Mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Stimați colegi,
## Domnule ministru,
Văzând cât de surescitat era colegul nostru, domnul senator Vosganian, m-am temut o secundă ca, în premieră, moțiunea simplă să nu ducă și la căderea unui ministru, nu numai la impunerea concluziilor obligatorii pentru un guvern.
Îi solicit domnului ministru să fie puțin mai temperat în declarațiile pe care le face și în tonul pe care-l adoptă. Eu pot să înțeleg că traversează o perioadă extrem de dificilă, în care un Guvern ultraminoritar, atârnând de un fir de ață, nu mai știe pe unde să scoată cămașa din punct de vedere al execuției bugetare și al respectării propriului Program de guvernare.
## Domnule ministru,
Ați venit în fața Parlamentului și, bineînțeles, colegele și colegii senatori au fost cu toții prezenți la dezbaterea proiectului de buget pe anul 2008 pe care ni l-ați prezentat și pe care l-am crezut. Guvernul, domnul ministru, în particular, și primul-ministru ne-au prezentat un proiect bugetar pe anul 2008 care este complet diferit față de realitatea pe care o vedem astăzi. Ați venit în fața Parlamentului cu o propunere și cu o ipoteză de lucru, de construcție bugetară, cu o inflație de 4,5%, iar prognoza Băncii Naționale a României pe anul 2008 este, undeva, către 7%.
Ați prezentat, în discuția cu noi, ideea unui deficit bugetar de 2,7% și sunteți obligați, domnule ministru, de prevederile Pactului european de stabilitate și creștere, să faceți o rectificare bugetară, în câteva luni, de până la 2,3% pentru a nu intra, cu Românie cu tot, într-o procedură de exces de deficit bugetar, conform prevederilor europene.
Ne-ați spus la începutul prezentării proiectului de buget pe 2008 că vom avea un deficit de cont curent undeva către 12%—13%. Prognoza Băncii Naționale a României prezintă un deficit de cont curent undeva către 15% și chiar 16%. Dacă dumneavoastră veniți în fața Senatului și ne spuneți că tabloul macroeconomic al țării este, în acest moment, unul care nu vă îngrijorează, dați-mi voie să vă spun că în aceste condiții nu aveți un minimum de luciditate și un minimum de responsabilitate față de finanțele publice și de echilibrele mari ale acestei țări, indiferent cât mai stă Guvernul dumneavoastră la putere. Suntem într-o situație delicată. Suntem într-o situație în care, pentru prima oară după anul 2000...
Guvernul PSD, pe care-l reprezint aici cu mândrie, pentru că am fost și eu ministru în acel Guvern, a preluat de la guvernarea dumneavoastră o inflație de 45% și prin muncă grea și strâns cureaua, cu costuri sociale și politice importante, am adus-o la o inflație de 9%, într-o singură cifră. Pentru prima oară după 8 ani de zile inflația are o creștere și Banca Națională a României este nevoită să crească dobânda de referință, să scumpească creditul și ne așteptăm în acest an — și știți, domnule ministru — la o dobândă de referință în jur de 12% și la o dobândă comercială, la băncile comerciale, de peste 13%—13,5%. Tabloul macroeconomic este preocupant pentru noi toți. Am mai trăit o dată experiența de a prelua guvernarea de la dumneavoastră, CDR-ul de atunci — nu știu în ce partid erați pe vremea respectivă —, dar vă spun că nu avem niciun fel de interes
să repetăm istoria de atunci și ne-am dori cu toții să avem o perioadă de creștere economică, în condiții de inflație redusă și în condiții de progres economic și social susținut.
Împreună cu băiatul meu mă uit din când în când la televiziune, la un serial destul de simpatic care se numește „Demolatorii de mituri” — „MythBusters”. Acolo, niște cetățeni simpatici — nu știu ce sunt, americani, australieni sau englezi — se chinuiesc să dărâme câte un mit.
