Mora Ákos Daniel

## **Domnul Mora Ákos Daniel:**

...impozitul pe profit, TVA-ul, impozitul pe dividende sau impozitarea muncii. Dimpotrivă, aceasta din urmă, impozitarea muncii, va scădea de la 1 iulie 2014. Astfel, în a doua jumătate a anului 2014, mediul de afaceri va fi consolidat prin cea mai importantă măsură de relaxare fiscală, reducerea cu 5 puncte procentuale a CAS la angajator.

Realitățile fiscale românești ne arată că prin cota unică de impozitare de 16% România beneficiază de competitivitate fiscală în raport cu majoritatea țărilor UE. În schimb, așa cum arată studiile de specialitate și evaluările tehnice chiar din sfera mediului de afaceri, impozitarea muncii este cea mai importantă povară cu care se confruntă întreprinzătorii: salariile mai mici, în timp ce costurile cu forța de muncă sunt mari. Acesta este paradoxul unei poveri fiscale apăsătoare asupra muncii. Astfel se explică apetența anemică a întreprinzătorilor de a crea noi locuri de muncă, de a angaja forță de muncă la vedere.

În România, în condițiile unor CAS împovărătoare la angajator de 27,85% în cotă cumulată, ponderea acestor contribuții în PIB este de doar 5,7%, printre cele mai reduse la nivelul țărilor UE. Astfel, prin reducerea CAS la angajator, se vor scoate la suprafață zeci de mii de locuri de muncă și se va stimula crearea de noi locuri de muncă, cu efecte pozitive asupra încasărilor bugetare.

În același timp, înțelegem foarte bine motivele de îngrijorare în legătură cu creșterea prețului carburanților și introducerea unei accize de 7 eurocenți și, bineînțeles, suntem convinși că prețurile nu vor crește proporțional cu efortul fiscal rezultat dintr-un calcul aritmetic simplu. Piața va absorbi treptat această acciză, ca și în alte rânduri, astfel încât nici ținta de inflație și nici puterea de cumpărare a populației să nu aibă de suferit. Pe de altă parte, accizele vor fi în bună măsură amortizate și prin trendul descrescător al prețului petrolului de pe piața internațională. În prezent, prețul petrolului a coborât sub 100 de dolari pe baril, iar estimările converg spre aceeași evoluție descendentă. Comisia Europeană estimează, în 2014, reducerea prețurilor internaționale cu 4,9% la petrol și 2,8% la produse petroliere.

Dacă facem un efort de memorie, în anul 2010, în urma creșterii TVA cu 5 puncte procentuale, prețurile nu au urmărit aceeași creștere aritmetică, ele crescând cu doar 2,58%, ceea ce demonstrează cât se poate de clar faptul că formarea prețurilor are la bază relația dintre cerere și ofertă, și nu adăugarea unei cote aritmetice procentuale la costuri. În situația introducerii accizei la combustibil, se are în vedere

tocmai preluarea acestei sarcini fiscale, pe de o parte, de către această relație cerere-ofertă, iar, pe de altă parte, asupra scăderii prețului barilului la nivel mondial.

În schimb, subiectul principal al introducerii accizei la combustibil trebuie să fie răspunsul la nevoia urgentă de dezvoltare a infrastructurii României, conștienți fiind cu toții că resursele existente, atât cele de la bugetul de stat, cât și cele din fondurile europene, sunt departe să fie de ajuns pentru nevoile actuale. Or, aici nu am auzit niciun argument că cineva ar fi împotriva acestei accize dacă acești bani merg cu predilecție către infrastructură.