Voi supune votului dumneavoastrã amendamentul domnului deputat Marin Cristea, completarea art. 14 alin. 2 lit. a) cu fraza: ”Necesitatea ºi oportunitatea se stabilesc de cãtre instanþele de judecatãÒ, amendament respins de comisie ºi de cãtre iniþiator.
Cine este pentru amendament? Rog secretarii sã numere voturile. 49 de voturi pentru.
Amendamentul a fost respins.
Voi supune votului dumneavoastrã textul iniþial, al iniþiatorului, de la art. 14 alin. 2 lit. a).
Cine este pentru? Rog secretarii sã numere. 84 de voturi pentru.
Voturi împotrivã? 51 de voturi împotrivã.
Abþineri? Douã abþineri.
Nu avem cvorum de lucru. Sunt 137 de deputaþi în salã. Rog liderii grupurilor parlamentare sã asigure prezenþa deputaþilor, pentru a putea continua dezbaterea la acest proiect de lege. Cvorumul de lucru de astãzi este de 159 de deputaþi. Faptul cã unii deputaþi sunt pe aici ºi nu sunt în salã sã-ºi exprime votul, nu înseamnã cã avem cvorum de lucru.
Stimaþi colegi,
Fac din nou apel la liderii grupurilor parlamentare sã asigure cvorumul de lucru în salã. Urmeazã discutarea unui raport al comisiei de mediere la o lege cu caracter organic.
Aºa cum am stabilit ºi cum aþi vãzut, domnul primministru Mugur Isãrescu este prezent în aulã, motiv pentru care întrerup discuþiile la proiectul de Lege privind adoptarea Ordonanþei nr. 40 ºi, conform celor ce dumneavoastrã aþi stabilit sãptãmâna trecutã, intrãm în discutarea raportului comisiei de mediere la proiectul de Lege privind pensionarea anticipatã cu diminuarea cuantumului pensiei, discuþie pe care, aºa cum am hotãrât cu toþii la solicitarea primului-ministru, o vom purta în prezenþa Domniei sale.
Fac apel la liderii grupurilor parlamentare sã aducã colegii în salã. Sunt convins cã vor fi voturi importante la acest punct de pe ordinea de zi ºi suntem departe de a avea cvorumul de lucru.
Am stabilit împreunã sã folosim o procedurã, sã-i spunem, nouã, ca sã nu-i spun altfel, ºi anume ca la discutarea acestui raport al comisiei de mediere domnul prim-ministru Mugur Isãrescu, la solicitarea Domniei sale, sã aibã o intervenþie privind oportunitatea.
Înainte de acest lucru, însã, sunt obligat sã vã reamintesc stadiul procedural atât pentru dumneavoastrã, cât ºi pentru domnul prim-ministru care, probabil, este mai puþin familiarizat cu procedurile parlamentare.
Proiectul de lege a fost adoptat în Camera Deputaþilor ºi a fost adoptat ºi în Senat, în forme diferite, ceea ce înseamnã cã proiectul de lege a fost adoptat. S-a format o comisie de mediere, conform Constituþiei ºi Regulamentelor celor douã Camere, comisie de mediere care a propus pentru anumite texte care au fost adoptate în redactãri diferite o formã comunã.
Raportul de medire, conform regulamentelor ºi Constituþiei, se supune aprobãrii plenului celor douã Camere în ºedinþe separate. Senatul a adoptat raportul de mediere, aºa cum a fost prezentat de cãtre comisia de mediere. Noi suntem în momentul în care raportul comisiei de mediere va fi prezentat plenului Camerei Deputaþilor. O adoptare a raportului de mediere, aºa cum a fost propus de cãtre comsia de mediere, înseamnã adoptarea legii ºi trimiterea ei la promulgare.
Vã aduc aminte cã este vorba de o lege cu caracter organic, deci sunt necesare 172 de voturi pentru.