Vreau să vă spun, domnule ministru, și prin dumneavoastră Cabinetului pe care-l reprezentanți, că mitul pe care încercați să ni-l prezentați în această filozofie ultraneoliberală îngustă și egoistă cum că simpla creștere economică aduce în mod automat progres economic și social este un mit fals și un mit care trebuie spulberat. Da, avuția țării a crescut. Am avut o creștere de 1% în anul 2000, când domnul Isărescu a fost prim-ministru, după o scădere a nivelului de creștere economică, cu inflație și cu criză financiară în 1998—1999, dar, la sfârșitul anului 2004, domnule ministru — și poate nu aveți o memorie selectivă la dumneavoastră —, Guvernul PSD a lăsat țara cu o creștere economică de 8,4%, cea mai mare rată de creștere din istoria postdecembristă a României. A lăsat această țară cu un deficit de cont curent, întâmplător, tot de 8,4% și a lăsat această țară cu un deficit bugetar de 1,2%, față de cifrele pe care le aveți dumneavoastră.
Este anormal ce se întâmplă. Este o chestiune importantă, indiferent de culoarea politică a noastră, a celor ce-i reprezentăm pe cetățeni în Parlament. A crescut avuția României în mod considerabil în ultimii 8 ani de zile și v-aș ruga să respectați ceea ce a făcut guvernarea precedentă în condiții dificile, în condiții în care vedeam Fondul Monetar Internațional încorsetând mișcările noastre de politică economică. Dar dacă dumneavoastră veniți în fața țării și spuneți de la tribuna Senatului că, în condițiile în care avuția a crescut considerabil, avem astăzi, față de anul 2001, un buget și un PIB, automat, mult mai generoase, dacă dumneavoastră considerați că inegalitățile sociale s-au redus în anii guvernării dumneavoastră, vă spun, în cifre statistice, că în vremea guvernării PSD coeficientul Gini — pe care-l cunoașteți foarte bine — a fost de 0,28%, iar în guvernarea de dreapta pe care o reprezentați este de 0,45%.
Puteți să spuneți câte vreți și să-mi numărați câte mașini de lux vreți dumneavoastră, vă spun că repartizarea în societate a creșterii economice este profund inechitabilă. Este anormal să ai creștere economică atât de susținută și să vezi cum se adâncește prăpastia dintre cei foarte bogați și cei săraci. Cei foarte bogați sunt puțini, poate sunt electoratul dumneavoastră, poate sunt prietenii dumneavoastră, poate „Top 300”, cei care au 24% din avuția acestei țări. Este foarte bine, sunteți un Guvern de dreapta, un Guvern liberal, dar nu veniți să ne spuneți nouă că, în condiții de creștere economică susținută de atâția ani de zile, în România se trăiește mai bine, pentru că nu se trăiește mai bine sau, cel puțin, din punct de vedere al posibilităților de redistribuire echitabilă, acest lucru nu funcționează.
Orice statistică ați invoca sau am invoca noi, din punct de vedere al polarizării sociale, România este astăzi profund inechitabilă, profund polarizată și sensul moțiunii noastre este de a trage un semnal de alarmă pentru a corecta această nedreptate profundă.
6 miliarde de euro sunt trimise anual de cei peste 2,5 milioane de români care muncesc în străinătate. Nu vă mai lăudați cu scăderea șomajului. Nu este șomaj, pentru că
oamenii fie lucrează la negru, fie sunt în economie de subzistență, fie sunt plecați la muncă în străinătate. Nu vă lăudați cu chestiuni care nu vă aparțin. A fost o supapă pentru cei care nu aveau șanse acasă să meargă să muncească în străinătate și să trimită bani acasă.
Al doilea mit pe care încerc să-l spulber aici, în fața dumneavoastră și în prezența domnului ministru — care sper să se liniștească puțin —, este că economia și politica socială a unei țări ar fi imune la blocajul politic și la criza politică. Într-adevăr, în urmă cu un an de zile, când lucrurile păreau să meargă încă bine, exista o teorie pe care și dumneavoastră, și Guvernul dumneavoastră o susțineați, că, indiferent de blocajul politic și de criza politică, economia merge bine și că România este un fel de Italie în care, indiferent de blocaj, de criză guvernamentală sau de criză politică, de luptă între Președinție și Guvern, automat, lucrurile au să meargă bine în continuare.
