de profesioniºti.

Vom participa, fãrã îndoialã, la formarea forþei de intervenþie rapidã a Alianþei, avem obligaþia sã oferim, totodatã, militarilor care vor pãrãsi armata perspective solide în viaþa civilã. Mentalul colectiv este structurat de ideea cã fiecare bãrbat are obligaþia moralã ºi patrioticã sã efectueze serviciul militar. Este necesar sã explicãm avantajele unei armate profesionalizate în condiþiile actuale.

În acelaºi timp, va trebui sã gândim un cadru adecvat de educare a tinerilor în spiritul responsabilitãþii civice ºi al dãruirii pentru apãrarea cuceririlor democratice.

Dumneavoastrã aþi aprobat de curând Strategia naþionalã de securitate a României, în care sunt identificate noile riscuri ºi noile ameninþãri cãrora trebuie sã le facem faþã. Acum urmeazã mãsurile concrete.

Parlamentului îi revin sarcini importante în domeniul siguranþei naþionale, pentru completarea legislaþiei ºi pentru asigurarea controlului societãþii civile asupra armatei ºi a serviciilor de informaþii.

Un alt aspect al evoluþiilor post-Praga legate de definitivarea procesului de aderare se referã la protecþia datelor confidenþiale.

S-a speculat foarte mult tema pericolului reprezentat de foºtii securiºti. Pot sã vã asigur cã ºi aceastã chestiune o tratãm cu toatã rãspunderea cu partenerii noºtri din NATO, cu care s-au dezvoltat relaþii benefice ºi eficiente pe linia serviciilor speciale. Dacã ºi când vor fi probleme, ele se vor rezolva conform standardelor ºi procedurilor Alianþei.

Un rol important revine ºi controlului parlamentar. Este periculos însã ºi contraproductiv sã folosim acest subiect ca argument în lupta politicã. Avem responsabilitãþi care sunt incompatibile cu politicianismul, demagogia sau populismul.

Noile exigenþe ale momentului cer eficientizarea ºi dinamizarea activitãþii atât la nivelul Parlamentului, cât ºi la nivelul Executivului. Este nevoie de un efort susþinut pentru a face posibilã ratificarea Acordului de aderare a României în parlamentele celor 19 þãri membre. Este nevoie de un adevãrat lobby parlamentar. Diplomaþia parlamentarã este chematã, ºi de aceastã datã, sã joace un rol important.

Îmi exprim convingerea cã vom ºti sã demonstrãm maturitate, responsabilitate ºi devotament, cã vom ºti sã lucrãm împreunã pentru binele naþiunii române.

Lumea ne va judeca dupã faptele noastre ºi, în aceste clipe încãrcate de profunde semnificaþii, mã adresez cetãþenilor României, solicitându-le sã ne sprijine în continuare în eforturile de integrare europeanã ºi euroatlanticã.

Decizia de la Praga este un moment de rãscruce în istoria României, pentru cã am avut de ales ºi împreunã am ales ceea ce era mai bine pentru noi. Sã fim mândri de alegerea noastrã ºi sã ne asumãm consecinþele ei. Doamnelor ºi domnilor,

Noul statut al României implicã o nouã abordare a politicii externe româneºti. Trebuie sã dãm dovadã de mai multã imaginaþie ºi de iniþiativã în promovarea intereselor noastre legitime în acord cu cele ale partenerilor noºtri.

Aderând la NATO ºi la Uniunea Europeanã, am adoptat exercitarea în comun a unor competenþe împreunã cu aliaþii noºtri, fãrã a ne pierde nici autonomia de decizie, ºi nici dreptul de a acþiona aºa cum credem de cuviinþã în probleme care nu privesc Alianþa sau Uniunea Europeanã. În lumea în care trãim, diplomaþiei clasice i se adaugã, cu instrumente ale politicii externe, diplomaþia parlamentarã ºi cea publicã, promovatã inclusiv de organizaþiile societãþii civile. Depinde de noi sã avem înþelepciunea ºi priceperea necesare pentru a acþiona convergent, pentru a stabili prioritãþi ºi obiective comune ºi a urmãri realizarea lor.

Cred cã promovarea candidaturii României la NATO ne-a fãcut sã învãþãm o serie de lucruri care ne vor fi utile în procesul de aderare la Uniunea Europeanã, pentru cã, ºi de aici înainte, integrarea rãmâne prioritarã pentru politica externã româneascã.

Evenimentul istoric de la Praga înlãturã printre altele ultimele consecinþe ale Rãzboiului Rece. El confirmã justeþea politicii noastre externe, ne permite sã abordãm cu mai multã încredere ºi deschidere relaþiile cu Rusia, Ucraina, cu Republica Moldova, cu statele sud-est europene din zona Caucazului, precum ºi cu cele din Asia Centralã, cu cele riverane Mãrii Caspice. Faptul cã suntem consideraþi vârful de lance al NATO cãtre Est, cum spunea preºedintele George Bush, exprimã o realitate geopoliticã pe care, sunt convins, vom ºti sã o folosim ca pe o punte cãtre un spaþiu care se apropie la rândul sãu de comunitatea euroatlanticã. Oricum ar fi, un lucru este sigur: România reprezintã graniþa de est a NATO ºi a Uniunii Europene.

ªtim ce înseamnã acest lucru pentru noi. ªtim cã nu va fi uºor. Plecând de la experienþa noastrã, vom pleda pentru menþinerea politicii uºilor deschise atât faþã de þãrile care doresc sã adere la NATO, cât ºi faþã de cele care doresc sã adere la Uniunea Europeanã.

Politica uºilor deschise i-a fost de un real folos României. Aceasta este singura politicã raþionalã care poate asigura pacea ºi stabilitatea în zonã. România este ferm hotãrâtã sã-ºi pãstreze ºi sã-ºi consolideze rolul de furnizor de securitate în zona central-sudicã a continentului.

Doresc sã închei mulþumind încã o datã tuturor celor care au contribuit la succesul nostru de la Praga, tuturor liderilor ºi partidelor politice postdecembriste, naþiunii române, cetãþenilor pentru eforturile ºi sacrificiile lor. Vã mulþumesc pentru atenþie.

Valer Dorneanu

#17739

## **Domnul Adrian Nãstase** _Ñ prim-ministru al Guvernului României_ **:**

Domnule preºedinte al României, Domnilor preºedinþi, Preafericirea voastrã, Eminenþã, Stimaþi reprezentanþi ai Corpului diplomatic, Stimate doamne ºi domni senatori ºi deputaþi, Dragi colegi,

Am parcurs cu toþii, în aceste zile, douã evenimente care vor marca pentru multã vreme destinul României. Am întors definitiv o foaie a istoriei noastre alãturi de partenerii din NATO, în primul rând de Statele Unite, pentru a ne regãsi identitatea ºi prestigiul ca naþiune a spiritului occidental.

Am încheiat un lung ciclu de rezultate amânate pentru a începe un traseu coerent de rezultate temeinice. Am simþit mai puternic cã nu suntem singuri în eforturile noastre. Am avut, în doar trei zile, reconfirmarea atâtor lecþii din istoria noastrã. Atunci când ne pregãtim cu seriozitate ºi punem deasupra tuturor interesul naþional, rezultatele bune sunt mai aproape de fiecare dintre concetãþenii noºtri.