O respingere a raportului de mediere sau adoptarea lui în altã formã decât cea propusã de cãtre comisia de mediere înseamnã trimiterea raportului de mediere pentru discuþie în ºedinþa comunã a celor douã Camere care, la rândul lor, au mai multe variante. Varianta 1 este adoptarea raportului de mediere prin votul majoritãþii senatorilor ºi deputaþilor, ceea ce înseamnã din nou trimiterea la promulgare. Plenul poate însã sã respingã raportul, ceea ce nu înseamnã cã se respinge legea, ci înseamnã pur ºi simplu cã textele care nu au fost mediate vor dispare din corpul legii, deci legea va rãmâne fãrã aceste texte, ceea ce înseamnã cã vom avea o lege, dar nu vreau sã comentez, oricum o lege fãrã aceste texte.
Aceasta este procedura parlamentarã în momentul în care ne gãsim astãzi.
Eu înþeleg, ºi am înþeles din scrisoarea domnului primministru cã adresarea Domniei sale nu se referã atât la raportul de mediere, cât la oportunitatea legii, motiv pentru care s-ar putea sã trebuiascã sã stabilim o altã procedurã decât cea a votului privind raportul de mediere.
Dar, pentru cã aºa am hotãrât, ºi este firesc, rog colegii sã ia loc în bãnci, ºi dau cuvântul domnului primministru Mugur Isãrescu, pentru a se adresa plenului privind proiectul de Lege privind pensionarea anticipatã cu diminuarea cuantumului pensiei.
Domnule prim-ministru, aveþi cuvântul!
## **Domnul Mugur Isãrescu** _Ñ prim-ministru al Guvernului_ **:**
Vreau sã încep prin a vã mulþumi pentru invitaþia pe care mi-aþi adresat-o dumneavoastrã, prin domnul preºedinte Ion Diaconescu, de a fi prezent la aceastã dezbatere. Este o ocazie pe care mi-o oferiþi pentru a vorbi în faþa dumneavoastrã despre o temã, aº numi-o, fierbinte, ºi anume sistemul de pensii în România. Vreau, de asemenea, sã prezint regretul pentru faptul cã sãptãmâna trecutã programul aglomerat nu mi-a permis sã vin în faþa dumneavoastrã.
Aºa cum aþi spus, domnule preºedinte de ºedinþã, discutãm acum practic despre oportunitatea legii, ºi vreau sã exprim punctul de vedere al Guvernului mai pe larg Ð de ce considerãm cã aceastã lege nu este oportunã în momentul actual.
Camera Deputaþilor, aºa cum aþi spus ºi dumneavoastrã, are astãzi pe rol medierea actului legislativ numit Lege privind pensionarea anticipatã cu diminuarea pensiei. Repet: referirea mea se face la sistemul asigurãrilor sociale din România ºi la oportunitatea acestei legi.
Privind sistemul de asigurãri sociale din România, de mai mulþi ani acest sistem trebuie spus cã a intrat într-un impas financiar serios, înregistrând deficite de mii de miliarde de lei. Pensionarii dependenþi de asigurãrile sociale sunt cei care suferã în primul rând Ð mã refer la pensionarii de astãzi. Pensionarii de mâine vor avea ºi mai multe necazuri dacã nu vom face rapid în România o reformã a sistemului de pensii. Legea pensionãrii anticipate, departe, în opinia Guvernului, de a contribui la grãbirea acestei reforme; credem cã o întârzie. Desigur, o reformã eficientã a sistemului asigurãrilor sociale se face cu bani, or, tocmai acumulãrile bãneºti ne lipsesc pentru a putea sã apãsãm imediat pe accelerator.
În prezent, ponderea deficitului sistemului asigurãrilor sociale, în totalul deficitelor publice, deci ale bugetului
consolidat, a crescut. Acest fenomen se cupleazã cu reducerea la fel de substanþialã a ratei de economisire în România, practic, dupã ultimele date pe care le avem, la mai puþin de 10%.
