Mihail Hărdău

## **Domnul Mihail Hărdău:**

Vă rog să mă ascultați, că v-am ascultat până acum cu mare plăcere.

Cuvântul „deșănțat” poate că este prea elegant pentru ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână.

Aș vrea să vă spun, domnule președinte și stimați colegi, că această aplecare spre Legea educației naționale este nefirească – în trei zile să parcurgi 200 de articole! Încercați și citiți 200 de articole, numai să le citiți, nu să le reformulați, citiți 600 de amendamente, numai să le citiți, nu să le și analizați, și veți constata că suntem într-o zonă a erorii maxime, o eroare de abordare politică pe o Lege a educației naționale, care nu are ce căuta aici în această fază.

V-am spus și repet că această lege trebuie să se întoarcă la locul ei, să fie o dezbatere corectă, să nu fie o dezbatere în galopul calului.

Sunt multe de spus. Mie îmi pare rău, am lucrat foarte bine cu colegii mei. Din punct de vedere profesional, nu am nici cea mai mică îndoială că nu se pricep sau că au avut intenția ca în lege să introducă anumite elemente. Este o chestiune de dezbatere, până la urmă. Sunt poziționări diferite. Acestea nu sunt condamnabile, este ceva firesc. Este condamnabilă procedura prin care, din punct de vedere politic, s-a stabilit un termen, un final, ca până la data de, care este duminică – lucru stabilit de domnul președinte la Curtea Constituțională –, să prezentăm raportul. Scurt, comandă politică! Aceasta nu este dezbatere politică. Aceasta este armată politică, dați-mi voie să vă spun. Și atunci, ne întrebăm unde este consensul de la Pactul național pe educație?! Fiecare stă la colț să-l prindă pe celălalt. Nu se poate!

Eu sunt adeptul Legii educației naționale gândite, citite, dezbătute. Așa cum este acum, Legea educației naționale nu are ce căuta în plenul Senatului. A ajuns aici prin votul democratic care a avut loc la Biroul permanent. Am fost prezent acolo și mi-am exprimat dezamăgirea pentru mediul politic în care se desfășoară activitatea în general. Sunt nemulțumit, asta este problema mea, dar pot să o spun.

Deci se proclamă idei, idealuri care nu au acoperire în acțiuni. Asta este cea mai mare dezamăgire a mea. Este un clivaj total între ceea ce spuneți și ceea ce faceți. Încercați să armonizați cele două elemente și veți vedea că va fi mai bine pentru poporul pe care clamați că vreți să-l slujiți, pentru cei 3 milioane de copii pe care spuneți că-i slujiți. Pe naiba! Slujiți interesele proprii.

Uitați-vă la rectori. Au schimbat totul.