Din analiza stadiului actual al stãrii de sãnãtate a populaþiei, al implementãrii asigurãrilor sociale de sãnãtate ºi al performanþei serviciilor specifice, rezultã în mod evident scãderea capacitãþii sistemului sanitar de a asigura condiþiile necesare unei bune stãri de sãnãtate.
Incapacitatea sistemului sanitar este datoratã, în primul rând, deficienþelor de strategie ºi politicã sanitarã, problematica sãnãtãþii fiind consideratã doar la modul declarativ o prioritate naþionalã ºi, în al doilea rând, neasumãrii din punct de vedere politic a punerii în practicã a programelor multisectoriale din domeniile sociale, economice, educaþionale, de mediu ºi comunicare care sã ducã în final la ameliorarea stãrii de sãnãtate.
Urmare a lipsei unei politici de sãnãtate globalã ºi a unei strategii concrete vizând îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate a populaþiei, aceasta s-a degradat continuu, deºi în Programul de guvernare pe anii 2001-2004 la capitolul V, ”Îmbunãtãþirea stãrii de sãnãtate a populaþiei, protecþia copiluluiÒ, se aratã cã îngrijirea sãnãtãþii ”trebuie sã fie un bun social colectiv, accesibilã tuturor cetãþenilor
României, indiferent de capacitatea lor de a plãti, pe fondul asigurãrii unui acces liber ºi echilibrat la serviciile de sãnãtateÒ.
Obiectivul strategic declarat, ”O Românie mai sãnãtoasã, cu o morbiditate scãzutã ºi mai puþine decese prematureÒ, nu s-a realizat nici pe departe. Astfel, analiza stãrii de sãnãtate a populaþiei aratã faptul cã ne situãm pe ultimul loc în Europa ºi printre ultimele din lume.
Putem sã exemplificãm acest fapt cu principalii indicatori ai stãrii de sãnãtate: mortalitatea infantilã se cifreazã la 18,4ä, în timp ce þãrile europene au indicatori de 4 pânã la 6,8ä; decesele materne: 0,34ä de nou nãscuþi vii în timp ce în þãrile europene între 0,03-0,08ä; decesele prin boli ale aparatului circulator: 710,6 la 100.000 de locuitori, în timp ce în Europa indicatorul este cuprins între 70 ºi 190 la 100.000 de locuitori; mortalitatea este de 190,8 la 100.000 de locuitori, în timp ce în Europa este cuprinsã între 120-140 la 100.000 de locuitori; tuberculoza este de 115,3 la 100.000 de locuitori, situându-ne pe ultimul loc în Europa; sifilisul este în creºtere cu 56 la 100.000 de locuitori, precum ºi la noi nãscuþi, într-un singur an înregistrându-se 306 cazuri; cazurile de HIV Ñ SIDA la copii sunt în numãr de 6.445, reprezentând jumãtate, subliniem **jumãtate** din numãrul copiilor bolnavi de SIDA din Europa; durata medie a vieþii este de 66, 3 ani la bãrbaþi ºi 67,8 ani la femei, în Europa, indicatorul situându-se între 69 ºi 76 de ani.
Faþã de þãrile candidate la aderare în Uniunea Europeanã, România se gãseºte, conform evaluãrii Biroului regional al Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii pentru Europa, pe ultimul loc sau mai bine-zis pe primul loc la mortalitatea prin boli cardiovasculare, accidente cerebrale vasculare, cancere, accidente ºi traumatisme. Asociind aceste cauze de mortalitate ºi morbiditate cu îmbãtrânirea populaþiei ºi cu modelul morbiditãþii în care predominã bolile cronice, trebuie elaborate strategii preventive de îngrijiri medico-sanitare ºi comunitare, având în vedere ºi faptul cã aproape jumãtate din populaþia þãrii trãieºte în mediul rural, adicã 45,2%, iar rata mortalitãþii este aici de 1,65 ori mai mare ca în mediul urban, strategii care au fost complet neglijate ºi nefinanþate.
În ceea ce priveºte finanþarea sistemului de sãnãtate în anii 2001-2002-2003 menþionãm urmãtoarele: în anul 2001 s-au alocat pentru sãnãtate 42,409 mii miliarde lei, respectiv 4,1% din p. i. b., dintre care 41.434 reprezintã venituri colectate de fondul de asigurãri sociale de sãnãtate de la populaþie ºi, deci, un bun privat, iar 8.204 mii miliarde venituri de la bugetul de stat, astfel încât fondurile de la populaþie reprezintã 80,7% din buget, iar fondurile de la stat 19,3%. În aceste condiþii, bugetul global pentru sãnãtate este de 4,1% din p. i. b., în fapt, din bugetul de stat este doar 0,82% din p. i. b.
În anul 2002 s-au alocat sãnãtãþii 62,562 mii miliarde, respectiv 4,2% din p. i. b., din care 50.000 miliarde reprezintã venituri colectate de la populaþie prin casele de asigurãri, iar 11,699 mii venituri de la bugetul de stat, astfel încât 81,3% din buget este colectat de la populaþie, iar 18,7% este de la bugetul de stat. Valoarea p. i. b. a acestui buget este raportatã drept 4,2 din p. i. b., dar în mod real, ceea ce alocã statul este de 0,98% din p. i. b., restul fiind banul privat al populaþiei.
