Se pare cã am onoarea de a fi ultimul vorbitor. Domnilor preºedinþi, Doamnelor ºi domnilor miniºtri, Stimaþi colegi senatori ºi deputaþi,
Onoraþi membri ai Corpului Diplomatic ºi onoraþi invitaþi,
Dintotdeauna, românii ºi-au cinstit cum se cuvine înaintaºii ºi marile lor fapte puse în slujba þãrii ºi a marilor valori, care ne-au întemeiat ºi ne perpetueazã ca popor ºi naþiune. ªedinþa festivã de astãzi a Camerelor reunite ale Parlamentului României este dedicatã unuia din momentele astrale ale istoriei noastre multiseculare: crearea statului naþional unitar român prin unirea Ardealului cu patria-mamã, la 1 Decembrie 1918.
Hotãrârea istoricã a unirii Ardealului cu vechiul regat a fost luatã în unanimitate de peste 100.000 de oameni veniþi din toate colþurile þãrii, de la sute de kilometri depãrtare, cu mijloace de transport adesea rudimentare, dupã zile ºi nopþi de efort, cu riscurile inerente cãlãtoriei printr-un colþ de imperiu aflat în descompunere. Aºa ne spun documentele vremii ºi mãrturiile emoþionante ale participanþilor, dar acestea ne mai spun ceva, ºi anume cã nu atât numãrul oamenilor impresiona, cât mai ales unitatea lor de conºtiinþã ºi de suflet, bucuria care se citea pe feþele tuturor ºi sentimentul fiecãruia, de la conducãtor pânã la simplu participant, cã trãia un moment istoric. Iar pe noi, cei de astãzi, ne impresioneazã încã prevederile hotãrârii de unire, care rãmân un model de înþelepciune politicã, de toleranþã etnicã ºi de respect pentru drepturile ºi valorile altor naþiuni.
Marele masacru care a fost Primul Rãzboi Mondial a adus cu sine ºi dispariþia a douã mari imperii condamnate de istorie, Imperiul Þarist ºi Imperiul Habsburgic. Pe ruinele lor au apãrut state noi, iar altele s-au reîntregit în graniþele lor fireºti, conform marelui principiu al naþionalitãþilor.
Aºadar, doamnelor ºi domnilor, nu forþa pumnului ºi a armelor, ci forþa dreptului este cea care a dus la Marea Unire a românilor, iar principiul naþionalitãþilor care a prezidat reaºezarea Europei, dupã marele rãzboi, nu-ºi gãseau o mai dreaptã aplicare, decât în unirea Ardealului cu România. Nu voi povesti evenimentele din acel an memorabil 1918. Ele sunt bine cunoscute ºi, de altfel, este treaba istoricilor, care în fiecare an trebuie sã facã acest lucru, sã repovesteascã întemeierea noastrã, ca s-o retrãim permanent, aºa cum povestirea miturilor creaþiei readuce permanent creaþia în sufletele celor care o ascultã sau cum slujba de reînviere readuce în sufletele noastre învierea lui Hristos. Amintesc doar cã 1 Decembrie 1918 a fost încheierea marii opere de întregire a þãrii, începutã în martie acelaºi an prin revenirea Basarabiei la patria-mamã ºi continuatã prin istoricul act de la 28 noiembrie, când Bucovina s-a întors la matcã, adicã azi se împlinesc 83 de ani. Nici Basarabia ºi nici Bucovina nu aparþinuserã, timp de sute de ani, nici unui alt stat decât Moldovei, nici mãcar nu purtaserã aceste nume pe care le-au cãpãtat doar prin înstrãinare. Acum reveneau, în mod firesc, la matca lor istoricã ºi etnicã, pentru cã marea majoritate a populaþiei lor fusese ºi rãmãsese româneascã.
Doamnelor ºi domnilor, sunt multe forþe care determinã în istorie acþiunile oamenilor ºi ale comunitãþilor umane, dar eu cred cã cea mai puternicã este dragostea de neam ºi sentimentul naþional. Acest sentiment, ca ºi credinþa în Dumnezeu ºi în dreptatea istoriei, a menþinut poporul român laolaltã de-a lungul timpului ºi l-a fãcut sã înfrunte duºmani puternici ºi lacomi, imperii hrãpãreþe ºi
pericole la adresa însãºi a fiinþei sale. Marele rãzboi dintre 1914Ð1918 a fost la un pas de a ºterge România micã de pe harta lumii, dar aºa precum Iov, în ciuda marilor nenorociri care l-au lovit, nu ºi-a pierdut încrederea în Dumnezeu, la fel poporul român nu ºi-a pierdut încrederea în Cel de Sus, în dreptatea istoriei ºi în puterea unitãþii ºi a dragostei de neam.
