Mihai Ungheanu

## **Domnul Mihai Ungheanu:**

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Vreau sã evoc în faþa dumneavoastrã, mai ales cã suntem în a treia zi a Sfintelor Paºti, memoria unui mare om al societãþii româneºti moderne, a unei personalitãþi puternice, extraordinare, un scriitor ºi un om politic. Este vorba despre Octavian Goga, de la a cãrui moarte se împlinesc astãzi, pe 7 mai, 64 de ani.

Este cazul sã ne întoarcem gândul cãtre Octavian Goga ºi cãtre fapta lui, pentru cã el a reprezentat un mare eveniment în viaþa spiritualã ºi politicã a societãþii româneºti, a fost unul din pionierii ºi unul din factorii care au dus la unitatea naþionalã ºi la o reprezentare identitarã fericitã a societãþii noastre.

S-a nãscut la Rãºinari, a fãcut ºcoalã ungureascã ºi româneascã în Transilvania, a fãcut studii la Budapesta, a început sã scrie poezii în revista ”LuceafãrulÒ, poezii care ulterior au alcãtuit un volum devenit celebru în România. Este vorba de volumul de poezii din 1905 premiat de Academia Românã. Este mesajul unui poet extraordinar, al unui poet imprevizibil, al unui poet pe care nu îl anunþa aproape nimic din precedentele poezii româneºti. Aveam precedentul Coºbuc, îl aveam pe Iosif,

dar Octavian Goga a venit cu un suflu special, cu un suflu de rãzmeriþã, dar ºi de religiozitate. Era fiul popii din Rãºinari. A intrat în literaturã cu o lecturã extraordinarã a textului sfânt, a textului sacru, a _Evangheliei_ . Poezia lui este inspiratã însã din viaþa Transilvaniei, dintr-o Transilvanie transfiguratã. În poezia lui vom gãsi satul transilvan, dar vom gãsi ºi jalea acestui sat, _o jale metafizicã_ , cum spunea Cãlinescu. În poezia lui Octavian Goga vom întâlni chipurile reprezentative ale Ardealului, e vorba de un Ardeal de dinainte de Unire, e vorba de un Ardeal pe care toþi românii îl vedeau ca pe un teritoriu subjugat, un teritoriu în care românii nu aveau drepturi.

Ei bine, în numele acestora a vorbit Octavian Goga, în numele pãrinþilor sãi, care erau oameni ai bisericii, în numele unor predecesori care þineau ºi ei de bisericã, în numele figurilor reprezentative ale statului, ale dãscãliþei sau ale simplilor oameni din sat. Ei bine, poezia lui a venit cu un verb nou, cu o forþã nouã, vãzând tot timpul în aceºti reprezentanþi ai Transilvaniei o lume care era asupritã, o lume supusã de o jale extraordinarã, i s-a spus _jale de popor strãvechi._ ªi este bine sã ne aducem aminte cã poezia lui a însemnat extraordinar de mult pentru închegarea unei mentalitãþi noi integrate în cultura ºi în societatea româneascã.

A fost prieten cu Ady Endre, a fost un om deschis tuturor zãrilor culturale, a fost un om cu o viziune politicã superioarã, a intrat în viaþa politicã, i s-a reproºat acest lucru, i s-a reproºat pentru cã nu a mai fost poet, dar în activitatea lui politicã Octavian Goga a încercat, la nivelul timpului sãu, sã reprezinte un interes pe care îl considera înalt, un interes naþional, i-a fãcut faþã cu propriile puteri, a intrat în memoria presei române, în memoria vieþii politice româneºti.