Nicolae Pãtru

## **Domnul Nicolae Pãtru:**

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Cândva o adevãratã mândrie a agriculturii noastre, creºterea industrialã a pãsãrilor a scãpãtat continuu, ajungând azi dintr-un falnic conte cu blazon un biet târgoveþ cu desagii goi ºi privirea tristã.

O analizã a evoluþiei efectivelor ºi producþiei de carne de pasãre în complexele agricole aratã, pe de o parte, cã trecerea acestora în proprietate privatã a fost o mãsurã salutarã, iar pe de altã parte, cã Guvernele ultimilor 5-6 ani nu au fãcut mai nimic pentru a sprijini producãtorii români care, spre cinstea lor, se pot lãuda cu performanþe notabile într-o agriculturã din ce în ce mai suferindã ºi mai obositã.

În cifre absolute ºi reþinând un calcul, nimic din sectorul gospodãriilor þãrãneºti, agricultura din complexele industriale, adicã cea care asigurã consumul pentru populaþia urbanã, se prezintã astfel: Efectivele de producþie de carne au scãzut în 2002 faþã de 1996 de la 2,5 milioane capete la 1,4 milioane capete. Cu toate acestea, producþia de carne în echivalent-carcasã a crescut de la 112.000 tone în 1996 ºi 70.000 tone în 1998 la 152.000 tone în 2002, pentru cã sporul mediu zilnic a crescut spectaculos de la 24,8 grame pe cap/zi în 1996 la 40,3 grame pe cap/zi în 2002, iar consumul specific de furaje a scãzut de la 2,8 kg de furaj pe kilogramul de spor în 1996 la numai 2 kg în 2002.

Trendul ascendent al agriculturii pare a fi dãtãtor de speranþe, numai cã din discuþiile cu reprezentanþii fermierilor situaþia se aflã într-un echilibru fragil, gata sã se rupã în orice moment, cu consecinþe dintre cele mai nefaste. Pericolul este cu atât mai mare, cu cât pasivitatea Guvernului, prin ministerul de resort, naºte bãnuieli ºi îngrijorãri dintre cele mai negre.

Astfel, deºi producãtorii s-au angajat sã menþinã preþul de livrare la 1.150 dolari pe tonã de carcasã la poarta abatorului, costurile de producþie depãºesc 1.200 dolari pe tonã. De menþionat cã preþul de livrare include ºi subvenþia de 3.000 lei/kg.

Socoteala este simplã ºi seacã. Complexele agricole lucreazã în pierdere ºi acumuleazã datorii care, la un moment dat, acumulându-se, vor provoca falimentãri în lanþ, cu implicaþii ulterioare dintre cele mai grave.

În paralel cu situaþia precarã a producãtorilor, volumul importurilor de carne de pasãre a crescut într-o veselie, de la doar 3.000 tone în 1996 la 93.000 tone în 2002, adicã de vreo 30 de ori. Cum bine se ºtie, avalanºa importurilor pune producãtorul local pe brânci.

Colac peste pupãzã, dacã în 1997 preþul la import era de 1.050 dolari/tonã, în 2002 a fost de numai 600 de dolari/tonã, la un segment de piaþã ocupat de importuri de 38,2%.

Sã nu creadã cineva cã în comerþul cu amãnuntul preþul la pasãrea ”ieftinãÒ din import este mai mic decât cel românesc. Interesele importatorilor sunt uriaºe, pentru cã diferenþa de 500 de dolari/tonã la un import de 90.000 de tone înseamnã uriaºa sumã de 45 milioane de dolari pentru buzunarele negustorilor ºi ale celor care îi protejeazã.