Mihai Baciu

## **Domnul Mihai Baciu:**

Domnilor preºedinþi ai Camerei Deputaþilor ºi Senatului, Onoraþi membrii ai Guvernului, Dragi colegi senatori ºi deputaþi, Onorat Corp Diplomatic, Stimaþi invitaþi,

Sãrbãtorim azi, în ºedinþa comunã a celor douã Camere ale Parlamentului nostru, ziua de 1 Decembrie, Ziua Naþionalã a României.

1 Decembrie 1918 a fost un moment astral al istoriei noastre, istorie plinã de momente dramatice ºi, nu rareori, tragice.

Sãrbãtorim aceastã zi în fiecare an ºi cred ºi sper cã acest lucru se va întâmpla încã multã vreme de acum încolo, cât va mai exista România ºi cât vor mai exista oameni care sã simtã ºi sã cugete româneºte. Este firesc ºi necesar acest lucru, pentru cã însãºi simþirea ºi cugetarea noastrã au intrat în tiparele lor definitive prin contribuþia hotãrâtoare a zilei de 1 Decembrie 1918.

Nu voi intra în amãnunte istorice ºi nu voi povesti, nici mãcar pe scurt, evenimentele de atunci ºi de dupã aceea, întrucât sunt foarte bine cunoscute.

Le-au evocat, de altfel, unii dintre antevorbitorii mei, chiar într-o manierã oarecum poetico-dramaticã. ªi, la urma urmei, este treaba istoricilor, care în fiecare an trebuie sã facã acest lucru, adicã sã repovesteascã întemeierea noastrã ca naþiune unitarã, ca sã o retrãim permanent, aºa cum, demult, povestirea miturilor creaþiei readucea permanent creaþia în sufletele celor care o ascultau. Sã cinstim, aºadar, cum se cuvine acest moment strãlucit al istoriei noastre, sã cinstim pe cei care l-au fãcut posibil ºi, în general, sã acordãm cinstirea cuvenitã înaintaºilor noºtri ºi marilor evenimente ale trecutului.

Dar aceastã cinstire a trecutului, doamnelor ºi domnilor, nu exclude, ba chiar ne obligã la o privire lucidã asupra prezentului, un prezent plin de provocãri, ne obligã ºi la datoria de a ne înfrunta destinul într-o lume în care evenimentele se desfãºoarã cu o rapiditate necunoscutã nicicând în trecut.

Se spune, pe bunã dreptate, cã istoria este ”magistra vitaeÒ, iar poporul care nu-ºi cunoaºte propria istorie este condamnat sã o repete, mai ales în latura ei tragicã. Este clar cã 1 Decembrie 1918 ne-a lãsat niºte învãþãminte, a trasat niºte linii de conduitã politicã ºi moralã, asupra cãrora noi, cei de azi, trebuie sã ne aplecãm cu mare atenþie.

Putem noi, oare, sã folosim învãþãmintele Marii Uniri în rezolvarea marilor probleme politice, economice, sociale, culturale, diplomatice ºi aºa mai departe, pe care le pune României complicata lume de azi?!

La aceastã întrebare, ea însãºi complicatã, încerc sã schiþez un rãspuns.

Mai înainte însã afirm cã trebuie sã plecãm de la premisa cã niciodatã lumea nu a fost mai complicatã ºi mai contradictorie ca cea în care trãim noi.

În programul politic al Partidului Democrat, ”omenirea...Ò, se spune acolo, ”...experimenteazã acum un impresionant proces de globalizare, adicã de difuzie profundã ºi rapidã a valorilor, dar ºi a crizelor politice; a valorilor, dar ºi a crizelor economice; a pericolelor la adresa mediului înconjurãtor, dar ºi a tehnologiilor prietenoase faþã de mediu; a comportamentelor tolerante, dar ºi a fundamentalismelor agresive ºi radicaleÒ.