Vreau să vă spun că România nu este imună nici la criză politică, România nu este imună nici la un Guvern care nu are susținere în Parlament și care este azvârlit dintr-o parte în alta de orice lege, orice moțiune, orice taxă și orice parataxă pe care o inventați sau care provine din Parlament, iar din punct de vedere al imunității României față de evoluțiile internaționale vreau să vă spun, și știți bine că suntem departe de a fi imuni, criza de pe piețele financiare internaționale a avut un impact asupra României. În aceste condiții, minima responsabilitate a unui membru al Guvernului, indiferent de culoarea politică, este să fie ceva mai sobru și să recunoască faptul că suntem într-o conjunctură politică internă și externă mai dificile decât oricând, probabil, din 1999 încoace.
Al treilea mit este că politica externă a țării, inclusiv politica în Europa, ar fi decuplată sau nu ar avea un impact direct asupra evoluțiilor interne. Greșit! În moțiunea noastră nu putem să dictăm Federației Ruse ce preț să practice la gaz, la exportul către România, dar putem să vă spunem că România era membru NATO din 2004, putem să vă spunem că în 2004 încheiaserăm deja negocierile de aderare la Uniunea Europeană și că prețul de import de la aceeași Federație Rusă — la fel de înverșunată împotriva extinderii NATO și încercând să-și recâștige influența în zona — nu era decât de 160 de dolari la 1.000 de metri cubi, iar astăzi este de 368 de dolari la 1.000 de metri cubi. Dacă pentru Bulgaria este de 200 și ceva de dolari, pentru Ungaria este de 200 și ceva de dolari, până și pentru Polonia, care este, să zicem, o țară mai „proatlanticistă”, prețul este mai scăzut decât pentru România, să nu-mi spuneți că nu sunteți preocupat, domnule ministru — pentru că ați cuplat și portofoliul fostului Minister al Industriilor —, de faptul că în fiecare zi vine o veste despre traseele de energie care ocolesc țara noastră. Eu sper că ați sesizat că președintele Putin, ne place, nu ne place, a investit 20 de miliarde de euro în Bulgaria vecină și încă vreo câteva miliarde în Serbia vecină — pe care o ajutăm cu atât de mult patriotism în ultima perioadă — și că ieri s-a anunțat că acea conductă South Stream va continua din Serbia către Ungaria, ocolind, în mod definitiv, țara noastră.
În condițiile în care noi credem că suntem undeva pe un vârf de munte, izolați de restul lumii, nu este adevărat, iar bâlbâielile din politica noastră externă și atitudinea provocatoare, nejustificată, la adresa unor vecini importanți de la Răsărit sunt contraproductive și afectează tot ce înseamnă prețul gazului și factura de întreținere.
## Domnule ministru,
Aveați o obligație, ca Guvern, să introduceți, conform legii românești și conform Directivei 54/2003 a Uniunii Europene, conceptul de „consumator vulnerabil” atât pentru consumatorul casnic, cât și pentru consumatorul de talie mică și mijlocie de la nivelul IMM-urilor.
Nu ați făcut-o. În mod normal, în Europa trebuie să găsești o metodă de a-i sprijini pe cei cu venituri modeste, fie că sunt particulari, fie că sunt întreprinderi de talie mică, pentru a putea să-i protejăm în Europa.