Cele douã zile ale acestui noiembrie au schimbat profund destinul României ºi au adus mai aproape împlinirea nãzuinþelor a milioane de români. România a primit un vot de încredere din partea þãrilor NATO, iar eforturile pentru aderare au fost apreciate la Bucureºti de preºedintele Statelor Unite ca fiind o reuºitã.

Am primit confirmarea cã ne-am fãcut datoria ºi cã meritãm recunoaºterea internaþionalã a eforturilor noastre de a adera la Alianþa Nord-Atlanticã. Am primit ºi confirmarea unei alianþe de duratã cu Statele Unite. Dupã ani de speranþã ca aceste lucruri sã se întâmple, dupã zeci de ani de speranþe transformate pentru atâþia români în umilinþe ºi teroare, România primeºte cel mai frumos semn al solidaritãþii parteneriatului sãu strategic: ”În toate

aceste momente ale istoriei, America v-a fost prietenã ºi vom fi mândri sã vã numim aliaþi.Ò

Prin vizita preºedintelui american la Bucureºti, Statele Unite au ales sã recunoascã dârzenia ºi curajul poporului român în lupta pentru libertate, pentru construirea unei democraþii libere ºi pentru integrarea în Alianþa NordAtlanticã.

Domnilor preºedinþi,

Doamnelor ºi domnilor membri ai Parlamentului,

Dincolo de acest tablou cu o largã amplitudine politicã, doresc sã-mi exprim convingerea cã invitaþia pe care România a primit-o sãptãmâna trecutã pentru a adera la NATO nu este rezultatul unor decizii de circumstanþã. Aceastã decizie istoricã este recunoaºterea unui efort naþional continuu, o încununare a largului consens naþional pentru aderarea la Alianþa Nord-Atlanticã.

Se confirmã, prin aceastã decizie, aprecierea de cãtre partenerii din Alianþã a saltului important parcurs de România în ultimii doi ani în planul reformelor economice, instituþionale, a reformei Armatei ºi consolidãrii capacitãþii noastre de acþiune solidarã cu Alianþa Nord-Atlanticã.

România a reuºit mobilizarea energiilor ºi a entuziasmului naþional pentru recuperarea întârzierilor ºi revenirea în prim-planul mecanismului lãrgirii Alianþei.

Aº dori sã mulþumesc, cu aceastã ocazie, tuturor celor care, atunci când am prezentat în Parlament, la 10 aprilie anul acesta, declaraþia cu privire la politica Guvernului pentru pregãtirea aderãrii României la NATO, au avut încredere în planul de acþiune pe care Guvernul ºi l-a stabilit atunci în perspectiva deciziei de la Praga.

Se dovedeºte acum cã acesta a fost un plan coerent ºi eficient, pe care Guvernul l-a analizat cu cea mai mare atenþie, la fiecare dintre ºedinþele sale desfãºurate de atunci ºi pânã în luna aceasta.

Suntem, de asemenea, bucuroºi sã subliniem importanþa acordatã de parlamentele þãrilor NATO mesajului adresat, tot atunci, de Parlamentul României cãtre acestea pentru a sprijini efortul de aderare a þãrii noastre la Alianþã.

Avem convingerea cã Parlamentul va avea un rol ºi mai important în procesul de ratificare a Protocolului de aderare în cursul anului viitor.

O contribuþie importantã la determinarea unei decizii favorabile pentru România la Praga au avut-o, de asemenea, acþiunea solidarã ºi coerentã a tuturor instituþiilor statului, susþinerea din partea forþelor politice democratice din þara noastrã, eficienþa acþiunii diplomatice, eforturile misiunilor României în strãinãtate, ca ºi contribuþia reprezentanþilor societãþii civile.

Doresc sã mulþumesc, în numele Guvernului României, conducerii celor douã Camere, membrilor Parlamentului, conducerii ºi membrilor comisiilor parlamentare ºi membrilor delegaþiilor parlamentare care au reprezentat în plan extern România pentru eforturile intense pe care le-au desfãºurat în ultimul an în susþinerea obiectivului aderãrii þãrii noastre la NATO ºi pentru contribuþia la obþinerea rezultatului pozitiv de la Praga.

Fãrã îndoialã, prin invitarea României sã adere la Alianþã, þãrile membre recunosc eforturile Armatei Române de a se perfecþiona ºi de a se moderniza, de a reprezenta cu mândrie ºi curaj România în misiunile pe care militarii români le îndeplinesc alãturi de aliaþi.

Doresc sã adresez ºi cu acest prilej mulþumiri tuturor militarilor României care au contribuit la consolidarea prestigiului þãrii noastre în misiunile internaþionale ºi sã apreciez eforturile ºi progresele obþinute de Armatã în modernizare ºi în asigurarea saltului uriaº în pregãtire la nivelul exigenþelor Alianþei Nord-Atlantice.

România a avut în ultimii 12 ani o conduitã consecventã în susþinerea obiectivelor ºi misiunilor NATO, în susþinerea operaþiunilor Alianþei pentru stabilizarea situaþiei din Balcani, fiind totodatã un aliat de încredere în confruntarea cu ameninþãrile neconvenþionale în lupta contra terorismului internaþional.

Sã-mi permiteþi, stimaþi colegi, astãzi, aici, sã adresez mulþumiri ºi colegilor mei, membrii Cabinetului, care, în aceºti doi ani, au acordat o atenþie deosebitã acestui obiectiv esenþial al României ºi care au acceptat, din punct de vedere financiar, din punctul de vedere al stabilirii prioritãþilor, sã acorde o atenþie deosebitã obiectivelor ºi proiectelor legate de finalizarea programului care ne-a dus, în final, la rezultatul pozitiv de la Praga.

Valer Dorneanu

#23816

Domnilor preºedinþi,

Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

Prin decizia de invitare a României de a adera la NATO, membrii Alianþei au fãcut o investiþie concretã, pe termen lung, în România. Este rândul nostru sã venim imediat cu rãspunsuri la aceastã investiþie.

Am spus, fiecare în felul nostru, Guvernul, toate forþele politice, cã ne aºteaptã un parcurs dificil pentru a duce la bun sfârºit reformele necesare pentru aderarea efectivã.

Este un fapt pozitiv cã suntem cu toþii conºtienþi de aceasta. Dar, pentru ca acest fapt sã se producã ºi pentru ca el sã producã rezultate, este nevoie ca, de acum ºi pânã la aderarea la NATO ºi dincolo de aceasta, pânã la aderarea la Uniunea Europeanã, sã ne fixãm cu înþelepciune agenda naþionalã în linie dreaptã.

Aceasta va presupune un pachet compact ºi unitar de acþiuni de reformã necesare pentru succesul deciziilor de aderare din 2004 ºi, în continuare, în 2007. Sã dãm o nouã energie proiectului nostru comun, România, ºi sã aducem sub stindardul unic al interesului naþional priceperea, entuziasmul ºi forþa poporului nostru.

