Mihai Ungheanu

## **Domnul Mihai Ungheanu:**

Ca sã nu mã ocup eu de unii din ei.

Problema este cã, într-adevãr, trebuie sã ne gândim la voinþa politicã, la perspectiva pe care trebuie s-o avem. ªi sã-mi permiteþi sã fac o recapitulare a faptului cã am avut o ºcoalã stabilã, am avut o componentã de învãþãmânt modernã, în care a funcþionat atenþia pentru necesitãþile interne, dar ºi pentru integrarea europeanã. Aceastã preocupare nu este nouã, au fost oameni, în secolul al XIX-lea ºi în secolul al XX-lea, care s-au ocupat de asta ºi au reuºit sã dea învãþãmântului românesc o carurã extraordinarã.

Chiar în regimul comunist, preocuparea pentru învãþãmânt a fost cu totul specialã. Existã o reformã în 1948, dar mai sunt încã douã revizuiri esenþiale ale învãþãmântului. Dupã 1989 a început însã deriva. O lege a învãþãmântului a apãrut abia în 1995.

De ce vorbesc despre voinþa politicã? Pentru cã fãrã o voinþã politicã, care sã aibã în vedere, într-adevãr, situaþia societãþii, a învãþãmântului ºcolar, a învãþãmântului universitar, România nu îºi va atinge obiectivele de integrare europeanã ºi de modernizare de care are nevoie.

Voinþa politicã înseamnã a lua lucrurile de la capãt, înseamnã a gândi situaþia ºcolii româneºti dincolo de aspectele strict administrative ºi dincolo de elementele mãrunte la care ne oprim de foarte multe ori.

Este importantã condiþia ºcolii, esteÉ