Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·10 noiembrie 2010
procedural · respins
Miron Tudor Mitrea
Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 15–20 noiembrie a.c.
Discurs
## **Domnul Miron Tudor Mitrea:**
Mulțumesc, domnule președinte.
N-aș fi intervenit dacă acest proiect de lege pe care îl avem în față nu ridica cel puțin trei probleme extrem de grave.
Domnul senator Ghișe a spus un lucru important, l-am urmărit cu foarte mare atenție, și anume că orice acord de împrumut internațional trebuie aprobat prin lege. Deci statul nu poate trage bani – și știm cu toții, am fost, o bună parte dintre noi, miniștri – până când acordul de împrumut nu este transformat în lege.
Folosirea instrumentului „ordonanță de urgență” în acest caz mi se pare total inadecvată. Nu numai inadecvată, dar periculoasă, pentru că cel care a negociat de fapt acordul – Guvernul – și-l aprobă tot el, printr-o ordonanță de urgență. Nu acesta este spiritul constituțional în România.
Nu Guvernul, prin ordonanță de urgență, poate, după părerea mea, să-și aprobe propriul acord pe care l-a negociat, pentru că ne pune în situația în care suntem astăzi, în care Parlamentul nu a văzut acest acord de împrumut, acord în care se trasează sarcini care ne vor fi ridicate după aceea în față, că au fost prinse în acord pentru sănătate, pentru învățământ, pentru buget, pentru toate domeniile de activitate din România, lucruri despre care trebuia să discutăm dacă suntem sau nu suntem de acord.
Mie mi s-a cerut ieri să fiu responsabil. Sunt de acord și cu ce a prezentat domnul senator Vosganian, sunt absolut de acord cu ce spunea în legătură cu situația economică de anul viitor. Și atunci, cum pot fi eu responsabil? Față de ce? Față de niște greșeli consecutive – spun eu, alții spun altfel – care ne duc în situația în care, dacă dau votul pentru acest acord, înseamnă că sunt de acord să dispară școli, sunt de acord să dispară spitale, fără să știu care și cum?
Poate că, dacă cineva îmi prezenta această chestiune în momentul în care se negocia acordul, aș fi înțeles. Astăzi nu știu care școli, câte școli, care spitale, câte spitale... Habar n-am, dar trebuie să fiu de acord, pentru că trebuie să fiu responsabil față de iresponsabilitatea celor care guvernează?
Mie personal mi-e foarte greu să mă gândesc cum dau acest vot. Așa este, cum spunea domnul senator Vosganian. Dacă acest acord cade, dacă nu reușim să încheiem un acord de precauție cu Fondul Monetar Internațional, anul viitor vom avea probleme majore să tragem bani sau, mă rog, să-i tragem la niște costuri acceptabile de pe piață.
În același timp, dacă sunt de acord, sunt de acord ca un număr de școli să dispară – nu știu care –, un număr de spitale să dispară – nu știu care –, sunt de acord ca salariile să aibă o formă pe care nu o cunosc, ca bugetul să aibă componente deja stabilite în acord pe care nu le cunosc, iar atunci nu sunt responsabil față de alegătorii mei, în ce privește viața lor de zi cu zi, și trebuie să mă gândesc ce fac.
Sunt responsabil față de România și de români și votez pentru acord, deși știu că în acest mod las să treacă niște elemente pe care nu le cunosc și care, probabil, sunt periculoase, sau votez pentru electoratul cu care mă întâlnesc zi de zi și spun „nu sunt de acord să vi se desființeze școlile, să vi se taie salariile și așa mai departe până nu știu despre ce este vorba”? Dar atunci creez o problemă politică sau financiară majoră României în anul viitor.