Avem în faþa noastrã un proiect politic decisiv pentru viitorul þãrii noastre. Aºa cum obþinerea invitaþiei de aderare la NATO a fost rezultatul unei susþineri naþionale puternice, prin contribuþia ºi meritul tuturor segmentelor societãþii româneºti, dorim ca, în continuare, ºi aderarea la Uniunea Europeanã sã aibã o susþinere similarã.

Ne propunem sã asigurãm în continuare acel echilibru între eforturile alocate aderãrii ºi beneficiile concrete ale calitãþii de membru NATO în folosul direct al cetãþenilor. Vrem ca rezultatele reformelor ºi eforturilor noastre sã însemne deschidere cãtre investiþii strãine, competitivitate la standarde europene, legãturi multiplicate cu partenerii din strãinãtate, bazate pe parteneriate puternice ºi pe încredere. Vrem ca aderarea la NATO sã însemne o nouã energie pentru continuarea reformelor, o nouã încredere a cetãþenilor în drumul previzibil al României.

Guvernul a adoptat deja o strategie de acþiune în perioada post-Praga, cuprinzând mãsuri pentru finalizarea reformelor, ducerea la îndeplinire a angajamentelor ce vor fi asumate din documentele de aderare ºi pentru consolidarea relaþiilor României cu partenerii din Alianþã.

Ne-am stabilit sarcini precise privind modul în care se vor desfãºura negocierile pentru Protocolul de aderare, monitorizarea aplicãrii angajamentelor ºi, de asemenea, în ceea ce priveºte preluarea acquis-ului NATO în plan legislativ ºi instituþional. Un rol important pentru asigurarea

succesului acestor activitãþi va reveni Parlamentului, pe care Guvernul îl va informa periodic, în primul rând prin intermediul comisiilor parlamentare pe domenii, în legãturã cu evoluþia acestor negocieri.

Guvernul s-a angajat sã asigure pregãtirea în cele mai bune condiþii a resurselor umane, gestionarea resurselor financiare pentru exercitarea calitãþii de membru al Alianþei.

În perspectivã, principalele obiective sunt incluse în ciclul al patrulea al Planului naþional de aderare. Aceste eforturi sunt complementare ºi întãresc mãsurile prioritare pentru integrarea europeanã pentru perioada noiembrie 2002 Ñ decembrie 2003, adoptate recent de Guvern. Este semnificativ pentru coerenþa acþiunii Guvernului, în continuare, faptul cã la trei sãptãmâni dupã momentul Praga Uniunea Europeanã va decide drumul de parcurs al României pânã la aderare.

Vom continua sã contribuim la misiunile Alianþei în plan regional ºi sã diversificãm capacitatea noastrã de participare la acestea, în contextul noii iniþiative privind capabilitãþile, precum ºi a viitoarei forþe de rãspuns a NATO.

Ministerul Apãrãrii Naþionale urmeazã sã elaboreze o strategie vizând achiziþionarea echipamentelor militare compatibile cu cele ale forþelor NATO. Ne propunem totodatã ca, o datã cu aderarea la NATO, sã consolidãm industria de apãrare a României pentru deschiderea de noi oportunitãþi de relansare a acestui domeniu strategic al economiei româneºti.

Suntem hotãrâþi ca, pregãtindu-ne pentru aderare, sã consolidãm stabilitatea instituþiilor democratice, sã întãrim legalitatea ºi economia de piaþã funcþionalã. Guvernul considerã cã a sosit vremea unui efort naþional onest ºi radical în ducerea marilor bãtãlii pentru recucerirea încrederii cetãþenilor în instituþiile statului ºi în lege ºi în recucerirea încrederii investitorilor strãini în mediul de afaceri din România. Aceasta trebuie sã fie o operaþie chirurgicalã radicalã, bazatã pe lege, pe instituþii puternice de aplicare a legii, cu coloanã vertebralã solidã, ºi nu pe politicã ºi politicianism.

Doamnelor ºi domnilor,

Suntem recunoscãtori pentru aceastã decizie istoricã tuturor membrilor Alianþei, partenerului nostru strategic Statele Unite, viziunii preºedintelui american de a consolida o amplã solidaritate euroatlanticã în promovarea valorilor libertãþii, democraþiei ºi prosperitãþii. Suntem totodatã recunoscãtori partenerilor noºtri europeni de care ne leagã nu numai o puternicã solidaritate istoricã, ci însãºi esenþa destinului nostru european.

Dorim ca, alãturi de contribuþia la extinderea NATO de la Marea Balticã la Marea Neagrã, sã contribuim la succesul proiectului Europei Unite prin aderarea noastrã cât mai curând posibil la Uniunea Europeanã.

Dupã Reuniunea de la Praga, NATO s-a înscris pe un nou drum, lãsând în urmã secolul XX. Faþã de noile ameninþãri la adresa securitãþii, rãspunsul lumii libere este o alianþã transformatã ºi modernizatã. Statele membre au considerat cã pot avea încredere în noi sã fim parte la acest proiect strategic. Acceptând invitaþia de a adera la NATO, România face o opþiune definitivã, care rupe complet ºirul compromisurilor ºi aranjamentelor de circumstanþã din istoria noastrã. Suntem un stat cu o politicã externã ºi de securitate previzibile ºi ataºate valorilor democratice împãrtãºite de marile puteri occidentale. Guvernul înþelege responsabilitatea care-i revine þãrii noastre în îndeplinirea noilor misiuni ale Alianþei ºi în continuarea luptei în care ne-am angajat împotriva terorismului. Ca aliaþi, ne confruntãm cu aceleaºi provocãri ºi suntem solidari în apãrarea valorilor care dau sens coeziunii euroatlantice. Ne propunem sã cooperãm solidar în plan internaþional cu aliaþii noºtri pentru combaterea noilor ameninþãri la adresa pãcii ºi securitãþii, în combaterea terorismului ºi stoparea proliferãrii armelor de distrugere în masã.

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor,

Suntem într-o zodie bunã a istoriei noastre. România îºi recapãtã binemeritatul loc pe harta strategicã a lumii. Ne aflãm acum la un nou început al vocaþiei naþionale, al încrederii în eforturile noastre, al misiunii noastre alãturi de þãrile membre ale NATO.

Dupã decizia de la Praga, vrem ca încheierea acestui an sã gãseascã România cu un traseu clar al noului nostru proiect naþional. Ne apropiem de un an nou, dar ºi de un ciclu nou în dezvoltarea României, cu încredere în efortul nostru naþional, cu mândrie pentru forþa solidaritãþii româneºti, dar ºi cu încredere cã deciziile ºi angajamentele partenerilor noºtri transatlantici ºi europeni faþã de acest traseu ºi de proiect ne includ.

Am speranþa cã, ºi în continuare, Parlamentul României va susþine cu aceeaºi putere eforturile Guvernului dedicate aderãrii cu succes, cât mai curând, a þãrii noastre la structurile europene ºi euroatlantice.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Viorel Hrebenciuc

#33780

În al doilea rând, reuniunea de astãzi este, în acelaºi timp, un moment al bilanþurilor, pentru cã, o datã cu Summit-ul de la Praga, am parcurs o etapã importantã ºi avem ocazia, acum, _post factum,_ sã ne autoanalizãm prestaþia noastrã politicã.

