Mircea Ionescu-Quintus

## **Domnul Mircea Ionescu-Quintus:**

Mulþumesc, domnule preºedinte al Senatului.

Stimate doamne ºi stimaþi domni colegi,

Declaraþia mea, deopotrivã politicã ºi pateticã, s-ar putea intitula cu îngrijorare ”Unde ne sunt podurile de peste Prut?Ò

Cu profunda îngrijorare a ostaºului care, cu 60 de ani în urmã, trecea Prutul pe pod de vase pentru eliberarea ºi regãsirea fraþilor, a nepotului lui Constantin Stere, cel care a putut cunoaºte îndeaproape suferinþele de neînchipuit ale basarabenilor, a omului politic care a trãit bucuria trecerii peste podul de flori, încredinþat cã istoria Ñ aceeaºi care ne-a despãrþit în 1812, în 1940, în 1944 Ñ ne va reuni cândva, omul acesta constatã acum, cu aceeaºi îngrijorare, o rãcire primejdioasã a relaþiilor dintre statele noastre datoritã atitudinilor antiromâneºti ale unor demnitari ai Republicii Moldova, de naturã a amâna vizite parlamentare ºi guvernamentale la Chiºinãu.

Dar, indiferent de aceastã situaþie, indiferent dacã relaþiile diplomatice sunt în impas, nu trebuie întrerupte legãturile dintre oameni, miºcarea continuã a acestora între cele douã maluri ale Prutului, ajutorul, mai ales cultural ºi educaþional, pe care România îl datoreazã, cel puþin din punct de vedere moral, cetãþenilor Republicii

Moldova, milioanelor de români de care trebuie sã ne îngrijim, sã ne interesãm pentru a nu se simþi izolaþi ºi pãrãsiþi.

Aºa cum scria omul de culturã Mihai Cimpoi, citez: ”Cristul basarabean apare adesea nu ca o fãpturã divinã misterioasã, de domeniul tainei, ci ca un om necãjit, prigonit de soartã, mergând pe un drum sinuos cu o cununã de spini care-i înþeapã fruntea ºi îi lasã rãni sângerândeÒ Ð închei citatul.

Este adevãrat cã Prutul desparte douã state române, dar nu ºi poporul de pe cele douã maluri ale sale.

Nu putem îngãdui ca þara noastrã sã înceteze a mai reprezenta sprijin ºi nãdejde pentru fraþii de dincolo de Prut, aceasta neînsemnând însã, cum s-a insinuat, imixtiuni în treburile interne ale unui stat suveran ºi independent sau tendinþe expansioniste româneºti.

Prin voinþa comunã a forþelor noastre politice, ne-am strãduit ºi ne strãduim sã statornicim relaþii de bunã înþelegere cu toþi vecinii noºtri, relaþii privilegiate cu Republica Moldova ºi este absolut regretabil cã se încearcã acreditarea ideii cã avem, totuºi, unele probleme cu ei chiar în perioada în care România se bucurã de încredere ºi de un larg sprijin pentru o apropiatã integrare euroatlanticã.

Spre binele întregului nostru popor românesc, înþeleg sã fac un apel la toleranþã, la înþelegere, pentru cã indiferent de atitudinile guvernanþilor ºi ale diplomaþilor care vin ºi trec, indiferent de tendinþele clasei conducãtoare dintr-o anumitã vreme, indiferent de ratarea unor momente istorice prielnice, românii de peste Prut ne sunt ºi ne rãmân de-a pururi fraþi.