Markó Béla

## **Domnul Markó Béla:**

Domnule președinte al Senatului, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Suntem spre finalul unui an zbuciumat, plin de așteptări, dezamăgiri și conflicte politice.

Zilele acestea aniversăm 20 de ani de când s-a creat șansa unei construcții democratice în România și comemorăm, totodată, amintirea celor care și-au jertfit viața la Timișoara, București, Cluj, Târgu Mureș și alte orașe.

De acum 20 de ani, în 23 decembrie 1989, s-a înființat Uniunea Democrată Maghiară din România și s-au constituit, deja, mai multe organizații județene ale acestei formațiuni politice, iar astăzi în Parlamentul României, de fapt nu prima oară în aceste două decenii, are loc dezbaterea despre un guvern din care, dacă va fi votat, va face parte și UDMR.

La fel, nu este prima dată când ne confruntăm cu dilema opoziției sau acțiunii guvernamentale, nu este prima dată când ni se pune întrebarea de ce ne asumăm participarea într-o coaliție guvernamentală, mai ales într-o perioadă

extrem de controversată, când Guvernul va trebui să ia măsuri foarte ferme, de multe ori dureroase, în interesul relansării economiei.

Aș putea să răspund cu mult populism și cu multă demagogie, dar nu o voi face. Sunt convins că discursul nostru politic s-a deteriorat în ultimii ani tocmai din cauza demagogiei, a lipsei de responsabilitate și de asumare a greșelilor politice.

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: fiecare formațiune politică a fost mandatată de către electorat să caute posibilitatea realizării unui program aparte și să încerce aplicarea unei anumite doctrine: cea conservatoare, cea liberală sau cea social-democrată. Noi înșine ocupăm un anumit loc pe eșichierul politic, fiind o formațiune de dreapta, centru-dreapta, membră în Partidul Popular European. Totuși, îmi permit o afirmație ușor patetică, că, dincolo de apartenența doctrinară, adevărata ideologie a UDMR este reconcilierea: reconcilierea între minoritate și majoritate, între grupuri sociale, între comunități, între programe. O comunitate minoritară niciodată nu are interesul confruntării, al diferitelor sciziuni și rupturi în societate sau în viața politică, fiindcă printr-o astfel de situație tensionată ea va suferi în primul rând.

În acest moment, clasa politică din România este divizată în mod dramatic și riscăm să introducem această divizare în întreaga societate, în familii, la locurile de muncă. De fapt, deja se întâmplă acest lucru. De aceea, nu avem voie să nu încercăm totul pentru a evita o astfel de ruptură și să impunem ca regulă generală a vieții cotidiene suspiciunea, teama, dușmănia.

Maghiarii din România ne-au trimis aici, în Parlament, stimați colegi, să căutăm căile reconcilierii și solidarității, nu cu oricine și nu cu orice preț, firește.

Sunt păreri după care o organizație minoritară totdeauna trebuie să fie în guvern. Dacă aș accepta această teză, eu însumi aș accepta că suntem inferiori față de dumneavoastră, fără un statut de sine stătător, un fel de anexă a oricărei puteri. Cred că în lunile trecute am dovedit că nu este așa, că ne asumăm programe și proiecte ale opoziției dacă le considerăm viabile.