Amânarea reformei sistemului de pensii, pe motivul cã nu avem bani, ar agrava însã situaþia dificilã în care el se gãseºte, în primul rând pentru cã s-a produs o deteriorare alarmantã între numãrul salariaþilor ºi cel al persoanelor asistate social. S-a ajuns la o disproporþie ce ne apropie de pericolul intrãrii într-o fundãturã financiarã din care România va ieºi foarte greu. Un exemplu semnificativ: în 1990, numãrul pensionarilor din sistemul asigurãrilor sociale de stat era de 2,4 milioane de persoane, în schimb numãrul contribuabililor depãºea 8 milioane de persoane; în anul 2000, lucrurile s-au inversat: numãrul pensionarilor din sistemul asigurãrilor sociale a ajuns la 4,1 milioane de persoane, iar numãrul contribuabililor, a celor care plãtesc pentru cele 4,1 milioane de persoane, a scãzut de la 8 la 4,7 milioane de persoane. Practic, s-a ajuns ca un plãtitor de contribuþie sã acopere un pensionar. Din acest motiv, contribuþia pentru asigurãri sociale nu a mai putut sã rãmânã la nivelul din 1990 de 14%, ºi a crescut, ajungând în prezent la 35 Ð 45%. Este una dintre cele mai mari contribuþii din Europa.
Fãrã a salva definitiv sistemul asigurãrilor sociale, aceastã cotã în creºtere îi sufocã ºi îi va sufoca în continuare pe cei care produc ºi care acoperã sumele necesare sistemului de asigurãri sociale.
Ce consecinþe avem? Foarte evidente! Cei care muncesc se plâng, pe bunã dreptate, cã sunt copleºiþi de povara contribuþiilor sociale, iar cei asistaþi spun, la fel de îndreptãþit, cã tot ceea ce primesc nu le ajunge nici pentru supravieþuire.
Încasãrile din impozite din partea populaþiei ocupate, dar care nu este înregistratã, deci a nesalariaþilor care lucreazã în economia necontabilizatã, sunt extrem de mici sau inexistente. Însã, chiar dacã vom ajunge la forme de înregistrare corecte ºi la plata normalã a cotizaþiilor ºi a impozitelor, ceea ce înseamnã ca întreaga populaþie activã, care este într-adevãr în jur de 8 milioane de persoane, sã aducã venituri la buget ºi la sistemele de asigurãri sociale, dupã calculele noastre, România nu va fi capabilã sã susþinã în viitor actualul sistem de pensii.
Cum am putea scãpa din acest cerc vicios, o datã ce îl conºtientizãm ºi suntem cu toþii de acord cã suntem practic într-un cerc vicios? Prima metodã ar fi sã creºtem în continuare cota de cotizare sau nivelul cotizaþiilor pentru asigurãri sociale. O asemenea variantã mi se pare, din punct de vedere economic, exclusã, întrucât cotele au devenit deja sufocante pentru agenþii economici.
O altã metodã este sã încercãm consolidarea deficitului asigurãrilor sociale printr-un împrumut de stat pe termen lung, sau sã întârziem, prin mecanisme specifice, vârsta de pensionare, sau sã stimulãm lucrãtorii vârstnici sã continue munca.
Credem cã, pânã la reforma sistemului de pensii, direcþia aceasta ar fi cea care ar putea sã dea roade ºi, în acest sens, Guvernul a considerat cã prezenta lege este inoportunã. De ce? Pentru cã legea aflatã acum în faza de mediere merge într-un sens opus. Acest act normativ stipuleazã reducerea vârstei de pensionare. De fapt, se merge în direcþia în care timp de 10 ani s-a mers treptat, din aproape în aproape, spre faptul cã sistemul de pensii, acoperind cu contribuþii, ca bazã de impozitare, tot mai mici un numãr tot mai mare de pensionari, sã fie din punct de vedere tehnic insolvabil.
Încã o cifrã care mi se pare relevantã: în timp ce numãrul de salariaþi a scãzut cu 55%, ºi mã refer la
numãrul de salariaþi care plãtesc contribuþii sociale, numãrul de pensionari a crescut cu 35%. Totodatã, sistemul public de pensii a fost afectat în ultimii ani de o puternicã inechitate între diferitele generaþii de pensionari.
