Mihai Baciu

## **Domnul Mihai Baciu:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte, Onoraþi colegi,

Sigur cã aº fi preferat sã expun liber punctul de vedere al Grupului parlamentar al Partidului Democrat, dar problema este atât de complexã, încât oricine ar încerca sã facã acest lucru liber ar fi ispitit de fel de fel de completãri, digresiuni º.a.m.d. ºi nu am timp pentru aºa ceva. Aºa încât, onoraþi colegi, azi discutãm o nouã moþiune simplã depusã de deputaþii opoziþiei. Ea priveºte starea actualã a sistemului naþional de învãþãmânt, cu accent pe situaþia materialã dificilã a slujitorilor ºcolii.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat recunoaºte realitatea problemei, vizatã de moþiune. Lideri ai Partidului Democrat, deputaþi ºi senatori ai partidului nostru au afirmat, în repetate rânduri, valoarea eminentã a educaþiei în progresul României, necesitatea unui efort major pentru susþinerea învãþãmântului.

În programul politic al Partidului Democrat, adoptat la recenta Convenþie Naþionalã, se spun urmãtoarele: ”A spune sau a crede cã, în lumea modernã, poate sã existe o bunã guvernare, ca lucrul bine fãcut, în general, din inspiraþie ºi noroc, iar nu din educaþie ºi seriozitate, este extrem de periculos ºi pãgubitor. Pentru programul nostru, învãtãmântul are importanþã capitalã. Într-adevãr, numai plecând din interiorul învãþãmântului se poate elabora ºi pune în aplicare un program general de dezvoltare ºi modernizare a societãþiiÒ.

În egalã mãsurã, noi am avut cuvinte critice pentru situaþia actualã a învãþãmântului românesc, îndeosebi privind finanþarea lui, salariile profesorilor ºi ale personalului auxiliar, starea ºcolilor, a internatelor ºi cãminelor studenþeºti. De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Democrat afirmã adevãrul unor enunþuri din moþiune care descriu consecinþele subfinanþãrii învãþãmântului românesc.

De asemenea, membrii grupului nostru au deplâns deseori faptul cã nu se aplicã prevederi legale importante privitoare la învãþãmânt, cum ar fi cele cuprinse în Legea învãþãmântului, Statutul personalului didactic sau Legea nr. 154.

Chiar în prima sãptãmânã a grevei profesorilor, de la aceastã tribunã, într-o declaraþie politicã, eu am fãcut, în numele grupului din care fac parte, dar ºi ca profesor, urmãtoarele afirmaþii: nu vãd altã cale pentru rezolvarea problemei decât aplicarea riguroasã a legilor pe care noi înºine le-am votat, iar în una dintre acestea scrie, negru pe alb, cã, ”În România, învãþãmântul este prioritate naþionalãÒ, cu tot ce decurge de aici, iar bugetul sãu trebuie sã fie de 4% din P.I.B. ªi mai departe: ”Este adevãrat cã aplicarea legilor care se referã la învãþãmânt presupune acum un mare efort economic, dar trebuie sã ne asumãm riscul, pentru cã pierderea încrederii în lege se poate dovedi mult mai pãgubitoare pentru þarã decât satisfacerea revendicãrilor celor din învãþãmântÒ. Aceasta am spus-o noi, grupul nostru, ºi eu însumi, acum o sãptãmânã ºi jumãtate.