Mircia Chelaru

## **Domnul Mircia Chelaru:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Cu tot respectul cuvenit instituției, vă reamintesc, domnule președinte, că am mai avut o intervenție anterior pe această speță. Cum se face că nu reușim în cadrul Senatului să aranjăm în așa fel prioritățile, să planificăm intrările la dezbatere ale unor legi aparent nevinovate și să treacă tacit o lege privind modul cum trebuie să combatem consumul de droguri între tineri și copii? Trece tacit, ca și cum Senatul n-ar fi interesat de așa ceva.

Dar, la actuala lege, a doua, respectiv, este foarte interesant cum se produce o segregare, o discriminare. Atrag atenția că legea prevede, pe bună dreptate, că am văzut exact ceea ce cuprinde expunerea de motive, să dăm compensații*, să facem acte reparatorii copiilor copiilor – probabil moșilor și strămoșilor, și nașilor –, dar, atenție!, se elimină prin lege art. XLII din Legea nr. 156 pe ’24 cu privire la prorogări. Păi, ce facem, prorogăm numai pentru aceștia sau *eliminăm această discriminare și facem... eliminăm toate prorogările la toate interdicțiile?