Nicolae Robu

## **Domnul Nicolae Robu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

## Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „Să nu ne jucăm cu învățământul!” _._

Finanțarea învățământului preuniversitar, în ansamblu și diseminat, a unităților sale în funcție de numărul de elevi școlarizați este, ca principiu, corectă și oportună. Sistemul de coeficienți cu care se operează este însă inadecvat, el nereușind să răspundă nevoilor de ajustare a finanțării în acord cu costurile inerente, ne referim, desigur, la costurile raționale, justificate, inevitabile în unitățile școlare cu corp profesoral înalt calificat, cuprinzând în proporție mare profesori cu gradele didactice II și I și chiar cu titlul de doctor, unitățile școlare de artă, mai ales de muzică, în cadrul cărora se lucrează cu număr mic de elevi și, în anumite situații, chiar individual, unitățile școlare cu bază materială de nivel superior cuprinzând baze sportive, ateliere și altele, unitățile școlare cu predare în limba maternă.

Diferențierea rural–urban este una prea grosieră și, adesea, nerelevantă, mediul rural fiind extrem de eterogen, cuprinzând de la comune mari, mai degrabă asimilabile orașelor, cu mulți copii de vârstă școlară, până la localități mici, cu copii puțini, uneori izolate, mai ales în zonele de munte.

Solicit Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respectiv Guvernului, să trateze acest moment de deosebită importanță pentru învățământul preuniversitar și, de altfel, pentru întreg sistemul de învățământ și pentru societatea românească, în ansamblul ei, cu maximă atenție și responsabilitate, aducând sistemului de coeficienți, cât mai grabnic, corecțiile de rigoare.

Vă mulțumesc.