Máté András Levente

## **Domnul Máté András Levente:**

Domnule pre∫edinte, Domnilor invita˛i,

Doamnelor ∫i domnilor parlamentari, Stima˛i colegi,

Rude ale celor r„pu∫i de gloan˛e ∫i to˛i cei care a˛i avut de suferit de pe urma celor Ónt‚mplate acum 16 ani,

To˛i avem o dorin˛„ ∫i atunci am avut o dorin˛„. Pot s„ folosesc o metafor„, un renumit titlu de pies„, o dram„, îUn tramvai numit dorin˛„“... de adev„r.

Doar cu parafrazarea renumitei drame pot s„-mi Óncep cele c‚teva idei pe care Ómi permit a vi le adresa, Ón numele Grupurilor parlamentare U.D.M.R., cu ocazia anivers„rii Revolu˛iei Rom‚ne de la finele anului 1989, an Ón care eu personal aveam aproape aceea∫i v‚rst„ ca ∫i democra˛ia noastr„ fraged„ acum, adic„ 15 ani.

Ce putea s„ Ón˛eleag„ un astfel de t‚n„r din toate cele Ónt‚mplate atunci? Probabil doar cele auzite acas„, la radio sau la televizor, de∫i toate ∫tirile ce vuiau Ón jur ∫i din cutia magic„ se schimbau Ón fiecare moment: ba eram noroco∫ii vremii, ba ne amenin˛au cu tot felul de bazaconii teroriste. Totu∫i, sim˛eam Ón acele clipe la Cluj c„ se deruleaz„ o schimbare, ca o pelicul„ de film, mai precis ca o caset„ Ón derulare. Doar sensul acesteia nu l-am putut realiza Ón haosul generat ∫i generalizat.

Pe moment am sim˛it ∫i eu, ca al˛ii, c„ pot deveni matur dintr-un moment Ón cel„lalt. Dar frageda maturitate nu Ómi d„dea puterea de a decide Óntre bine ∫i r„u, doar Óntre cele auzite ∫i cele sim˛ite Ón acel t„ios aer de decembrie, t„ios ∫i fumuriu, pocnitor ∫i dement. Hai s„-mi fac un tramvai de vis, mi-a∫ fi zis, cu care s„ cutreier, m„car a∫a, pe ascuns, rutele apocaliptice ∫i Óns‚ngerate ale unui decembrie nebun!

Nu a∫ fi avut prea mare curaj s„ cobor la sta˛ia Timi∫oara, de∫i aveam prieteni acolo. Dar Pia˛a Operei? Mi s-a Óntip„rit cu acea mul˛ime cu adev„rat Ónfr„˛it„. Aceast„ fr„˛ie, de∫i Ó∫i f„cea apari˛ia ∫i prin camioanele sosite din ˛ara vecin„, ticsite cu bunuri, cu p‚ine ∫i dulciuri, cineva mi-a ∫optit c„ este îotrav„ ungureasc„“. Nu, era doar balaurul cel Ónfrico∫„tor din basme.

Cu un scurt schimb de macaz, urmeaz„ halta Pia˛a Libert„˛ii din Cluj, ora∫ul meu drag. V„d un t‚n„r cu c„ma∫a descheiat„, la doar c‚˛iva centimetri de ˛eava unei nebune mitraliere. Atunci nu aveam de unde s„ ∫tiu c„ acest episod va Ónconjura o lume Óntreag„ Ón doar c‚teva secunde.

îF„r„ violen˛„! F„r„ violen˛„!“ erau cuvintele cu care m-am Ónt‚lnit dup„ aceea ∫i la Sibiu, ∫i la Bra∫ov, ∫i la Bucure∫ti, peste tot pe unde am trecut cu îun tramvai numit dorin˛„“.

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 206/27.XII.2005 Toat„ ˛ara aceasta vuia Óntr-o mare nebunie de adev„r, de libertate. Œn doar c‚teva momente mi-am dat seama c„ nu mai sunt ∫ine de tramvai. Cineva le-a demontat. Cineva ∫i-a dorit, oare, s„ demonteze ∫inele tramvaiului numit, pe scurt, dorin˛„? S„ deraieze dorin˛a de adev„r? Oare aceast„ dorin˛„ comun„ ar fi deranjat pe cineva atunci?