Cătălin Marian Predoiu

Deci alin. (1) prevede toate garanțiile necesare pentru ca această măsură să nu se ia abuziv. Unu.

Doi. Nu este vorba de imposibilitatea folosirii bunurilor care ar putea conduce la un eventual faliment, cum ați spus dumneavoastră, pentru că singurul efect este indisponibilizarea. Adică nu poți să-l înstrăinezi. Asta nu înseamnă că nu poți să-l folosești. ( _Vociferări.)_

În al treilea rând, dacă îmi dați voie, cred că e util totuși să știm, nu e vorba să ți-l dea cineva înapoi, pentru că nu ți-l ia nimeni. Este vorba de o măsură juridică. Bunul rămâne în posesia persoanei care îl are în proprietate. Cred că se induce aici o confuzie.

În al patrulea rând, sancțiunea despre care vorbea domnul deputat este tocmai sustragerea de sub sechestru. Deci ceea ce se pedepsește este vânzarea bunului, atunci când el este supus sechestrului. În cazul în care sechestrul nu este instituit, vânzarea bunului nu este pedepsită, chiar dacă există o anchetă în curs.

Și, în fine, ultimul argument pe care aș vrea să-l aduc, nu se poate pune problema unui faliment, pentru că prevederea în cauză nu se aplică în ipoteza comercianților, se aplică unor persoane fizice, demnitari, funcții publice, care nu desfășoară acte de comerț. Prin urmare, este o falsă problemă care se induce și în niciun caz nu cred că există argumentele necesare. Eu, în calitate de reprezentant al Guvernului, susțin în continuare textul.