Nicolae Paul Anton Pãcuraru

## **Domnul Nicolae Paul Anton Pãcuraru:**

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Intervenþia mea de astãzi este focalizatã pe un subiect la prima vedere abstract, în realitate foarte concret ºi foarte prezent în viaþa fiecãruia dintre noi, ºi tema pe care o supun astãzi atenþiei este rolul statului în viaþa instituþionalã, în viaþa politicã ºi instituþionalã româneascã ºi ce se întâmplã în România, în ultimii 12 ani, în acest subiect.

Existã aprecieri potrivit cãrora este capitolul în care reforma este în cea mai mare suferinþã ºi sigur cã aprecieri privind rolul statului, deci aprecieri privind faptul cã avem prea mult stat sau cã avem un stat prea puternic sau cã avem un stat prea slab ºi un stat prea puþin autoritar, existã o paletã de evaluãri care îmbracã toate opþiunile cu putinþã.

Existã foarte multe aprecieri care spun cã în România, în ultimii 11Ñ12 ani, avem un stat care, în continuare, se manifestã cu un autoritarism excesiv, cã funcþia represivã a statului este în continuare dominantã, cã este un stat rigid, cu o birocraþie încremenitã în propriile sale rutine, cã birocraþia statului pãstreazã în continuare un cult al ierarhiei ºi un cult al superiorului aproape nedezminþit.

Existã foarte multe aprecieri, în egalã mãsurã, care spun cã România are un stat slab, cã el este pradã jecmãnelilor de toate felurile, a hoþiilor de toate felurile, realizate cu largul concurs al castei funcþionarilor publici ºi al castei managerilor, al directocraþiei, cum s-a numit ea.

Sigur, problema noastrã este, de fapt, ce credem cã trebuie fãcut, deci ce este de fãcut pentru a trece de la un stat de clasã, un stat care este cumva aservit puterii ºi înalþilor demnitari ai puterii, la un stat liberal în care în centrul atenþiei sã fie cetãþeanul, problemele cetãþeanului, prioritãþile sale.

ªi cred cã în acest palier sunt cel puþin trei direcþii mari de analizã, trei lucruri pe care România le are de fãcut ºi sigur cã, la un an de guvernare, am putea examina ºi ce s-a întâmplat în aceste importante capitole.

Unul ºi primul dintre ele este, fãrã discuþie, subiectul proprietãþii. Deci, dacã în România, ºi în ultimul an, în mod particular, s-au gãsit soluþii importante, soluþii punctuale pentru ca în sfârºit tranziþia în proprietate sã fie finalizatã ºi sigur cã la acest capitol putem spune cã, totuºi, nu s-a fãcut nimic, nu ne uitãm punctual la Ordonanþa privind modificarea Legii nr. 18/1991, ci la o serie întreagã de alte lucruri care puteau fi fãcute privind acþionariatul, privind micii proprietari, vom constata cã, în România, s-a trecut de la o abstracþie a proprietãþii tipicã vechiului regim, în care proprietatea era a tuturor ºi a nimãnui, s-a trecut la o proprietate disipatã, pulverizatã, care practic nu poate deveni dintr-o datãÉ sau deþinãtorii titlurilor de proprietate nu pot fi deveni, dintr-o datã, în mod semnificativ, agenþi ai schimbãrii economice ºi ai funcþionãrii economice în regim de proprietate de economie de piaþã.