Mihai Ungheanu

## **Domnul Mihai Ungheanu:**

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Mã aduce în faþa dumneavoastrã un eveniment trist. Am pierdut pe unul dintre cei mai buni istoriografi ai

istoriei românilor, pentru cã, într-un accident de automobil, a dispãrut scriitorul Adolf Armbruster.

Importanþa lui pentru istoriografia românã modernã se cere pomenitã în faþa Parlamentului. Adolf Armbruster a fost un istoric prob, a fost un om legat de realitãþile româneºti, legat de viaþa istoriografiei române. Trebuie sã spun cã a fost un istoriograf exemplar, cã el poate fi dat ca pildã pentru toþi colegii din generaþia lui. A murit înainte de 60 de ani, deci înainte de a-ºi duce la capãt proiectele care erau toate legate de istoriografia românã.

Adaug cã Adolf Armbruster nu mai trãia în România, cã a plecat de mult din þarã, hãt, hãt, înainte de 1989, dar dupã ce a lãsat în România douã cãrþi fundamentale pe care nu putem sã nu le pomenim aici. Este vorba despre ”Romanitatea românilorÒ, este vorba de a doua carte ”Daco-romano-saxonicaÒ.

Adolf Armbruster a rezolvat, a epuizat, în ambele cazuri, problema. Deci o temã încã în discuþie, uneori aproximatã, cum este aceea a romanitãþii românilor, a fost epuizatã de acest istoriograf sas, care ºtia sã lucreze foarte metodic, prin epuizarea tuturor surselor ºi printr-o demonstraþie care aratã orizontul în care era reflectatã romanitatea românilor, apelând la texte, unele extrem de rare, extrem de puþin cunoscute. Este o carte de referinþã, care a fost tradusã ºi peste hotare.

O a doua lucrare a lui Adolf Armbruster, care meritã atenþia ºi respectul nostru, este ”Daco-romano-saxonicaÒ. Este o carte rezultatã dintr-o cercetare de arhive necunoscute, nedeschise Ñ este vorba despre arhivele germane de la Biserica Neagrã din Braºov Ñ o carte în care autorul a fãcut o cercetare foarte sistematizatã, arãtând care sunt raporturile saºilor cu românii ºi ale românilor cu saºii, aducând istoriografiei române un alt mod de a vedea lucrurile ºi contribuind, prin ceea ce a scris, prin ceea ce a adus la luminã, la rezolvarea unor chestiuni privind întemeierea Þãrilor Româneºti.

Sunt douã cãrþi exemplare, douã cãrþi care ni-l recomandã ºi care ne cer, repet, întreaga atenþie.

Plecat din România, a continuat sã se poarte ca un istoriograf român, a þinut la aceleaºi teme, a strâns legãturile cu þara, a colaborat la publicaþiile româneºti ºi a editat în limba germanã ”Cronica lui Miron CostinÒ, ducând mai departe seria de studii pe care le-a început în România, pe care le-a tipãrit în revistele româneºti ºi ulterior în Germania.

Am þinut sã evoc în faþa dumneavoastrã un portret de cãrturar ºi de istoriograf exemplar, un istoric sas patriot, care vine în prelungirea unor alþi istorici saºi, care au slujit ºi ei cu credinþã cultura ºi istoriografia românã.

Închei cu regretul de a vorbi despre el dupã ce s-a despãrþit de noi, datoritã unui accident de automobil care l-a scos din rândul celor vii. Istoriografia românã a pierdut prin Adolf Armbruster unul dintre istoricii cei mai buni ai generaþiei lui, un istoric care s-a purtat ca un cãrturar model.