Viorel Riceard Badea

## Dragi colegi,

Astăzi voi încerca să fac o referire, în intervenția mea, punctual, la necesitatea promovării și protejării votului prin corespondență, deoarece socotesc că motivul principal care a dus la redactarea acestei moțiuni fără obiect este, indubitabil, agresarea dreptului la vot al românilor de pretutindeni, care este unul dintre punctele cele mai importante de pe agenda publică. Și asta, din trei motive.

Primul motiv se referă la poziția României în context european și euroatlantic.

După cum se cunoaște, astăzi, în contextul globalizării, al creșterii mobilității la nivel mondial, al comunicării, problema diasporei și a relației acesteia cu patria de referință a devenit o temă academică și politică centrală. Există chiar institute de cercetare specializate pe problema diasporei la nivel mondial. Comunitățile etnice sau naționale de tip diaspora sunt considerate astăzi ca endemice și inevitabile în ceea ce privește sistemul mondial.

Dincolo de efectele negative pentru România care rezidă din acest comportament, și anume oameni tineri, bine pregătiți, dinamici, curajoși care părăsesc țara, există însă o serie de avantaje care pot fi fructificate de patria de referință, în acest caz de România.

Diaspora se poate organiza în statele de reședință nu doar pentru a-și maximiza statutul, dar și pentru a deveni un cordon eficace de legătură între statul-gazdă și patria de referință. Mai mult, diaspora poate deveni un actor internațional activ în ceea ce privește poziționarea României pe plan internațional.

Am auzit cu toții de eficacitatea diasporei evreiești, de cea a polonezilor, a ungurilor, a ucrainenilor și a rușilor. De ce

România, cu milioanele de cetățeni risipiți prin toate colțurile lumii, să nu beneficieze și ea de avantajele politice și geopolitice ale unui asemenea mecanism? Iar unul dintre mecanismele de coagulare care ar ajuta enorm la coeziunea națională, fiind totodată și un element esențial pentru un veritabil proiect al românilor de pretutindeni, este votul prin corespondență.

Acesta este ecranul mare, prin care trebuie să abordăm fenomenul, și nu doar prin perspectiva votului propriu-zis.

Repet, acest proiect de lege trebuie să devină element principal într-un proiect consecvent al statului român, care să vizeze românii din jurul României, precum și diaspora românească.

Al doilea motiv ține de relația României cu românii din jurul ei sau cu cei care au decis, din varii motive, să o părăsească.

Vreau să avertizez că acest proiect de lege, asemenea celor care au același subiect, nu trebuie să vizeze doar actuala generație de români aflați în afara frontierelor țării și nici nu trebuie să ascultăm acele voci care ne spun că românii se asimilează sau se integrează total în spațiul în care au emigrat.

Cercetările din statele lumii au arătat că unul dintre trendurile care caracterizează diaspora este următorul: prima generație vrea să se asimileze destul de repede și să uite de unde a plecat, își dau copiii la școlile în limba statelor-gazdă, a doua generație devine relativ înstrăinată și fără să cunoască multe despre țara de origine, iar a treia generație este cea care se întoarce să-și viziteze eventualele rude și locurile natale, învață limba natală și redevin ceea ce au fost bunicii lor. Acesta este un trend identificat de sociologii care au cercetat pe termen lung fenomenul migrației.