Fãrã sã minimizãm importanþa eforturilor fãcute de 12 ani încoace, analiza demersurilor din ultimii doi ani ne aratã foarte clar cã succesul de la Praga nu a fost nicidecum un mare noroc, venit întâmplãtor, în timpul guvernãrii noastre. Succesul de la Praga este rodul unei acþiuni politice mature, responsabile ºi eficiente. Când spun cã succesul de la Praga este rodul unei acþiuni politice mature, mã refer la faptul cã reacþiile noastre politice ºi diplomatice au fost oportune, adicã au fost adecvate întotdeauna contextului, nu au fost nici pripite, dar nici tardive.

Planul de mãsuri elaborat de Guvern, programul ºi calendarul legislativ, trimiterea de trupe în Afganistan, turneele diplomatice care au îmbinat diplomaþia clasicã cu cea parlamentarã au fost fãcute atunci când trebuia, la momentul optim.

Ce barometru am avut pentru aceste afirmaþii? Cel mai important barometru a fost, evident, decizia finalã de la Praga, dar ºi aprecierile periodice, pozitive fãcute de înalþi funcþionari NATO. Prin demersurile de integrare în NATO, noi am demonstrat responsabilitatea în faþa populaþiei, în faþa poporului român. Am avut, pe de o parte, susþinerea populaþiei ºi, pe de altã parte, am articulat un demers politic de succes.

Noi, cei din Partidul Social Democrat, am transpus în practicã aºteptãrile ºi speranþele românilor. Sondajele ne-au confirmat, în toatã aceastã perioadã, masiva orientare pro-NATO a românilor Ñ peste 80%.

Cu privire la aderarea României la NATO, nu a existat o controversã publicã, nu a apãrut o scindare socialã pe aceastã temã. Am avut, în permanenþã, un suport covârºitor din partea populaþiei României ºi cred cã ei trebuie sã-i mulþumim.

Viorel Hrebenciuc

#35725

Acest lucru ne demonstreazã cã nu am acþionat într-o manierã aventuristã, rupþi de dorinþele electoratului, ci am întreprins o adevãratã acþiune de reprezentare politicã. Este, dacã vreþi, modul ideal de a face politicã ºi pot sã afirm acum, la câteva zile dupã Praga ºi dupã vizita preºedintelui Bush, cã ne-am onorat încrederea cu care am fost învestiþi.

Fãrã îndoialã cã, acum, dupã Summit-ul de la Praga, eficienþa demersurilor noastre este de la sine înþeleasã. Dar practica politicã ne-a învãþat cã eficienþa trebuie probatã prin rezultate ºi Grupul Partidului Social Democrat din Camerã ºi Senat are suficiente motive sã creadã cã rezultatele pozitive de la Praga vor fi semnificative, de fapt, asupra României. Din prieteni, statele membre NATO ne-au devenit aliaþi. S-a îmbunãtãþit imaginea României în lume, iar stabilitatea relaþiilor politice externe este un fapt împlinit.

Prin Invitaþia de integrare în NATO, România se conecteazã indiscutabil la Occident, la sistemul de valori ºi principii politice al acestuia. În plan simbolic, Praga echivaleazã cu o schimbare de percepþie faþã de România. Dacã pânã acum relaþiile cu România erau percepute ca relaþii cu un stat de la marginea Occidentului, a sistemului occidental, dupã Praga relaþiile cu România vor fi acceptate ca relaþii cu o parte a sistemului.

Efectele se vor reflecta în calitatea tuturor relaþiilor politice, economice ºi, nu în ultimul rând, diplomatice. De asemenea, efectele concrete vor fi în planul dezvoltãrii societãþii româneºti pe acest nou fond al încrederii faþã de România. În al treilea rând, reuniunea noastrã de astãzi reprezintã momentul articulãrii strategiilor noastre de viitor.

Din perspectiva proiecþiei în viitor, decizia de la Praga reprezintã un început. Ne aºteaptã o perioadã în care trebuie sã ratificãm Acordul în parlamentele tuturor statelor membre. Greul va cãdea pe Parlamentul României. În acelaºi timp, demersurile de ratificare se vor conjuga cu un alt proces de integrare, ºi anume integrarea în Uniunea Europeanã, unde ne-am propus ca termen de aderare anul 2007, 1 ianuarie.

Þin sã vã amintesc cã sãptãmâna trecutã s-a aprobat în Parlamentul European, la Strasbourg, hotãrârea prin care România ºi Bulgaria sunt acceptate începând cu 1 ianuarie în Uniunea Europeanã. Pe aceastã cale, þin sã mulþumesc colegilor noºtri din celelalte grupuri parlamentare, Grupului Partidului Democrat, care a demonstrat la Strasbourg cã ºtie cã rufele murdare se spalã acasã, la Bucureºti, ºi nu în altã parte, celor din Partidul Liberal, care s-au bãtut foarte serios în Grupul parlamentar liberal pentru a obþine decizia Grupului liberal pentru aprobarea aderãrii României la 1 ianuarie 2007. Nu în ultimul rând, celor din Grupul U.D.M.R., care s-au bãtut în Grupul creºtin-democrat, demonstrând încã o datã, în plus, cã problemele etnice în România sunt o problemã a trecutului.

Dorel-Constantin Onaca

#41397

## **Domnul Dorel-Constantin Onaca:**

Stimate domnule preºedinte al României,

Domnilor preºedinþi ai Senatului ºi Camerei Deputaþilor,

Înalt Preasfinþia voastrã,

Domnule prim-ministru,

Stimaþi colegi senatori ºi deputaþi,

Domnilor miniºtri,

Stimaþi reprezentanþi ai Corpului diplomatic, Doamnelor ºi domnilor,

În îndelungata ºi zbuciumata istorie a poporului român s-a deschis o nouã paginã: evenimentul de la Praga. Reprezintã, într-adevãr, o cotiturã în destinele naþiunii noastre invitarea, dupã 13 ani de împliniri ºi suferinþe, de realizãri ºi eºecuri ale României, de a adera la NATO.

Þara a pãrãsit potecile întortocheate, creându-ºi drum cinstit ºi curajos în marea magistralã a þãrilor animate de idealurile prosperitãþii ºi stabilitãþii. Nu este numai o cotiturã, ci ºi un salt în devenirea naþiunii române, ocazie cu care se cade astãzi sã exprimãm recunoºtinþa noastrã în primul rând acestui mare ºi credincios popor fãrã înþelegerea ºi sprijinul cãruia am fi continuat sã ne situãm încã la periferiile lumii civilizate.

Începând cu anul 1995, de la celebra Scrisoare de la Snagov ºi pânã acum, Partidul România Mare a semnat absolut toate documentele ºi declaraþiile necesare consensului clasei politice în vederea aderãrii la structurile euroatlantice.

Pentru Partidul România Mare nu este ºi nu poate fi nimic mai presus decât slujirea neabãtutã a intereselor þãrii ºi, tocmai din aceastã perspectivã, noi apreciem cã intrarea României în NATO va avea consecinþe importante asupra întregii evoluþii a României ºi nu numai pe plan politico-militar.