Dumneavoastră și Guvernul pe care îl reprezentați ați contestat de la acest microfon, domnule ministru, faptul că în România asistăm la o avalanșă de scumpiri aproape fără precedent. Nu știu unde vă desfășurați activitatea zilnică, dar, dacă ați merge undeva în afara drumului dintre Parlament, Guvern și minister și ați întreba cetățeanul obișnuit, inclusiv cetățeanul cu venituri medii din România, cum suportă creșterile galopante de prețuri, ați observa că aceștia întreabă guvernanții ce vină au ei pentru că puterea de cumpărare reală scade, în condițiile în care economia crește. Aceste întrebări sunt legitime și dreptul opoziției, dreptul Senatului și al Parlamentului de a întreba Guvernul și de a propune soluții este un drept suveran, un drept democratic, pe care vă invit să nu-l mai contestați. Puteți să nu fiți de acord cu propunerile noastre, este problema dumneavoastră, dar vreau să vă informez că aceste propuneri, dacă vor întruni votul Senatului — și sper să întrunească votul majorității —, devin obligatorii pentru Guvern și este problema dumneavoastră cum vă descurcați după ce Parlamentul României, prin decizia sa suverană, consideră că un subiect este important și devine obligatoriu pentru Guvern.
Au fost, într-adevăr, bani mai mulți la buget. Stau și mă întreb dacă, din punctul de vedere al modului în care vă lăudați cu restituirile, vi se pare normal ca prima restituire sau prima identificare de sumă de restituit să fie de câteva sute de milioane de euro — pentru Malaxa sau pentru Auschnit — pe care nu din Fondul Proprietatea, ci tot de la buget o veți plăti, în timp ce sunt mii și zeci de mii de mici proprietari care stau la coadă și așteaptă să fie despăgubiți.
Nu știu dacă viziunea ultraneoliberală îngustă și egoistă pe care o propovăduiți aici, la tribuna Parlamentului, seamănă vreo secundă cu modelul social european pe care și guvernele de dreapta din Europa îl respectă și îl promovează.
Evident că un membru al Guvernului nu are cum să spună decât că lucrurile sunt perfecte, dar, când vorbiți de fosta guvernare, vă provoc în a recunoaște faptul că am preluat o situație socială și macroeconomică și o inflație la cote imposibile și că prin muncă grea și prin extrem de multă prudență am reușit să le ducem la nivelul pe care dumneavoastră încercați acum să-l desființați.
Vă mai spun ceva, domnule ministru. Nu suntem indiferenți la ce va fi după guvernarea dumneavoastră, pentru că, oricum, mai durează câteva luni.
Că vor fi alegeri anticipate în două-trei luni, că vor fi alegeri la termen în alte câteva luni, nici nu mai contează. Am trăit o dată experiența preluării unei guvernări care eșuase. Nu suntem interesați să dăm peste cap echilibrul acestei țări, dar nu mi se pare normal să vă apucați să vă lăudați cu creșterea pensiilor în condițiile în care în programul alianței, în programul dumneavoastră nu a fost o secundă vorba de așa ceva. Faptul că opoziția și Parlamentul au profitat de o
anumită conjunctură de slăbiciune din partea dumneavoastră nu este un merit pe care să vi-l arogați dumneavoastră și nu încercați să vindeți gogoși. Întotdeauna de castraveți și de alte chestiuni îi lăsăm pe vecinii bulgari să se ocupe.
Sunt bani și pentru pensii, sunt bani și pentru creșteri salariale, sunt bani și pentru compensarea cheltuielilor celor cu venituri modeste. Problema este dacă filozofia economică, fiscală și bugetară a unui Guvern ultraliberal se potrivește cu nevoile reale ale României de astăzi. Eu vă spun că nu se potrivesc și, atâta vreme cât vom avea acest tip de filozofie fiscală și economică, România va continua să se polarizeze. De aceea, apelul meu, apelul nostru — pentru că și colegii mei vor răspunde la alte chestiuni punctuale — este de a vota această moțiune simplă, pentru că într-adevăr, în acest moment, în loc să mergem către Europa ca nivel de trai, ca putere de cumpărare, ca nivel de echilibru și armonie în societate, ca progres economic și social, mergem înainte ca o corabie pe o mare agitată, cu un Guvern care stă într-un fir de ață și care, în acest moment — îmi cer scuze că spun acest lucru —, pare să nu aibă nici măcar luciditatea de a se uita în oglindă și de a vedea propria-i neputință. Parlamentul României are dreptul și putința de a corecta ceea ce acest Guvern nu mai poate sau nu știe să facă.
Vă mulțumesc foarte mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.