Mircea Ionescu-Quintus

## **Domnul Mircea Ionescu-Quintus:**

Domnule pre∫edinte,

Doamnelor ∫i domnilor senatori,

Socotesc c„ este de datoria mea moral„ ∫i politic„ s„ v„ fac o m„rturisire de con∫tiin ˛ „ dumneavoastr„, colegilor mei, de la Ónalta tribun„ a Senatului Rom‚niei. Chiar Ón zi de s„rb„toare, la 9 Mai, a ap„rut Ón revista "Aspirina s„racului", sub semn„tura M.D., un articol intitulat îLiberalismul, Óntre v„rsare de petrol ∫i v„rsare de s‚nge“, av‚nd ca pretext, a∫a se spune Ón articol, o tragic„ Ónt‚mplare pe care v-o redau textual: «Œn anul 1942, la Zaporojie, o t‚n„r„ ucraineanc„, prins„ Ónarmat„ Ón spatele frontului, a fost condamnat„ la moarte. Ofi ˛ erul Vornicescu, avocat din Ploie∫ti, Óns„rcinat cu comanda plutonului de execu ˛ ie, neÓn ˛ eleg‚nd s„-∫i Óncarce con∫tiin ˛ a cu executarea unei f„tuci de 17 ani, a pretextat o Ómboln„vire, refuz‚nd s„ comande îfoc“ subordona ˛ ilor s„i. Atunci a ˛ ‚∫nit cu entuziasm junele ofi ˛ er IonescuQuintus, tot din Ploie∫ti, oferindu-se s„ comande el plutonul. S‚ngele tinerei partizane a Ónflorit mai t‚rziu pe un zid ∫i pentru aceast„ frumoas„ fapt„ de arme, liberalul Quintus a fost Ónaintat Ón grad ∫i Ón 1944 a primit chiar Ordinul îCoroana Rom‚niei cu spade“, Ón vreme ce colegul s„u a fost Óncarcerat ∫i retrogradat».

Stima ˛ i colegi, informa ˛ ia privind tragica Ónt‚mplare este, indiferent de surs„, Ón ceea ce m„ prive∫te, pe c‚t de neadev„rat„, pe at‚t de absurd„. Am participat la campania din Cotul Donului — septembrie—decembrie 1942 – ca ofi ˛ er de rezerv„ Ón Comandamentul Corpului 5 de Armat„, deci nu ca ofi ˛ er combatant, unitate care a intrat Ón dispozitiv Ón zona Serafimovici, din apropierea Stalingradului, unde am r„mas p‚n„ la Ónceperea opera ˛ iunii de retragere spre ˛ ar„. Oric‚t de june mi-ar fi fost entuziasmul sadic, n-a∫ fi putut s„ î ˛ ‚∫nesc“ de la Serafimovici la Zaporojie, localit„ ˛ i situate la aproape 1.000 km distan ˛ „, dec‚t dac„, eventual, m-ar fi purtat, pe vremea aceea, o rachet„. Neverosimilitatea informa ˛ iei apare ∫i mai clar atunci c‚nd se fac referiri cu privire la r„spl„ ˛ ile primite, adic„ la decorarea ∫i Ónaintarea mea Ón grad. Œn realitate, stima ˛ i colegi, am fost decorat cu ordinul amintit prin Ónaltul Decret regal nr. 2564/1 septembrie 1942 îpentru credin ˛ „ ∫i devotament Ón campaniile din Basarabia ∫i Odessa din anul 1941“. Deci, Ónainte de Ónceperea campaniei din Cotul Donului, ∫i nu Ón 1944, a∫a cum se afirm„ Ón mod neadev„rat Ón acest articol. Iar Ón privin ˛ a Ónaint„rii Ón grad, ea s-a petrecut la 15 aprilie 1963, o dat„ cu aceea a colegilor mei de promo ˛ ie ∫i nu mai Ónainte. Acum, Óndemnat ∫i incitat de lectura articolului, Óntorc‚ndu-m„ Ón timp cu mai bine de 50 de ani, mi-am amintit c„, Óntr-adev„r, Ón anii 1949-1950, sub ocupa ˛ ie sovietic„, am fost anchetat de ofi ˛ eri politici Ón leg„tur„ cu faptul c„ Óndeplinind un ordin a∫ fi asistat la

executarea a doi spioni Ón localitatea Klepskaia, l‚ng„ Serafimovici, unde opera marea mea unitate. Deci, la o mie de kilometri de Zaporojie. Din fericire, am p„strat ∫i am reg„sit printre h‚rtiile mele o copie dup„ declara ˛ ia pe care am dat-o la 27 martie 1950 Ón fa ˛ a acestor ofi ˛ eri, confirmat„ de trei martori-ofi ˛ eri din Comandamentul Corpului de Armat„, prin care ar„tam c„, Óntr-adev„r, primisem ordin s„ asist la o asemenea execu ˛ ie, dar, ∫i acum citez din declara ˛ ia mea: î∫tiind c„ nu pot rezista unui astfel de spectacol tragic, l-am rugat pe comandantul companiei de poli ˛ ie, c„pitanul de pe atunci de jandarmi T„nase, s„ m„ scuteasc„, iar acesta a Óncuviin ˛ at s„ nu iau parte, ci doar s„ semnez procesul-verbal. Precizam Ón acea declara ˛ ie c„, din cauza evenimentelor ce s-au precipitat, nu ∫tiu ∫i n-am ∫tiut dac„ execu ˛ ia a mai avut sau nu loc ∫i dac„ am mai semnat sau nu un asemenea proces-verbal. Œn urma acestei anchete, Ón acea vreme, am fost exonerat de orice fel de r„spundere. Cum este de presupus c„ articolul infamant s-a inspirat din dosarul meu de urm„rire de la securitate, voi solicita CNSAS s„-mi aprobe studierea lui, fiind convins c„ voi g„si acolo suficiente noi dovezi ale nevinov„ ˛ iei ∫i neimplic„rii mele. P‚n„ atunci, Óns„, am sim ˛ it nevoia s„ v„ fac aceast„ m„rturisire pentru a v„ Óncredin ˛ a c„ printre ∫i al„turi de dumneavoastr„ se afl„ un om obi∫nuit, un prieten, nici erou ∫i nici la∫, care a primit o Ónalt„ decora ˛ ie nu pentru r„spl„tirea unei crime de r„zboi, ci pentru c„ ∫i-a f„cut datoria fa ˛ „ de ˛ ar„ pe c‚mpul de lupt„, ca at‚ ˛ ia al ˛ ii, a∫a cum se str„duie∫te ∫i acum, la v‚rsta lui, s„ ∫i-o fac„ ∫i ca parlamentar.