Nicolae Paul Anton Pãcuraru

## **Domnul Nicolae Paul Anton Pãcuraru:**

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Cu siguranþã, toate mediile politice sunt bucuroase atunci când semnalele integrãrii României în NATO devin din ce în ce mai pozitive, mai accentuate.

Cred însã cã este o micã problemã, care sper sã nu fie subiect de dezbatere politicã, problema confiscãrii acestui eveniment, ºi, din pãcate, din declaraþia politicã audiatã, am înþeles cã deja avem parte de o astfel de confiscare de cãtre partidul de guvernãmânt sau de cãtre domnul prim-ministru.

Opinia mea este cã va trebui totuºi sã respectãm adevãrul, ºi anume faptul cã structuri politice, forþe politice, partide politice în România, chiar de 10Ð12 ani se pronunþã pentru aceste valori, pentru aceste obiective, pentru aceastã integrare ºi lucrurile trebuie recunoscute. Pentru cã a face un succes al partidului de guvernãmânt din acest subiect înseamnã a omite ceea ce presa internaþionalã, ”Herald TribuneÒ, spunea, cã fãrã 11 septembrie problema integãrii României ºi a Bulgariei în NATO era un subiect hilar. Deci factorii conjuncturali externi sunt cei care au favorizat, din fericire, obiectivul major al politicii externe române ºi din acest motiv ar trebui sã þinem cont cã nu putem sau încã un motiv pentru care nu putem apela la o confiscare sau a-l considera un succes al politicii externe române. Dacã în politica externã, lucrurile, din fericire, par a fi rezolvate, prin conjunctura aºtrilor ºi a factorilor de decizie, cred cã mult mai multã poticnealã avem, în schimb, ºi aceasta este tema intervenþiei mele, în ceea ce priveºte politica internã.

Cea mai mare discrepanþã între Programul de guvernare ºi realitate, precum ºi ceea ce se întâmplã atât în plan legislativ, în plan instituþional, cât ºi în realitatea de zi cu zi a românilor este, fãrã îndoialã, discrepanþa în ceea ce se numesc politicile sociale ale Cabinetului Adrian Nãstase.

Capitol cu capitol, asistãm la un eºec de proporþii uriaºe ºi iatã cã ne apropiem de jumãtatea mandatului de guvernare ºi, în loc sã avem corecþii cât de cât pozitive, avem un eºec în linie, ceea ce face ca starea populaþiei sã ajungã din ce în ce mai grea, aproape de disperare. Pe piaþa muncii, în politica locurilor de muncã, Programul de guvernare spune cã va creºte gradul de ocupare a forþei de muncã, cã va diminua ºomajul, cã va stimula cererea ºi crearea de locuri de muncã, cã va dimensiona alocaþia de ºomaj funcþie de vechimea în muncã ºi de ultimul salariu avut.

Iatã cã toate sunt pe dos: rata ºomajului atinge cel mai înalt nivel din România postdecembristã ºi am convingerea cã încã nu suntem la valorile reale. Avem un ºomaj declarat de aproape 14%. În anumite judeþe e înfiorãtor: Ilfov Ñ 23,5%, Buzãu Ñ 21Ñ22%, Vaslui Ñ peste 20%, Tulcea Ñ 19%, Galaþi Ñ 18% ºi încã 5.000 de ºomeri care bat la uºã, prin disponibilizãri din ”SidexÒ ºi ICM SG.

În Legea nr. 76/2002, în loc sã respectãm angajamentul privind valoarea ajutorului de ºomaj, iatã cã în loc sã-l ducem la salariul avut în funcþie de vechimea, de calificarea profesionalã, l-am dus la salariul minim din economie, ceea ce înseamnã o nouã ºi gravã îndepãrtare de Programul de guvernare.