Mircea Ionescu-Quintus

## **Domnul Mircea Ionescu-Quintus:**

... ∫i nu Ón numele ∫i din partea grupului din care fac parte, ∫i voi face Óntotdeauna parte, ci exprim‚ndu-mi un punct de vedere absolut personal.

M„ refer la faptul c„ acum c‚teva zile, urm‚nd o hot„r‚re de ultim moment a partidului meu, am p„r„sit lucr„rile — spre sf‚r∫it, Ónainte de votul final — celor dou„ Camere reunite. Este adev„rat, ultimul am ie∫it din

sal„, pentru c„ am considerat c„ nu trebuie s„ fac opinie separat„ Ón probleme care sunt, Ón primul r‚nd, de con∫tiin˛„.

A∫ dori s„ v„ spun c„ primele Óndrum„ri politice le-am primit de la tat„l meu cu foarte, foarte multe zeci de ani Ón urm„, care a fost de dou„ ori vicepre∫edinte al Camerei ∫i de 9 ori deputat liberal, Óndrum„ri care Ómi spuneau c„ prima datorie a unui parlamentar — care era, Ón concep˛ia lui, ∫i este un lupt„tor — e s„ stea Ón prima linie a dezbaterilor parlamentare ∫i s„-∫i exprime Ón mod cinstit punctele de vedere ∫i voturile.

Œmp„rt„∫esc acest punct de vedere ∫i aceast„ idee. Sunt Ón v‚ltoarea vie˛ii politice de mai mult de 13 ani — am fost ∫i Ón Camer„, am fost ∫i sunt ∫i Ón Senat — ∫i Óntotdeauna am considerat c„ prima ∫i cea mai important„ Óndatorire a unui parlamentar este s„ fie prezent Ón aceast„ lupt„, mai mult sau mai pu˛in surd„, pe care o ducem pentru a fi purt„torul de cuv‚nt ∫i a ap„ra interesele, Ón primul r‚nd, al celor care l-au ales, Ón al doilea r‚nd, al partidului care l-a propus ∫i, nu Ón ultimul r‚nd, al propriei sale con∫tiin˛e.

Hot„r‚rea conducerii partidului, ini˛ial, a fost s„ vot„m Óntr-un anumit fel, deci s„ r„m‚nem Ón sal„. Œn ultimele momente s-a produs aceast„ schimbare. V„ m„rturisesc c„ nu m-am sim˛it bine p„r„sind c‚mpul de lupt„ eu, care am fost pe toate c‚mpurile de lupt„ Ón cel de-Al Doilea R„zboi Mondial ∫i niciodat„ nu m-am dat Ón urm„. Eu sper din tot sufletul s„ nu mai fiu pus Ón situa˛ia delicat„ s„ aleg Óntre disciplina de partid ∫i propria mea con∫tiin˛„.

™i acum voi face o evocare care, poate, m-a trimis la aceast„ prim„ declara˛ie.

De cur‚nd s-au Ómplinit 50 de ani de la tragicul s„u sf‚r∫it, Ón celula 73 a Ónchisorii de la Sighet, cumplitul templu al durerii, Ón Ómprejur„ri nedeslu∫ite Ónc„ — sinucidere sau asasinat — dar care, oricum, Ól a∫eza, ∫i Ól a∫az„ Ón r‚ndurile martirilor.

Se mai Ómplinesc 60 de ani de c‚nd pentru erudi˛ia sa istoric„ i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Cauza al Universit„˛ii din Bonn. Iar de la na∫terea sa, Ón Palatul Cuza de la Ruginoasa, ca singurul fiu al lui Ionel Br„tianu, s-au Ómplinit, de asemenea, de cur‚nd, 105 ani.

Sunt trei comemor„ri ce se refer„, ∫i se leag„, Ón acest an de via˛a ∫i de moartea unui mare istoric, unui Ónsemnat om politic ∫i poate, mai mult dec‚t toate acestea, a unui brav rom‚n, r„s„rit din familia Br„tienilor, Ónclinat spre studiul istoriei, Ónclinare Ón care a fost tot timpul ajutat de distinsa sa mam„, un om de cultur„ deosebit, voluntar Ón Primul ∫i apoi Ón cel de-Al Doilea R„zboi Mondial, voluntar Ón dou„ r„zboaie. Angajat Ón mi∫carea liberal„ Ómpotriva voin˛ei tat„lui s„u, militant pentru neat‚rnarea ∫i integritatea teritorial„ a ˛„rii, profesorul Gheorghe Br„tianu a pl„tit toate acestea cu pre˛ul libert„˛ii ∫i, p‚n„ la urm„, al vie˛ii sale. Nu este momentul aici ∫i nici nu am de g‚nd s„ evoc acum remarcabila personalitate a unuia dintre Ónaintemerg„torii no∫tri, dar m„ simt dator eu, t‚n„rul care a avut privilegiul de a-l cunoa∫te ∫i de a-l asculta, s„ m„rturisesc cu m‚hnire c„ prea u∫or ne uit„m marii b„rba˛i, marile valori, care ar trebui s„ ne c„l„uzeasc„ permanent pa∫ii ∫i de la care avem Ónc„ de Ónv„˛at, chiar dac„ ne-am Ónvrednicit s„ le a∫ez„m pe ici, pe colo busturile, pe s„lile Parlamentului. ™i de∫i nu s-a ridicat la Ón„l˛imea istoricului, omul politic a cunoscut o rapid„ ascensiune, curmat„ de numirea unchiului s„u, Vintil„, Ón fruntea partidului, eveniment ce