Personal, am avut ºansa de a susþine cu tãrie aceastã opþiune în cadrul unor reuniuni parlamentare internaþionale, în calitate de preºedinte al delegaþiei României la Adunarea Parlamentarã a Cooperãrii Economice a Mãrii Negre. Este clipa în care Partidul România Mare adreseazã calde mulþumiri combatanþilor români, militari ai forþelor noastre armate, care ºi-au dovedit mãiestria în cazul misiunilor NATO, demonstrând cã Armata Românã este capabilã sã se integreze pe deplin ºi sã facã faþã exigenþelor unei asemenea cooperãri.

Provocãrile acestui început de mileniu deschid oportunitãþi încã neîntâlnite pentru România, chematã sã devinã un actor dinamic ºi creator, o solidã punte de legãturã între Organizaþia Atlanticului de Nord ºi Zona Mãrii Negre, Caucaz ºi mai departe, promovând dezideratele pãcii ºi stabilitãþii ºi contribuind din plin la combaterea factorilor de risc la adresa întregii omeniri, cu precãdere terorismul internaþional.

Ialta a însemnat o suferinþã cumplitã, care a întunecat cerul României mai multe decenii. Astãzi, Ialta iese din istorie ºi rãmâne cuminte, doar pe hãrþile turistice.

Deschizând acestã nouã paginã a istoriei, România închide definitiv acest capitol dureros, ocupându-ºi locul sãu în lumea cu care împarte aceleaºi valori ºi opþiuni.

În aceste momente de luciditate ºi responsabilitate, se cuvine sã ne gândim la fraþii noºtri din Basarabia ºi Bucovina de Nord, care nu pot rãmâne în afara procesului de revenire la sânul lumii creºtine ºi civilizate.

Iatã de ce, Partidul România Mare, credincios idealului naþional, ºi-a fixat ca devizã un vis de aur al poporului nostru: România Mare într-o Europã Unitã.

Liviu-Gheorghe Negoiþã

#45637

## **Domnul Liviu-Gheorghe Negoiþã:**

Domnule preºedinte al României, Preafericite Pãrinte Patriarh, Eminenþa voastrã, Onoraþi membri ai Corpului diplomatic, Doamnelor ºi domnilor,

Invitaþia adresatã României de a face parte din structurile NATO reprezintã o recunoaºtere a meritelor poporului român, un moment de demnitate naþionalã, la înãlþimea cãruia va trebui sã ne ridicãm cu toþii.

Partidul Democrat apreciazã cã momentul Praga reprezintã o reparaþie istoricã fãcutã poporului român de cãtre lumea civilizatã, reprezintã un nou început pentru istoria noastrã naþionalã, pe care clasa politicã va trebui sã-l gestioneze în mod responsabil, în interesul celor mulþi, care gândesc ºi trudesc la binele naþiei noastre.

Oprimatã vreme de 45 de ani, dorinþa profundã a poporului român de libertate ºi demnitate s-a canalizat, în mod firesc, dupã Revoluþia din Decembrie 1989 cãtre o reintegrare în lumea marilor democraþii occidentale, garante ale acestor valori, lumea în care simþeam cã ne este locul.

Partidul Democrat a identificat întotdeauna corect aceastã aspiraþie a românilor, plasându-se în poziþia de locomotivã a politicii noastre postrevoluþionare, angajatã sã ducã þara spre structurile euroatlantice încã din perioada în care alte partide oscilau între Est ºi Vest sau se pronunþau foarte limpede pentru reîntoarcerea României în sferele de influenþe rãsãritene.

Într-o perioadã în care integrarea europeanã pãrea o idee îndrãzneaþã, noi vorbeam deja despre saltul peste Atlantic, spre structurile de securitate promovate de marea democraþie americanã.

Paºii premergãtori cãtre NATO, deveniþi acum istorie, dar care au fost ºi cei mai grei, ºi cei mai curajoºi, au purtat întotdeauna semnãtura Partidului Democrat ºi vom aminti doar ideea constituirii Consiliului consultativ de integrare euroatlanticã, pusã în operã în 1993, precum ºi ideea Declaraþiei comune pro-NATO de la Snagov a partidelor parlamentare din 1995.

Considerând ca o prioritate absolutã transformarea prin voinþa politicã adevãratã a enormului potenþial de simpatie popularã pro-NATO într-o realitate politicã concretã, aceea a ruperii definitive de comunism prin integrarea în marea alianþã a lumii democratice, Partidul Democrat ºi-a impus sã fie ºi pe parcursul legislaturii 1996-2000 promotorul eforturilor României în acest sens, asumându-ºi coordonarea acþiunilor diplomaþiei noastre în aceastã direcþie.

Clasa politicã din România trebuie sã înþeleagã cã urmãtoarea perioadã este crucialã din perspectiva integrãrii României în structurile euroatlantice ca membru cu drepturi depline. Marele avantaj politic al integrãrii în NATO va fi acela cã vom fi obligaþi sã facem ceea ce unii nu au dorit sau au ezitat sã realizeze. Invitarea României de a adera la NATO este cea mai serioasã provocare la adresa clasei politice româneºti în cei 12 ani care s-au scurs de la decizia poporului român de a schimba dictatura comunistã cu democraþia. Avem nevoie de o clasã politicã responsabilã, care sã nu mai fie preocupatã exclusiv de interesul personal sau de grup, ci sã vizeze interesul general, interesul cetãþenilor.

Parafrazând o expresie binecunoscutã ºi adaptatã la necesitãþile timpului, putem spune: ”Clasa politicã româneascã fie se va reforma în interesul cetãþeanului, fie va dispãrea.Ò Clasa politicã va trebui sã dovedeascã ceea ce nu a avut pânã acum, pragmatism ºi responsabilitate, ci sã atace frontal actualele provocãri ale României subliniate în toate analizele ºi toate rapoartele internaþionale referitoare la þara noastrã. Diminuarea corupþiei se face prin aplicarea fermã a legii ºi prin impunerea principiului transparenþei în toate sectoarele ºi sferele vieþii publice. Americanii au o vorbã: Lumina soarelui este cel mai bun dezinfectant. Cu alte cuvinte, dacã viaþa publicã va fi condusã transparent, corupþia va fi marginalizatã ºi mult diminuatã.

Corupþia instituþionalizatã în aceastã þarã a fost introdusã de clasa politicã. Tot ea are obligaþia sã ia aceastã patã de pe obrazul poporului român. De fiecare datã, partenerii noºtri reproºeazã clasei politice româneºti lipsa de voinþã în combaterea acestui flagel, cu consecinþe dezastruoase în sãrãcirea populaþiei, în subminarea instituþiilor fundamentale ale democraþiei. De reþinut cã acest reproº se face la adresa clasei politice, ºi nu la adresa poporului român.