O bunã parte din situaþia actualã se datoreazã ºi îmbãtrânirii populaþiei din România, dar factorul cel mai puternic care a dus la actualul impas al sistemului de pensii este, desigur, pensionarea anticipatã.
Aº mai spune un lucru despre actuala lege: ea este fãcutã cu cele mai bune intenþii ºi este în general o lege generoasã, dar intenþiile bune paveazã drumul spre iad. Legea exprimã preocupãrile Parlamentului României privind necesitatea protejãrii celor care nu îºi pot gãsi un alt loc de muncã; în acelaºi timp, însã, legea genereazã efecte perverse, similare celor manifestate în ultimii ani de situaþii similare.
În sfârºit, un ultim argument pentru care considerãm cã legea nu este oportunã este faptul cã reprezintã un semnal negativ dat societãþii româneºti, precum ºi comunitãþii internaþionale, de la care ne aºteptãm sã obþinem un sprijin financiar pentru consolidarea sistemului de pensii, un semnal negativ, deoarece, pe de o parte, noi discutãm despre reforma pensiilor, dar deocamdatã acþionãm împotriva sensului acestei reforme, respectiv împotriva scãderii vârstei de pensioare, ºi nu pentru creºterea vârstei de pensionare.
Mã opresc mai puþin asupra calculelor care înþeleg cã au fost relativ contestate, pentru cã nu ele mi se par importante; mi se pare cel mai important semnalul pe care îl dã actuala lege, actuala propunere: mergem invers decât reforma sistemului de pensii. Dar menþionez totuºi aceste calcule; am auzit cã mulþi dintre dumneavoastrã le-aþi contestat.
Prin aceastã lege, numãrul de pensionari ar creºte, conform calculelor fãcute de Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale, cu 145.000 de persoane, iar în anul 2000 ar fi nevoie de un efort suplimentar al bugetului de asigurãri sociale de 1.128 de miliarde de lei ºi de circa 4.200 de miliarde de lei în anul 2001.
În final, domnule preºedinte, daþi-mi voie sã sintetizez cele douã argumente majore pentru care noi considerãm cã legea este inoportunã acum, precum ºi unele direcþii în care crede Guvernul cã trebuie acþionat pentru continuarea efortului de reformã a sistemului de pensii.
În primul rând, pensionarea anticipatã a persoanelor care au vechime integralã în muncã ºi au parcurs perioada de ºomaj este contrarã celuilalt act normativ pe care dumneavoastrã l-aþi aprobat la finele anului 1999, ºi anume pachetul reformei sistemului public de pensii. Atunci aþi legiferat, prin Legea privind sistemul public de pensii, creºterea treptatã a vârstei de pensionare. Cu aceastã lege, legiferaþi contrariul Ð scãderea vârstei de pensionare.
Al doilea argument pe care-l aducem în sintezã este cã noua Lege a sistemului public de pensii, aflatã în faza de promulgare, încurajeazã munca ºi asigurã un trai decent la bãtrâneþe în funcþie de contribuþiile fãcute de-a lungul anilor, în schimb, contribuie la agravarea deficitului sistemului de pensii, la periclitarea efectuãrii corelãrii pensiilor, proces pe care atât Guvernul, cât ºi Parlamentul l-au anunþat.
Pentru finanþarea deficitului din sistemul de pensii, în condiþiile neinflaþioniste, noi negociem în prezent cu organismele financiare internaþionale contractarea de împrumuturi pe termen lung, de naturã sã consolideze acest deficit.
Trebuie însã sã demonstrãm cã suntem conºtienþi de gravitatea problemelor sistemului public de pensii, cã
mãsurile pe care le adoptãm rezolvã ºi nu agraveazã aceste probleme.
Dacã am merge în direcþia considerãrii inoportune a acestei legi, am face un pas important în reforma sistemului de pensii din România pe termen lung.