Rãsplata pentru credinþa sa ºi pentru marile sale suferinþe îndurate a fost întregirea þãrii în graniþele sale naturale, revenirea la patria-mamã a fraþilor înstrãinaþi de vitregiile istoriei ºi rãutãþile oamenilor ºi crearea statului naþional unitar român. Anul 1918 a fost anul miraculos, momentul astral al istoriei românilor. Anul 1940 însã ºi Al Doilea Rãzboi Mondial iarãºi au înstrãinat pe mulþi români de fraþii lor.
Sperãm însã ca, în noul context european ºi prin formarea unei noi mentalitãþi privind raporturile dintre naþiuni, românii din Bucovina de Nord ºi Basarabia sã-ºi pãstreze ceea ce au mai sfânt: limba, identitatea, obiceiurile ºi dorul de patria-mamã.
Aceste valori pot, oricând, constitui bazele unirii noastre, pentru cã istoria ultimelor douã secole, doamnelor ºi domnilor, a arãtat cã graniþele pot fi încãlcate, dar sentimentul naþional, ca ºi dragostea de mamã, nu pot fi distruse. Numai acest sentiment poate alimenta lupta pentru neatârnare, pentru integritatea teritorialã a þãrii în marginile ei naturale. Acesta este naþionalismul românesc, neagresiv ºi neexpansionist, care nu doreºte teritoriile altora ºi nici bunurile altora, ci numai ceea ce se cuvine, de drept, acestui popor. Un asemenea naþionalism luminat este împãrtãºit întru totul ºi de Partidul Democrat.
Doamnelor ºi domnilor deputaþi ºi senatori,
Cinstirea înaintaºilor noºtri ºi a marilor evenimente ale trecutului nostru nu exclude nevoia de a privi cu luciditate prezentul, care ne aruncã noi provocãri, ca ºi aceea de a ne înfrunta destinul pe care, de fapt, tot noi trebuie ºi putem sã ni-l construim.
Sunt aproape 12 ani de la Revoluþia din Decembrie 1989. Aºadar, sã privim cu luciditate aceastã perioadã. Sã analizãm _sine ira et studio_ fãrã duºmãnie ºi pãrtinire, ºi pãrþile bune, ºi cele rele, ºi, mai ales, sã privim sincer în sufletele noastre, pentru a le recunoaºte ºi pe unele, ºi pe celelalte.
Sigur cã existã unele drepturi importante, în special politice, de care ne bucurãm, ºi sunt respectate astãzi la noi, dar existã, doamnelor ºi domnilor, încã un drept fundamental Ñ dreptul de a trãi, dreptul la o viaþã decentã, fãrã coºmarul zilei de mâine.
Or, acest drept nu este asigurat, în deplinãtatea sa, în societatea româneascã de azi. Marea dramã a României de dupã decembrie 1989 este starea economicã, degradarea permanentã a condiþiilor materiale de viaþã pentru o mare parte a concetãþenilor noºtri.
Din proasta stare economicã decurg ºi alte tare, care ne trag mereu spre coada Europei: corupþia, infracþionalitatea ridicatã, rata mare a mortalitãþii, lipsa de motivaþie a tineretului, tragedia copiilor handicapaþi ºi a celor fãrã pãrinþi, nedreptãþile din sistemul judiciar ºi altele.
Vinovatã este în primul rând clasa politicã, pentru care noi am avut ºi avem cuvinte aspre. Nu putem însã ignora ºi influenþa negativã a unei mentalitãþi de care nu putem scãpa ºi pe care am moºtenit-o, se pare, de la cei care au trecut peste noi mai multe secole: bizantini, turci, fanarioþi Ñ aºa-zisul spirit balcanic Ñ ºi alþii.
Nu suntem însã fataliºti. Nu credem cã starea economicã ºi mentalitatea noastrã nu pot fi schimbate. Noi, românii, nu suntem cu nimic mai prejos, din nici un punct de vedere, altor popoare ale Europei.
12 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 180/8.XII.2001
Doamnelor ºi domnilor,
Sfânta noastrã Bisericã, cea creºtinã, ne învaþã cã Dumnezeu a dat fiecãruia dintre noi liberul arbitru, adicã acea capacitate de a alege ºi de a face ceea ce vrem, pentru a putea rãspunde dupã aceea.
