Napoleon Pop

## **Domnul Napoleon Pop:**

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Institutul Naþional de Statisticã aflat sub coordonarea ministrului dezvoltãrii ne informeazã cu legitimã mândrie cã cifrele statistice consemneazã evoluþii pozitive ale unor indicatori economici fundamentali, evoluþii care, proiectate în perspectivã, ar trebui sã confirme strategia de dezvoltare pe termen mediu convenitã de forþele politice la mijlocul anului 2000 ºi acceptatã de Uniunea Europeanã.

Cu toate acestea, semnarea unui nou acord stand-by cu F.M.I. pentru a obþine eticheta de credibilitate externã treneazã, iar Uniunea Europeanã ne repetã cã suntem încã rãmaºi în urmã la criteriul economic. Între timp, investiþii majore strãine nu vin, investiþii noi cu impact economic major nu se întâmplã, arieratele cresc, producþia pe stoc se acumuleazã, deficitul comercial înregistreazã un record absolut, iar exporturile nu pot fi dinamizate substanþial peste bariera de 10 miliarde dolari pe an.

Chiar dacã unele evaluãri, bune sau rele, sunt prea devreme faþã de momentul începerii guvernãrii P.S.D., pentru cetãþenii acestei þãri timpul trece inexorabil, iar problemele cotidiene devin acute în acest nou prag de iarnã, caracterizat printr-o escaladare fãrã precedent a preþurilor utilitãþilor publice.

Miniºtrii responsabili pentru economie depun eforturi vizibile pentru macrostabilizare, cu credinþa cã deficitul bugetar ºi inflaþia vor fi stãpânite.

Întrebarea fundamentalã este însã cu ce metode se doreºte atingerea acestor obiective. De ce? Pentru cã dincolo de rezultatele bune pe care cifrele le relevã la rece, implacabil pentru minþile slabe, preocupate exclusiv de perspectiva zilei de mâine, problema esenþialã este dacã mecanismele ºi politica din spatele acestor cifre sunt sustenabile, funcþionabile pe termen lung, se autoregleazã, genereazã progres ºi bunãstare pentru toþi cetãþenii, cu intervenþie statalã directã minimã.

Ce se întâmplã în realitate?

Din dorinþa de a demonstra cã economia merge bine, intervenþia statului este în continuã creºtere, decizia se concentreazã la vârf, caracterul ei administrativ se acutizeazã, principalul loc de intervenþie este proprietatea de stat unde administraþia centralã se poate impune, poate dicta, poate forþa.

Tot acest proces nu se întâmplã pe baza pârghiilor financiar-economice, ci a relaþiilor subiective dintre persoane aflate într-o structurã ierarhicã ºi poziþii de decizie în care prevaleazã dispoziþia scrisã sau datã telefonic ºi mai puþin regulile de joc valabile pentru toþi prin lege. Tot aºa are loc ºi alocarea resurselor, sub presiunea unor persoane ºi evenimente, în mod subiectiv, care în final vor destrãma corelaþiile economice iniþiale stabilite prin modelul restructurat de dezvoltare pe termen mediu ºi pentru care s-a fãcut atâta vâlvã ºi s-a invenstit atâta încredere.

Dacã cineva crede cã acesta este modelul de economie de piaþã socialã se înºealã amarnic, iar rezultatele pe termen lung vor fi dezastruoase pentru aceastã populaþie adusã la limita sãrãciei insuportabile.