Daþi-mi voie sã închei, spunând cam care credem noi cã ar fi principalele mãsuri pentru a restabili situaþia ºi pentru a preîntâmpina o crizã financiarã majorã a sistemului de pensii. În primul rând, sã delimitãm asistenþa socialã de asigurãrile sociale. Pensionarea anticipatã este contrarã acestui principiu. Pentru situaþiile grele, în care cei care cautã de lucru nu gãsesc, este preferabil ca statul sã acorde protecþie socialã prin intermediul ajutorului de ºomaj ºi al alocaþiei de sprijin.
În al doilea rând, sã reducem cheltuielile cu pensiile, mãrind vârsta de pensionare, deci nu reducând-o direct, dar gradual, cu 5 ani într-o perioadã de 14 ani, ºi indirect, dar cu efect imediat, prin reclasificarea grupelor de muncã ºi raþionalizarea condiþiilor de pensionare.
În al treilea rând, sã corelãm mai bine nivelul pensiilor cu cel al contribuþiilor acumulate, pentru a stimula pe cei cu vârste de muncã sã rãmânã activi.
În al patrulea rând, sã stimulãm în general, în economia româneascã, procesul de economisire, prin introducerea unui sistem de pensii bazat pe capitalizarea fondurilor. Am determina astfel persoanele active sã investeascã în asigurarea propriului lor viitor.
În al cincilea rând, pentru a rezolva problema gravã a inechitãþii dintre generaþiile de pensionari, este obligatoriu sã înceapã recorelarea pensiilor în cursul acestui an.
Inechitatea din sistemul de pensii este o problemã foarte serioasã, care, categoric, nu mai poate sã fie toleratã pe termen mediu ºi lung. Pentru recorelare, considerãm cã putem sã luãm mãsurile necesare ca, alocând în bugetul asigurãrilor sociale o sumã de circa 2.0002.500 de miliarde de lei în anul 2000 ºi o sumã de 3.600 de miliarde de lei în anul 2001, sã începem procesul de recorelare din vara acestui an. Acesta este un efort bugetar major, dar, credem noi, justificat.
În al ºaselea rând, credem cã se impune stoparea scãderii valorii reale a pensiilor. În ultimii 10 ani, pensia medie realã de asigurãri sociale de stat a ajuns sã reprezinte 50% din valoarea ei în 1990. Acest proces de deteriorare nu mai poate continua fãrã pericole majore în societatea româneascã.
În faþa pericolului ca sistemul public de pensii sã devinã insolvabil, este nevoie sã rezolvãm prioritãþile ºi sã ne gândim la sãnãtatea acestui sistem pe termen lung. Recorelarea pensiilor este, în opinia Guvernului, o prioritate.
Sãnãtatea, soliditatea financiarã pe termen mediu ºi lung a sistemului de pensii depind de începerea cât mai rapidã a reformei la care ne-am referit anterior, ceea ce ar include ºi trecerea la un sistem complementar de pensii, bazat pe economii.
În condiþiile actuale de constrângeri bugetare, legiferarea, aprobarea finalã, ca sã spunem aºa, a propunerii privind pensionarea anticipatã, credem cã nu mai face posibilã recalcularea pensiilor, iar presiunea asupra bugetului din anul viitor ar periclita, dupã calculele noastre, chiar noul sistem de pensii.
În faþa unor constrângeri bugetare majore, important este sã rezolvãm prioritãþile, iar recorelarea este o astfel de prioritate, care nu mai poate sã fie amânatã.
Domnule preºedinte de ºedinþã,
În final, aº vrea sã menþionez un fapt important, ºi anume cã în 1995 ministrul muncii ºi protecþiei sociale de atunci, Dan Mircea Popescu, a avut, de asemenea, o
intervenþie în faþa Parlamentului României, în care solicita, în condiþii aproape similare, amânarea unor decizii privind pensionarea anticipatã, atunci când raportul între pensionari ºi plãtitorii de cotizaþii pentru pensii era de 1 la 8. Acum raportul este de 1 la 1. Este motivaþia principalã, ºi închei cu acest lucru, pentru care am venit aici, în faþa dumneavoastrã.
În mod constant, raportul între plãtitorii de cotizaþii pentru pensii ºi numãrul de pensionari se deterioreazã ºi acest lucru nu poate sã continue pe termen lung.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.