Aºadar, de noi depind ºi prezentul, ºi viitorul nostru. În epoca informaþiei ºi a schimbãrilor globale, poporul român nu poate ºi nu are dreptul sã rãmânã în urmã. Aceasta este convingerea profundã a Partidului Democrat. ªi, dacã ultimii 12 ani au fost comparaþi de unii cu rãtãcirea în deºert a poporului ales, noi le reamintim cã la capãtul drumului s-a aflat totuºi pãmântul fãgãduinþei, cu liniºtea ºi bunurile lui.
Doamnelor ºi domnilor,
În programul politic al Partidului Democrat stã scis, citez: ”Omenirea experimenteazã acum un impresionant proces de globalizare, adicã difuzia profundã ºi rapidã a valorilor ºi crizelor politice, a valorilor ºi crizelor culturale, a valorilor ºi crizelor economice, a pericolelor la adresa mediului înconjurãtor, ca ºi a tehnologiilor prietenoase faþã de mediu, a comportamentelor tolerante ºi a fundamentalismelor agresive ºi radicale.Ò Am încheiat citatul.
Aºadar, ne aflãm într-o lume plinã de promisiuni, dar ºi încãrcatã de pericole. Trebuie sã ne gãsim locul în aceastã lume, un loc care sã confere demnitate ºi prosperitate poporului nostru. Am spus-o ºi repet: acest loc se aflã în structurile euroatlantice.
Vom intra în NATO anul viitor. Este convingerea noastrã ºi Partidul Democrat a militat mult pentru acest lucru. Sã nu ne facem însã iluzii în legãturã cu intrarea în Uniunea Europeanã ºi, mai ales, sã convingem poporul nostru sã nu-ºi facã iluzii. Drumul este greu ºi, fãrã muncã, solidaritate naþionalã, sacrificii ºi îndeplinirea scrupuloasã a condiþiilor puse de Uniunea Europeanã, nu putem ajunge la capãtul drumului.
Noi, cei din Partidul Democrat, dãm un rãspuns ºi celor care se tem de globalizare, care se tem de pierderea identitãþii naþionale, de anihilarea valorilor care au întemeiat ºi pe care se sprijinã poporul român. Rãspunsul este acesta: Europa comunã va trebui sã ne accepte cu limba, cultura ºi valorile noastre, la care nu renunþãm, dupã cum nu au renunþat nici alþii. Noi vom îmbogãþi patrimoniul cultural al Europei comune nu prin topirea valorilor noastre într-un ansamblu omogen, ci prin pãstrarea lor, prin dialogul cu valorile celorlalþi, acceptând sã ne aliniem total doar la marile principii ale lumii de azi: democraþia, pacea, prosperitatea, justiþia, cooperarea.
Am fost în divorþ cu Europa timp de 50 de ani de comunism. Trebuie sã ne recãsãtorim cu lumea civilizatã.
Reamintesc ce a spus un înþelept, ºi am spus ºi altã datã: ”RecãsãtoriaÒ Ñ spunea înþeleptul Ñ ”înseamnã triumful speranþei asupra experienþei.Ò
Tocmai speranþele noastre spre o lume prosperã ºi civilizatã, speranþe dintotdeauna ale poporului român, pot fi împlinite prin intrarea noastrã economicã ºi culturalã în Europa, pentru cã, geografic, în Europa suntem dintotdeauna.
Sunt încrezãtor cã aºa va fi, iar cinstirea zilei noastre naþionale ºi prezenþa dumneavoastrã, doamnelor ºi domnilor deputaþi ºi senatori, ca ºi a dumneavoastrã, toþi cei care ne vedeþi ºi ne ascultaþi, îmi oferã fericitul prilej de a reafirma aceastã încredere. Acesta este ºi mesajul Partidului Democrat cãtre dumneavoastrã, cãtre întregul popor român, cãtre popoarele Europei ºi ale lumii.
În numele deputaþilor ºi senatorilor noºtri, al Partidului Democrat, în întregimea lui, felicit din toatã inima poporul român cu ocazia Zilei Naþionale ºi îl asigur cã Partidul Democrat va acþiona în continuare în interesul României, în spiritul idealurilor nobile ale social-democraþiei moderne.
Vã mulþumesc ºi vã doresc tuturor sãnãtate, liniºte sufleteascã, mulþi ani Ñ cã vin sãrbãtorile Ñ ºi, dacã se poate, fiecãruia în parte, ºi un dram de fericire!
Vã mulþumesc încã o datã.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.