Practicile care au stat la baza impunerii în viaþa publicã a noþiunilor precum ”bacºiº sau ºpagãÒ trebuie sã disparã. NATO nu are nevoie sã importe corupþia din România, ºi nici mecanismele ºpãgii ºi bacºiºului. Avem nevoie de o Românie în care cu adevãrat nimeni sã nu fie mai presus de lege, în care regulile concurenþei loiale sã fie respectate ºi garantate. Pentru a sta cu fruntea sus în rândul þãrilor NATO trebuie sã rupem acest cerc vicios Ñ corupþie, sãrãcie, subordonarea justiþiei, economie de piaþã nefuncþionalã Ñ pentru a putea da o ºansã tinerilor din România, categoriilor sociale vulnerabile, bãtrânilor, copiilor, tuturor celor care au nevoie de solidaritate.

Raportul de þarã al Comisiei Europene a evidenþiat faptul cã România nu are o economie de piaþã funcþionalã. Deºi NATO este alianþã politico-militarã, apartenenþa la aceasta presupune ºi o dimensiune economicã importantã. Costurile procesului de integrare vor greva bugetul, oferta de servicii pentru acþiunile ºi activitatea curentã a NATO pe teritoriul României trebuie sã asigure un anumit standard, trebuie sã ne dea de gândit cã procesul de ratificare în cele 19 parlamente presupune dezbateri la care vor participa oameni politici care reprezintã ºi interesul mediilor de afaceri din þãrile respective, în condiþiile în care România oferã astãzi un climat de afaceri mai degrabã ostil.

Doamnelor ºi domnilor,

Momentul 21 noiembrie 2002 a fost posibil ºi datoritã unui parcurs ireproºabil al Armatei Române. Militarii români prezenþi în misiunile NATO din Bosnia, Kosovo ºi, azi, în Afganistan, ºi-au fãcut cu prisosinþã datoria. Strategii, tehnicienii, întreg personalul armatei au dovedit cã nu sunt cu nimic mai prejos colegilor lor din armatele NATO.

În contextul acestei stãri de fapt, Partidul Democrat considerã cã þara noastrã poate face saltul înainte dacã actuala clasã politicã se reformeazã sau lasã locul unei

noi clase politice formate din tineri. Avem nevoie de o nouã clasã politicã în România, cu un suflu nou, care sã fie constituitã din slujitori ai poporului român, ai marilor idealuri naþionale care sã creadã sincer în interesul naþional.

Vã mulþumesc.

George Crin Laurenþiu Antonescu

#53504

Suntem însã la fel de convinºi cã acest succes înseamnã pentru România, într-adevãr, o ºansã, dar nu o rezolvare a problemelor sale. Înseamnã, în sfârºit, o întâlnire bunã cu istoria, înseamnã ºansa de a scãpa de câteva blestemate complexe, dar înseamnã ºi interzicerea de acum înainte a multor scuze. Ne întâlnim, în sfârºit, cu ºansa de a demonstra ceea ce suntem ºi de a fi cu adevãrat ceea ce noi am crezut mereu cã putem fi. Suntem în faþa unui moment istoric, pentru cã, într-adevãr, sperãm din tot sufletul sã fi scãpat de stihiile istoriei sau mãcar sã avem o pavãzã cum nu am avut niciodatã împotriva acestora.

Intrarea în NATO înseamnã intrarea României definitiv în familia libertãþii sau, poate mai corect spus, înseamnã recunoaºterea apartenenþei României la aceastã familie.

În sfârºit, americanii au venit la întâlnire. Rãmâne însã, ºi asta este responsabilitatea noastrã ºi trebuie sã o înþelegem astãzi în momentul acesta de bucurie, sã fim ºi noi pe deplin prezenþi la aceastã întâlnire.

Rãmâne sã înþelegem cã, dincolo de bucuria de astãzi, NATO ne poate apãra de alþii, ºi o va face, dacã va fi nevoie, dar NATO nu ne poate apãra de noi înºine. Sunt lucruri pe care în România, noi ºi cu noi înºine trebuie sã le facem, noi ºi numai noi, ºi aceasta este o responsabilitate pe care nu doar acest Guvern, nu doar guvernele viitoare, pentru cã vor mai fi, domnule prim-ministru, ºi alte guverne, asta este istoria, ci noi toþi care astãzi suntem clasa politicã româneascã, întreaga naþiune româneascã trebuie sã o înþeleagã.

Trebuie sã înþelegem cã libertatea nu este o rentã viagerã, cã libertatea se obþine greu ºi se pierde uºor, cã libertatea nu este un obiect transmisibil, cã libertatea nu se importã ºi nu se exportã. Trebuie sã înþelegem cã libertatea se construieºte ºi se împlineºte în fiecare zi ºi sã înþelegem cã, intraþi în familia marilor valori ale libertãþii, noi suntem cei care trebuie sã mergem cu adevãrat pe frontul împotriva abuzurilor, împotriva corupþiei, împotriva tuturor relelor pe care deseori singuri ni le-am pricinuit.

Ionel Brãtianu spunea, cu foarte multã vreme în urmã, cã un popor care nu este în stare sã-ºi apere interesele naþionale aºteaptã zadarnic ajutorul de peste graniþã. S-au împlinit 75 de ani foarte recent de la moartea celui mai mare om politic al României moderne, se împlinesc aproape 100 de ani de când Brãtianu spunea aceste lucruri, s-au schimbat foarte mult între timp, dar, cred, în spusele sale rãmâne un adevãr de care trebuie sã fim conºtienþi acum mai mult decât oricând. Suntem într-o alianþã mare ºi puternicã, în sfârºit, sau vom fi, dar nimeni nu ne poate apãra interesele naþionale dacã noi nu o facem. Iar interesele naþionale ale României înseamnã libertate, înseamnã competiþie realã, înseamnã cinste, corectitudine ºi înlãturarea tuturor relelor care ne-au mãcinat.

Nu suntem, pentru cã am intrat în NATO, în mod automat mai buni, mai corecþi, mai cinstiþi. Trebuie sã avem datoria, în primul rând noi, ºi curajul de a spune acest lucru în fiecare zi românilor ºi de a le arãta ce facem noi, în primul rând, în acest sens.

În fine, daþi-mi voie ca în acest moment ºi în numele colegilor mei ºi, sper, ºi în numele dumneavoastrã, al tuturor, distinºi compatrioþi, sã facem o clipã o distincþie între istoria realã, cum se spune, între istoria brutã, materialã, istoria aceea care de atâtea ori e nedreaptã cu unii dintre noi ºi de multe ori cu o þarã întreagã sau cu un neam întreg ºi istoria afectivã ºi memoria care poate fi ºi moralã.

Aþi vorbit, domnule prim-ministru, ºi azi despre ultimii doi ani, aþi fãcut-o ºi azi, aþi fãcut-o ºi aici. Nu contaþi astãzi pe replica noastrã, contaþi, ca de obicei, de mâine încolo pe tot ceea ce putem face noi în acest sens. Azi nu vreau sã vã dau replicã, ci azi vreau sã vã spun, nu adresându-mã primului ministru, ci adresându-mã unui compatriot.

