Nicolae Paul Anton Pãcuraru

## **Domnul Nicolae Paul Anton Pãcuraru:**

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Intervenþia mea de astãzi este ocazionatã de recent încheiatul turneu al preºedintelui Bush în Europa ºi sigur cã subiectul care ne intereseazã pe toþi este problema extinderii NATO.

Întâlnirea extrem de importantã care a avut loc în Slovenia, la Castelul Brdo, cu siguranþã cã a avut pe ordinea de zi ºi problema extinderii NATO ºi cu siguranþã cã acest capitol este un subiect de maxim, maxim interes pentru România, pentru naþiunea noastrã, pentru toþi cei interesaþi ºi participanþi la ceea ce se întâmplã ºi la perspectiva României.

Este evident pentru orice analist faptul cã deceniul pe care-l parcurgem acum, hai sã-l numim deceniul BushPutin, este diferit structural, diferit substanþial de deceniul anterior, de deceniul, sã spunem, al ”cooperãriiÒ între Statele Unite ºi Rusia Ñ Clinton-Elþin.

Este clar pentru orice evaluare, pentru orice analizã, este cât se poate de clar cã Statele Unite doresc în continuare slãbirea Rusiei ºi slãbirea puterii sale de influenþã atât din raþiuni geostrategice, cât ºi din raþiunile pur economice ale faptului cã Rusia deþine în momentul de faþã peste 60% din resursele naturale ale omenirii.

În egalã mãsurã, o datã cu venirea Preºedintelui Putin la putere, este cât se poate de clar cã Rusia duce o nouã ofensivã de refacere a zonei de influenþã, de refacere a statutului de mare putere ºi sigur cã orice comparaþie actualã trebuie sã þinã cont de faptul cã ºi în Rusia au loc modificãri profunde, modificãri de substanþã, dar toate acestea trebuie subsumate imperativului politic

pe care-l are Rusia, de mare putere. Impactul poziþiei Rusiei asupra þãrilor vecine este de notorietate. În aula Parlamentului, în întâlniri, în declaraþii publice sunt cunoscute deja poziþiile preºedintelui Dumei, ale lui Ghenadi Selezniov, ca ºi ale preºedintelui Comisiei de politicã externã a Dumei, Dimitrii Rogozin în ceea ce priveºte extinderea NATO ºi în ceea ce priveºte poziþia Rusiei vizavi de interesul României pentru integrarea în NATO.

Nu mai puþin faptul cã am fost anunþaþi, prin intermediul domnului Rogozin, cã pentru Basarabia, pentru Moldova nu mai este un obiectiv politic important integrarea în NATO, numai acest simplu fapt spune cât se poate de clar care este poziþia Rusiei.

Divergenþele dintre Rusia ºi America sunt evidente în ceea ce priveºte extinderea, chiar dacã ele sunt îmbrãcate în haine frumoase, sunt cât se poate de clare în ceea ce priveºte scutul antirachetã, în ceea ce priveºte extinderea NATO ºi sigur cã problema pe care noi o avem cu toþii este sã evitãm cât se poate ca România sã devinã, din nou, o þarã de negociere, o þarã care, asemeni Maltei, asemeni Yaltei, sã fie din nou negociatã la una din întâlnirile urmãtoare care vor avea loc la nivel de preºedinþi de stat. România are, în momentul de faþã, un coridor favorabil, poate neaºteptat în raport cu expertizele fãcute de institutele de specialitate ”RAND CorporationÒ ºi aºa mai departe. Coridorul neaºteptat vine, dacã vreþi, pe fondul unei imagini de stabilitate politicã internã, al unei imagini de drum pozitiv pe care România îl parcurge în ceea ce priveºte programul naþional de aderare ºi sigur cã aprecierile fãcute de Edgar Bucklay în cadrul Comisiei de evaluare la Ministerul Apãrãrii Naþionale sunt pozitive, poate cã aceste evaluãri se vor traduce la Bruxelles într-un punctaj pozitiv, pentru cã altfel, în ceea ce priveºte criteriile obiective, sigur cã dificultãþile pe care România le are în momentul de faþã sunt excesive.