Mircea Nedelcu

## **Domnul Mircea Nedelcu:**

## Mulþumesc frumos. Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Nu ºtiu cum am sã reuºesc în douã minute sã vã supun atenþiei cele care am vrut sã vi le relatez, dar am sã mã strãduiesc. Situaþia de la Reºiþa pe zi ce trece devine tot mai incendiarã ºi dureazã de prea mult timp fãrã a se gãsi o rezolvare. Ceea ce s-a întreprins pânã acum lasã dureroasa senzaþie cã muncitorii de acolo au fost abandonaþi de oficialitãþile româneºti, au fost lãsaþi la cheremul investitorului american, care nu asigurã actul economic în sine, producþia ºi desfacerea, nu îi plãteºte. Privatizarea Combinatului Siderurgic Reºiþa se dovedeºte din ce în ce mai mult o mare cacialma pentru statul român, dar poate nu ºi pentru cei care au încheiat ºi semnat contractul respectiv ºi ale cãror comisioane am fi curioºi sã le aflãm ºi noi. Pentru cã, la fel ca în toate cazurile de privatizare fãcute dupã ureche, la comandã, cantitativ ºi contra cronometru, numitorul comun este comisionul gras pentru unii ºi durerea produsã de ºomaj pentru alþii.

Dupã modul cum s-a desfãºurat activitatea echipei de conducere administrativã de la C.S. Reºiþa se demonstreazã cã pe respectivul patron îl întereseazã prea puþin actul siderurgic ºi cã, de fapt, acesta, de la bun început, a fost atras de terenurile, clãdirile, domeniile pe care combinatul le are în toatã þara, de halda de zgurã ºi, mai ales, de sistemul hidroenergetic propriu întreprinderii reºiþene.

Este drept, nu a disponibilizat pe nimeni, dar îi obligã pe toþi muncitorii sã plece singuri, lãsându-i sã crape de foame. Acest cinism este propriu ºi fostei clase politice conducãtoare din România dintre anii 1996Ð2000, care trimitea, vã amintiþi bine, minerii disponibilizaþi sã culeagã fructe de pãdure. Acum, tot dânºii, dupã ce au golit bine sacul, vistieria þãrii, ne aratã cu degetul pe noi, cei care am votat Legea bugetului de stat pe anul 2001, lege pe care Domniile lor o contestã la Curtea Constituþionalã pentru a mai întârzia cât se poate procesele economice fireºti în România, de parcã nu ar fi fost suficienþi cei 4 ani de zile în care au fost fãcute experienþe pe bietul popor român. Rezultatul se vede astãzi peste tot, nu doar la Reºiþa, unde numai sindicatele par a fi cele care mai apãrã interesele celor mulþi.

Pentru cã se lucreazã dupã un model binecunoscut, la fel ca ºi la TEPRO din Iaºi, ºi liderul de sindicat Iancu Mufu primeºte fel de fel de ameninþãri. Sperãm cã nu se va repeta tragedia regretatului inginer Sãhlean. Ar fi deja prea mult. Toate aceste fapte trebuie analizate cu atenþie ºi identificate soluþii viabile, pentru cã altfel alegerile au fost fãcute degeaba.

Vã mulþumesc.