Domnule prim-ministru, istoria eforturilor pentru aceastã libertate a cãrei garanþie o regãsim azi nu începe cu ultimii doi ani, nu începe cu dumneavoastrã, nu începe cu noi, cei care v-am precedat la guvernare ºi care am fãcut ºi noi destul pentru ea, aceastã istorie este mult mai veche. Înþeleg ºi apreciez împreunã cu toþi colegii mei înþelepciunea cu care preºedintele României a refuzat sã pomeneascã astãzi ºi aici nume proprii.

Eu aº vrea sã o fac, dar nu pot. Nu pot, pentru cã nu le ºtiu. Aº vrea sã pomenesc numele tuturor martirilor anonimi ai libertãþii, de la cei care au continuat sã lupte ºi sã moarã în munþi, când era clar cã americanii nu mai vin, pânã la martirii din decembrie 1989. Aº vrea sã pomenesc numele tuturor celor care, uneori, doar o mânã de oameni, au crezut în libertate când cei mai mulþi dintre noi nu mai credeam. Aceºti oameni, chiar dacã puþini,

chiar dacã necunoscuþi, meritã astãzi gândul nostru ºi, cu sufletul la memoria acestor oameni ºi cu mintea la prezent ºi la viitor, în acest moment care nu este un sfârºit, ci un început de drum, sã ne urãm cu toþii ”Drum bun!Ò.

Mark— BŽla

#58752

## **Domnul Mark— BŽla:**

Domnule preºedinte, Domnule prim-ministru, Stimaþi oaspeþi, Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

De la desfiinþarea Pactului de la Varºovia pânã la primirea sau invitarea în Alianþa Nord-Atlanticã a mai multor þãri din zona noastrã am parcurs un drum lung ºi anevoios. România s-a confruntat în aceºti ani cu o serie de dileme la care am încercat sã dãm un rãspuns pe cât posibil european, ceea ce, de foarte multe ori, a presupus o renunþare la niºte mentalitãþi pe care unii, nu de mult, le-ar fi considerat indispensabile.

În implementarea economiei de piaþã, în schimbarea relaþiilor de proprietate, în abordarea problemei etnice, în mod incontestabil a avut sau are loc o transformare a mentalitãþilor. De fapt, orice proces de integrare înseamnã asumarea unor valori ºi renunaþrea la altele. Integrarea înseamnã sacrificiu ºi satisfacþie.

Zilele acestea am avut, probabil, cu toþii sentimentul satisfacþiei cã am reuºit ceva, ceea ce este în mod cert primul pas decisiv pe calea integrãrii României ºi, totodatã, în mod indirect, pe calea reunificãrii Europei, primul rãspuns istoric la eforturile noastre de aderare.

În acest moment am putea sã facem douã greºeli. Sã subestimãm sau sã supraestimãm importanþa acestei decizii. Dacã am subestima ceea ce s-a întâmplat la Praga, acest lucru ar însemna sã negãm toate eforturile care s-au fãcut pentru a obþine invitarea noastrã în NATO ºi sã afirmãm cã aceastã hotãrâre se datoreazã conjuncturii geopolitice favorabile în care se aflã România.

Nu, stimaþi colegi, nici un fel de conjuncturã nu ne-ar fi introdus în NATO dacã nu ne-am fi apucat de regândirea administraþiei publice, de retrocedarea proprietãþilor, de rezolvarea problemei etnice ºi, bineînþeles, fiind vorba despre o alianþã militarã, de reforma armatei. Drumul nu a fost ºi nu este uºor. În orice moment am avut alternativa Vestului ºi cea a Estului. Am fi putut avansa mai repede ºi am fi putut rãmâne în urmã definitiv.

Ceea ce s-a obþinut nu este meritul celor puþini, ci meritul majoritãþii forþelor politice, care au acþionat în acest sens, meritul mai multor guverne ºi al tuturor parlamentelor de dupã 1989. ªi, mai ales, meritul oamenilor de rând care au rãbdat ºi au sperat, fiind în unele momente mai înþelepþi decât unii din clasa noastrã politicã. Oricum, decizia de la Praga se bazeazã pe solidaritatea marei majoritãþi a societãþii, ºi nu numai pe eforturile incontestabile ale unor lideri.

Pe de altã parte, nu trebuie sã comitem greºeala de a supralicita însemnãtatea acestei hotãrâri. În ce sens? Trãim, bineînþeles, un moment deosebit de important, dar trebuie sã fim foarte conºtienþi cã suntem numai la început de drum. Ceea ce s-a schimbat în mod esenþial este perspectiva. Pânã acum nu puteam sã fim siguri dacã, într-adevãr, avem o ºansã realã. De azi înainte ºansa e realã, perspectiva e clarã, se vede foarte bine unde vom ajunge dacã vom continua eforturile noastre în mod solidar.

Deocamdatã intrãm într-o alianþã militarã, intrarea va avea loc dupã ce toate þãrile membre vor ratifica decizia. Este un proces destul de lung ºi în acest rãstimp va trebui sã continuãm reforma în toate domeniile, nu numai în cel militar, fiindcã Alianþa are ºi criterii politice foarte bine închegate.

Perioada care vine va fi proba capacitãþii de acomodare, de renunþare în continuare la unele mentalitãþi învechite ºi asumarea unor noi responsabilitãþi. Va trebui sã combatem sãrãcia, corupþia ºi ultranaþionalismul.

Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

În acest moment nu trebuie sã uitãm ce rol a avut în luarea deciziei de la Praga evoluþia relaþiilor românomaghiare atât în interiorul þãrii, cât ºi între cele douã þãri, România ºi Ungaria. Pentru a ajunge aici ºi Uniunea Democratã a Maghiarilor din România a luat o decizie majorã: sã urmãm calea colaborãrii în loc de confruntare. Într-o societate unde nicicum nu am putut afirma cã minoritãþile ar trãi deja în egalitate cu majoritatea ºi cã maghiarii, de exemplu, s-ar bucura deja de un cadru legal ºi instituþional de care au nevoie, nu ne-a fost uºor sã optãm pentru dialog, în loc de izolare sau confruntare. De altfel, sunt convins cã nici pentru foarte mulþi români nu a fost uºoarã o astfel de opþiune. Oricum, noi de la început am ºtiut cã maghiarii din România au un interes major pentru integrare, pentru noi este o chestiune vitalã apartenenþa la valorile democratice occidentale ºi, în mod special, apartenenþa României la aceleaºi structuri militare, economice ºi politice ca Ungaria.

În 1996 am ales participarea la guvernare, iar în 2000 susþinerea cu voturile noastre a Guvernului Partidului Social Democrat. Unii ne-au acuzat de inconsecvenþã pentru aceste decizii. Dimpotrivã, doamnelor ºi domnilor, am fost consecvenþi în voinþa noastrã de a contribui activ la procesul de integrare ºi de a asigura o stabilitate politicã în România.

Astfel, am demarat un proces de rezolvare a problemei interetnice, ceea ce se recunoaºte ca un merit deosebit al României de cãtre NATO ºi Uniunea Europeanã ºi astfel am contribuit, sunt sigur, la apropierea României de aceste structuri. Mai avem foarte multe de fãcut împreunã, mai avem foarte multe probleme de rezolvat ºi în privinþa convieþuirii unor identitãþi naþionale diferite în aceastã þarã.

