Mircea Ifrim

## **Domnul Mircea Ifrim:**

Stimate domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Intervenþia mea de astãzi este legatã de faptul cã starea de sãnãtate a populaþiei din România înregistreazã actualmente cele mai scãzute niveluri din ultimii 40 de ani, aflându-se într-un proces de degradare alarmant.

Exemplific cu câþiva indicatori.

Morbiditatea generalã, ceea ce înseamnã numãrul de cazuri noi de îmbolnãvire în cifre absolute, afecteazã 19,9 milioane de locuitori anual, deci 80% din populaþia þãrii suferã de diverse afecþiuni. Menþionez cã bolile car- diovasculare înregistreazã o cotã dublã în ultimii 3 ani, în timp ce în þãrile Europei aceste boli scad substanþial. Mortalitatea generalã înregistreazã 11,8 ä, tuberculoza, spre exemplu, înregistreazã 11,9 la 10.000, ºi îngrijorãtor fiind faptul cã este afectatã populaþia între 6-16 ani.

Toate acestea sunt o consecinþã a finanþãrii sistemului de sãnãtate. Dacã fac o comparaþie cu þãrile din Europa de Est, suntem ultima þarã în suma pe care o afectãm din P.I.B. În timp ce noi afectãm 3,8%, Polonia afecteazã 4,6%, Cehia 7,5%, Ungaria 6,9%, Iugoslavia 7,7%, Bulgaria 4,7%.

De asemenea, cheltuielile pentru sãnãtate în dolari pe cap de locuitor sunt ultimele. În timp ce noi afectãm 56,3 dolari pe cap de locuitor, Ungaria afecteazã 290, Cehia 380, Lituania 80, ºi pot sã continui lista. Dacã mã refer doar la finanþarea din anul 2000, Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei a solicitat 12.501 miliarde de lei din care a primit 4.433 miliarde de lei, deci 35,46% din cerinþe. Finanþarea care se preliminã pentru acest an este de 5.722 miliarde de lei, ceea ce înseamnã cã dacã la nivelul ratei inflaþiei o raportãm la finanþarea din anul precedent, situaþia se va menþine la fel, extrem de gravã.

În aceste condiþii, doresc sã spun cã fãrã luarea unor mãsuri extrem de operative, starea de sãnãtate va degringola ºi mai mult. În momentul de faþã, supravieþuirea unitãþilor sanitare ºi implicit a asistenþei medicale este condiþionatã de alocarea unor prevederi de la bugetul de stat de cel puþin 1% din P.I.B. pentru unitãþile finanþate de Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei ºi aprobarea limitei de cheltuieli la fondul de asigurãri sociale de sãnãtate la nivelul veniturilor realizate. Se impune, în contextul unei autonomii financiare reale, ca acest fond, constituit din contribuþii ale persoanelor asigurate sã fie gestionat printr-o bancã ºi nu prin Trezoreria Statului, de unde nu se percep dobânzi corespunzãtoare. Se impune promovarea ºi validarea unui act legislativ care sã reglementeze aceastã situaþie, pierderea dobânzii asociatã cu rata de inflaþie duce la pierderi însemnate din fondurile destinate sãnãtãþii, ºi aºa insuficiente.

În condiþiile actuale, contribuþia personalã pentru sãnãtate, gestionatã de Ministerul Finanþelor prin trezorerie, reprezintã o modalitate inadmisibilã de atentat la sãnãtatea publicã. Aº dori, de asemenea, sã subliniez cã trebuie þinut seama de faptul cã sumele provenite din contribuþiile de la fondul de asigurãri de sãnãtate constituie un fond public cu caracter special. Aceºti bani trebuie sã fie gestionaþi integral de Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate, dar în prezent casa nu dispune de întreaga sumã. Acesta este unul din motivele care a condus la colapsul sistemului de sãnãtate. Aceastã situaþie trebuie soluþionatã în modul în care a soluþionat-o Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii care, prin reglementãri în vigoare, dispune de sumele extrabugetare ca sã le þinã în conturi bancare ºi nu la trezorerie. Este un paradox faptul cã anual se strâng aproximativ 1,7 miliarde de dolari de la contribuabili, suma cea mai mare din tot Estul Europei, dar starea de sãnãtate este cea mai precarã în comparaþie cu aceste þãri.