Mihai Baciu

## **Domnul Mihai Baciu:**

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Ieri a fost reluatã greva personalului didactic din învãþãmântul preuniversitar, cu perspectiva tristã de a declanºa aceeaºi formã de protest ºi profesorii ºi studenþii din universitãþile României. Nu este prima grevã a dascãlilor din România ºi, ca atare, nu este prima oarã când se duc discuþii înverºunate în jurul problemei educaþiei ºi învãþãmântului, a importanþei lor sociale, a reformei în domeniu, a raporturilor tot mai complicate între stat ºi învãþãmânt ºi, în sfârºit, dar nu în ultimul rând, în chestiunea dramaticã a nivelului de trai al educatorilor.

De aceea, nu-mi fac iluzia cã voi putea aduce ceva nou în dezbaterea acestei probleme ºi, ca atare, nici nu încerc. Mai ales cã mi-am spus pãrerea de mai multe ori la aceastã tribunã în probleme de învãþãmânt, atunci când am discutat legislaþia în domeniu. Mã limitez, aºadar, la a sublinia câteva aspecte, poate nu chiar inedite, dar care apar mai conturate ca altã datã în actualul conflict educatori versus Guvernul României.

Astfel, în unele mijloace de informare în masã se încearcã un fel de mobilizare a pãrinþilor, a elevilor împotriva profesorilor aflaþi în grevã, o contrapunere periculoasã ºi pãgubitoare pentru þarã a intereselor unor categorii de cetãþeni. Nu este prima oarã când se încearcã aºa ceva, dar niciodatã categoriile de cetãþeni opuºi artificial nu au fost mai mari ºi mai vag definite ca acum.

Apoi, amânarea soluþionãrii, mãcar parþiale, a revendicãrilor greviºtilor se bazeazã nu numai pe argumentul dificultãþilor economice, întemeiat, în esenþã, dar ºi pe presupoziþia ticãloasã cã profesorii n-au decât sã stea în grevã la nesfârºit, întrucât ei nu produc efectiv nimic ºi nici nu pot ameninþa prin greva lor servicii sociale esenþiale, ca mersul trenurilor, aprovizionarea cu alimente sau încãlzirea caselor. O asemenea premisã, luatã ca bazã a unui raþionament, duce la concluzia, aproape medievalã, cã o societate poate funcþiona ºi fãrã învãþãmânt ºi culturã, iar într-o asemenea societate apar inevitabil indivizi care scot pistolul când aud de culturã ºi moralã.

Desigur, teza dupã care investiþia în educaþie ar fi nesigurã, iar profitul s-ar pierde într-un viitor ceþos a fost de mai multe ori umilitã ºi desfiinþatã prin dovezi puternice, însã, aºa cum o epidemie revine când gãseºte condiþii prielnice, la fel aceastã tezã este insinuatã subtil în mintea unora, în condiþii economice grele ºi în crizã de mentalitate ca cele de acum.

De aceea, mã simt dator sã amintesc cã noi, socialdemocraþii, eliminãm din start o asemenea tezã prin însãºi doctrina noastrã ºi previziunea noastrã asupra guvernãrii: a spune sau a crede cã în lumea modernã, spunem noi în programul nostru, poate sã existe o bunã guvernare din inspiraþie ºi noroc, iar nu din educaþie ºi seriozitate este extrem de periculos ºi pãgubitor. Într-o societate aflatã în dezvoltare acceleratã, toatã lumea învaþã, indiferent de vârstã ºi ocupaþie. Atunci când un segment social a renunþat sã înveþe, întreaga societate este trasã în jos, iar pentru ca sã nu renunþe, segmente sociale sau grupuri defavorizate, oamenii trebuie ajutaþi în mod concret. ªi mai adaugã programul nostru: numai plecând din interiorul învãþãmântului se poate elabora ºi pune în aplicare un program general de dezvoltare ºi modernizare a societãþii.