Toni Greblă

Nu, dar nu vreau să antrenez poziția Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări cu expunerea pe care vreau să o fac aici. Repet, preocuparea ca proiectele de acte normative să respecte Constituția, tratatele internaționale la care România este parte – de preferință să fie în acord cu practica judiciară internațională a acestor instanțe constituite pe baza tratatelor la care România este parte – este un deziderat care trebuie să ne preocupe pe toți, care trebuie să preocupe toate instituțiile statului.

A confunda însă izvorul de drept, a confunda și a spune că o hotărâre a unei instanțe este izvor de drept în România... Izvor de drept în România este tratatul internațional pe care România l-a semnat și ale cărui prevederi fac parte din legislația națională în materia drepturilor și libertăților omului. Dacă avem o prevedere contrară în legislația română, aceste prevederi internaționale în materia drepturilor omului prevalează în România, dar nu practica judiciară a unor instanțe constituie izvor de drept.

Este drept că, în momentul în care suntem condamnați de o instanță internațională, trebuie să ținem cont de criticile reținute acolo și, ca să nu să se mai întâmple pe viitor, uneori ne modificăm legislația internă. Alteori, condamnările la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) nu au nicio legătură cu legislația României, ci cu o anume situație. Ultimul caz, de ieri, când România a fost condamnată la 10.000 de euro amendă, a fost ca urmare a faptului că un cetățean român, condamnat pentru furt vreo 3-4 ani de zile, a fost ținut într-o încăpere, împreună cu alte 32 de persoane, în care erau fumători și nefumători. El fiind nefumător, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că i-au fost încălcate drepturile fundamentale, motiv pentru care a condamnat statul român la plata acestei despăgubiri de 10.000 de euro. Nu are însă nicio legătură cu faptul că legislația română în materie nu ar fi adecvată prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Încă o dată, vreau să fiu foarte clar, practica judiciară niciodată nu a constituit izvor de drept.