Markó Béla

## **Domnul Markó Béla:**

Domnilor pre∫edin˛i, Domnule prim-ministru, Doamnelor ∫i domnilor senatori ∫i deputa˛i,

Timp de 15 ani, de c‚nd sunt senator Ón Senatul Rom‚niei, am avut posibilitatea s„ particip la mai multe momente de importan˛„ major„ ale istoriei noastre contemporane. Adoptarea Constitu˛iei, primirea Ón Consiliul Europei, intrarea Ón NATO, c‚t ∫i o serie de alte decizii vitale au caracterizat acest deceniu ∫i jum„tate.

Drumul parcurs a fost extrem de lung ∫i, c‚teodat„, extrem de anevoios: din comunism Ón capitalism, de la Pactul de la Var∫ovia la Alian˛a Nord-Atlantic„, de la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc la Uniunea European„, de la ideea omogeniz„rii societ„˛ii din Rom‚nia p‚n„ la recunoa∫terea multiculturalit„˛ii, de la co∫marul socialismului multilateral dezvoltat p‚n„ la realitatea economiei de pia˛„. Reprezint o genera˛ie care, probabil, niciodat„ nu va putea renun˛a la patetismul unei astfel de Ón∫ir„ri. Noi compar„m ceea ce avem cu ceea ce am avut, compar„m schimb„rile intervenite cu perioada pe care am tr„it-o Ónainte de 1989.

Din aceast„ perspectiv„, Ón mod cert, ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea European„ este decizia cea mai important„ dup„ c„derea dictaturii. Numai astfel, numai ast„zi devine ireversibil„ schimbarea de regim din Rom‚nia.

Totu∫i, nu sunt sigur c„ genera˛iile mai tinere au aceea∫i viziune asupra acestui moment. Ei compar„, pe drept, situa˛ia noastr„ nu cu ceea ce a fost aici acum 15 ani, ci cu ceea ce este Ón acest moment la Paris sau la Bruxelles.

Este de Ón˛eles de ce au dreptate ∫i cei care spun c„ am f„cut foarte mult Ón ace∫ti ani, la fel ca ∫i cei care afirm„ c„ am realizat prea pu˛in.

Avem fiecare abordarea noastr„ proprie. Unii au crezut Ón integrare, al˛ii nu. Unii au confundat geografia cu istoria, atunci c‚nd au spus c„ noi am fost Ón Europa de la Ónceput, deci nu avem nevoie s„ intr„m nic„ieri; al˛ii nu au f„cut aceast„ confuzie.

Oricum, ceea ce am ob˛inut este un rezultat comun al marii majorit„˛i din via˛a noastr„ politic„. To˛i cei care au guvernat ∫i aproape to˛i cei care au fost Ón opozi˛ie Ón

acest deceniu ∫i jum„tate au o contribu˛ie Ónsemnat„ la realizarea acestui deziderat. Nu Ón egal„ m„sur„, nu cu aceea∫i vitez„, dar procesul de integrare a avansat Ón to˛i ace∫ti ani. Este adev„rat c„ s-au f„cut ∫i gre∫eli care ne-au costat foarte mult, ne-au costat, probabil, cel pu˛in c‚˛iva ani de Ónt‚rziere, dar ast„zi nu este momentul unei astfel de analize.

Am spus mai Ónainte c„ fiecare dintre noi are propria sa viziune asupra integr„rii. Noi, maghiarii, ne amintim foarte bine de confrunt„rile politice ale anilor ’90 Ón leg„tur„ cu drepturile minorit„˛ilor. Mai mult, suntem con∫tien˛i c„ alegerea dialogului politic pentru rezolvarea problemelor interetnice a fost o decizie major„ pe calea integr„rii Rom‚niei.

Nu neg c„, la Ónceput, am avut ∫i noi o dilem„ Ón ceea ce prive∫te sprijinirea eforturilor de integrare. Suntem reprezentan˛ii unei comunit„˛i care, timp de mai multe decenii, a fost privat„ de o serie de drepturi elementare. Dup„ schimbarea regimului, ne-am rec„p„tat foarte greu Óncrederea Ón posibilitatea unei construc˛ii multietnice, egale ∫i echitabile prin mijloace politice, iar for˛ele ultrana˛ionaliste au dat argumente destule, Ón orice moment, pentru a nutri un astfel de scepticism.