Nu putem afirma nici pe departe cã deja am rezolvat problema minoritãþilor, dar nici nu putem spune cã nu s-a fãcut un progres în acest domeniu.

Uniunea Democratã a Maghiarilor din România salutã decizia NATO de a invita þara noastrã în NATO ºi suntem convinºi cã aceastã decizie este în interesul României ºi, totodatã, este ºi în interesul comunitãþii maghiare.

Vã mulþumesc.

Varujan Pambuccian

#64671

Domnule preºedinte al României, Preafericirea voastrã, Eminenþã, Domnule prim-ministru, Domnule preºedinte al Senatului, Domnule preºedinte al Camerei Deputaþilor, Doamnelor ºi domnilor miniºtri, Onoraþi membri ai Corpului diplomatic, Stimaþi colegi,

Parafrazându-l pe omul meu politic preferat, pe Winston Churchill, aº putea spune cã ceea ce s-a întâmplat la Praga reprezintã sfârºitul începutului drumului nostru cãtre normalitate. Cãtre o normalitate aºa cum noi am înþeles-o neîntrerupt, orice ni s-a întâmplat în urma vremurilor mai bune sau mai rele pe care le-am trãit, o normalitate care se bazeazã pe trei valori fundamentale în care am crezut în mod neîntrerupt: libertate, democraþie ºi prosperitate.

Aceste trei valori pe care le-am afirmat din nou, în timpul Revoluþiei anticomuniste din 1989, au fost cele care au condus România, au adus-o aici, aici unde suntem acum. A fost un drum greu, în care am dovedit în mod constant câteva elemente pentru care cred cã fiecare dintre cei care au condus România ar trebui felicitaþi, dar în primul rând ar trebui felicitat poporul român. Pentru cã în toþi aceºti ani România s-a dovedit a fi o þarã stabilã politic ºi social, s-a dovedit a fi o þarã stabilã etnic într-o zonã plinã de instabilitãþi ºi s-a dovedit, în ciuda micilor noastre cârcoteli, s-a dovedit, totuºi, a fi o þarã stabilã din punct de vedere economic. Uitaþi-vã ce s-a întâmplat în alte foste þãri socialiste!

Cred cã principalul atu al României a fost aceastã stabilitate ºi cred cã acesta ar trebui sã fie principalul atu al României în continuare. De aceea, cred cã toate procesele politice, economice, sociale ºi etnice pe care le-am început trebuie continuate aºa cum le-am început.

Pentru cã am vorbit de stabilitate etnicã ºi pentru cã reprezint grupul parlamentar al minoritãþilor naþionale, vreau sã reafirm un lucru pe care colegii mei, grupul nostru parlamentar l-a fãcut pânã acum, sã reafirm faptul cã îl vom face în continuare ºi anume cã ne vom folosi de toate legãturile noastre speciale pe care le avem cu þãrile-mamã pentru a continua sã explicãm, nu sã facem lobby. A face lobby înseamnã a prezenta lucrurile mai bine decât sunt. Nu. Sã le prezentãm aºa cum sunt, pentru cã avem, repet, atuuri suficiente, ele doar trebuie spuse.

Stimaþi colegi,

Am intrat, am fãcut primul pas, pentru a intra într-o alianþã în care nu mai suntem subiecþii experimentelor istoriei, în care suntem alãturi de celelalte þãri care au aceste valori: libertate, democraþie, prosperitate. Suntem într-un parteneriat benefic pentru fiecare dintre noi.

Cred cã lucrul cel mai normal pe care am putea sã-l spunem acum, fãrã sã ne gândim neapãrat la dificultãþi sau la lucrurile bune pe care le-am fãcut, lucrul cel mai uman ºi cel mai simplu care s-a întâmplat cred cã a fost sintetizat de unul dintre marii noºtri poeþi ºi acest lucru îmi vine acum cel mai des în minte: ”Pentru poporul român, pentru România, niciodatã toamna nu fu mai frumoasã.Ò

Vã mulþumesc _. (Aplauze.)_

Nicolae Vãcãroiu

#68282

## **Domnul Nicolae Vãcãroiu:**

Preafericirea voastrã, Domnule preºedinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniºtri, Stimaþi colegi, Onoraþi invitaþi,

Permiteþi-mi sã dau citire acestei declaraþii: ”Declaraþia Parlamentului României cu privire la invitarea României de a începe negocieri de aderare la NATO

Parlamentul României, întrunit astãzi, 25 noiembrie 2002, în ºedinþã comunã a Camerei Deputaþilor ºi Senatului, salutã cu deosebitã satisfacþie decizia adoptatã de cãtre statele membre ale Alianþei Nord-Atlantice în cadrul Reuniunii la nivel înalt de la Praga cu privire la invitarea României de a începe negocierile de aderare la NATO.

Parlamentul României considerã cã aceastã decizie reprezintã un moment istoric de recunoaºtere a progreselor realizate în þara noastrã pe calea integrãrii în structurile euroatlantice, exprimându-ºi în acelaºi timp convingerea cã noua extindere va creºte eficienþa ºi coeziunea Alianþei.

Parlamentul României adreseazã mulþumiri ºefilor de state ºi de guverne din statele membre ale NATO pentru decizia de la Praga, precum ºi forurilor legislative ºi

forþelor politice, pentru sprijinul permanent acordat þãrii noastre în procesul de pregãtire a aderãrii la Alianþa Nord-Atlanticã.

Parlamentul României susþine ºi promoveazã activ obiectivele fundamentale de politicã externã ale þãrii noastre: consolidarea rolului României în calitate de stat-membru al Alianþei Nord-Atlantice ºi integrarea în Uniunea Europeanã.

Forþele politice din Parlamentul României vor acþiona pentru continuarea reformelor necesare pentru ca þara noastrã sã devinã un membru eficient al Alianþei NordAtlantice. Membrii Parlamentului sunt încredinþaþi cã aderarea României la NATO va contribui la sporirea securitãþii ºi stabilitãþii în lume, la combaterea terorismului ºi va consolida relaþiile de cooperare ºi bunã vecinãtate.

Decizia adoptatã la Praga este beneficã atât pentru România, cât ºi pentru întreaga regiune, contribuind la întãrirea Alianþei ºi la promovarea valorilor acesteia.

România va pleda cu consecvenþã pentru o politicã a uºilor deschise ºi pentru intensificarea legãturilor dintre NATO ºi toate statele partenere.

Parlamentul României se adreseazã parlamentelor statelor membre NATO, având convingerea cã aceste foruri vor iniþia cât mai curând procedurile de ratificare a Protocolului de aderare a României ºi a celorlalte state invitate la Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord.

Aceastã declaraþie a fost adoptatã de Camera Deputaþilor ºi Senat în ºedinþa comunã din 25 noiembrie 2002.Ò

Cuprins

Stenograma

Alocuþiunea domnului Ion Iliescu, preºedintele României

Alocuþiunea domnului Adrian Nãstase, prim-ministru al Guvernului României

Alocuþiuni ale reprezentanþilor grupurilor parlamentare

Adoptarea Declaraþiei Parlamentului României cu privire la invitarea României de a începe negocierile de aderare la N.A.T.O