În anul 2003 s-au alocat prin Legea bugetului global al sãnãtãþii 73,086 mii miliarde lei, dintre care, 56,741 mii miliarde sunt ale Fondului asigurãrilor sociale de sãnãtate, iar 16,345 mii miliarde din bugetul de stat.
Procentul bugetului pentru sãnãtate pe anul 2003 reprezintã 3,8% din p. i. b., deci mai mic decât în anii precedenþi, ceea ce ne situeazã pe ultimele locuri din Europa. Mai mult, contribuþia statului prin bugetul alocat Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei este de numai 20%, respectiv 0,8% din p. i. b., restul de 80%, respectiv 3,0% din p. i. b., reprezintã bugetul asigurãrilor sociale de sãnãtate constituit din contribuþia asiguraþilor. Aceastã alocare insuficientã din bugetul de stat s-a repercutat negativ asupra sãnãtãþii publice, a acþiunilor de promovare a sãnãtãþii de profilaxie ºi control al bolilor, componenta profilacticã din medicinã situându-ne în coada Europei. Astfel, în anul 2003, finanþarea sistemului sanitar a continuat în aceeaºi manierã: subfinanþare ºi alocare nejudicioasã a resurselor la nivel regional ºi naþional; s-a pãstrat tendinþa de a aloca resursele spre îngrijire terþiare ºi curative în dauna îngrijirilor primare, preventive de sãnãtate publicã.
Bugetul Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate a fost astfel structurat încât veniturile sã fie mai mari decât cheltuielile, iar în aceste condiþii, la sfârºitul anului 2001, soldul a fost de 9.000 miliarde lei pe care sistemul de sãnãtate l-a colectat, dar nu a avut dreptul sã le cheltuiascã, iar spitalele au rãmas cu datorii de 6,6 mii miliarde lei, deºi, în structura bugetului, prin reportare era obligatorie trecerea acestor sume pentru anul 2002 ca ºi venituri certe. Mai mult, titlurile de creanþe care devin titluri executorii nu sunt luate în evidenþele contabile, ci în cele extracontabile, astfel încât venituri certe nu sunt evidenþiate, ceea ce este complet nelegal, iar la sfârºitul anului 2002, în afarã de excedent au mai rãmas circa 20 de mii de miliarde din creanþe, care nu au fost înregistrate ºi folosite de sistemul sanitar, fiind redirecþionate ºi deturnate de la scopul pentru care au fost colectate. Pentru anul 2002, nivelul aprobat al cheltuielilor faþã de venituri a fost cu 2.431 miliarde lei mai mic decât venitul din spitale, având datorii de 12.400 miliarde lei.
Tot în acest context arãtãm cã în alte þãri valoarea din p. i. b. alocatã sãnãtãþii este cu mult mai mare, precum: Polonia 4,8%, Ungaria 6,9%, Bulgaria 6,7%, Cehia 6,7%. Media în þãrile est-europene fiind de 5,9%, iar în cele ale Uniunii Europene de 8,8%, spre exemplu: Germania 10,6%, Franþa 9,5%, Olanda 8,1%, Austria 8%. De asemenea, cheltuielile pentru sãnãtate per locuitor/an în Ungaria sunt de 400 de dolari, în Polonia de 290 de dolari, în Bulgaria de 95 de dolari, în timp ce României îi revine ultimul loc, cu 70 de dolari. Ne situãm astfel printre þãrile candidate pentru aderarea la Uniunea Europeanã privind alocarea de fonduri pentru sãnãtate ºi, în acelaºi timp suntem, conform indicatorilor de sãnãtate, pe ultimul loc privind starea de sãnãtate a populaþiei.
Rãmânând în sfera bugetului ºi a alocãrii resurselor financiare, semnalãm deficienþe grave care au fost constatate de controlul Curþii de Conturi efectuat la Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei ºi Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate privind exerciþiul financiar bugetar pe anul 2001. Astfel, neefectuarea plãþilor nete de casã de cãtre Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei, conform prevederilor iniþiale, cât ºi a celor definitive a condus la imobilizarea unui volum important de credite de 415,5 miliarde lei faþã de prevederile definitive cu un grad de realizare de 96% ºi respectiv 125,6 miliarde lei faþã de prevederile iniþiale cu un grad de realizare de 98,7%.
Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei avea obligaþia analizãrii lunare ºi trimestriale a creditelor bugetare ºi sã cedeze suma de 415,5 miliarde lei la fondul de rezervã la dis-
poziþia Guvernului, în scopul redistribuirii sumei pentru activitãþi ce necesitau fonduri din credite bugetare, evitându-se imobilizarea acestora.
De asemenea, din datele înscrise în contul de execuþie ºi bilanþul contabil întocmite de minister, s-a constatat cã acestea nu corespund cu situaþia realã a elementelor patrimoniale ºi cu cele înscrise în evidenþa contabilã, astfel: cheltuielile de capital raportate prin contul de execuþie pentru aparatul central sunt în sumã de 274 miliarde, în loc de 213,9 miliarde lei, majorate nejustificat cu suma de 59,9 miliarde lei, reprezentând viramente efectuate de minister în contul a 9 instituþii aflate în subordinea sa ºi pentru care instituþia nu deþine documente care sã justifice aceste cheltuieli.
În postul ”mijloace fixeÒ, înscris în bilanþul centralizat, nu au fost înregistrate mijloace fixe finanþate din credite externe în sumã de 834 miliarde lei ºi împrumuturi externe BIRD în sumã de 110 miliarde lei, deºi ministerul avea obligaþia transmiterii la unitãþile beneficiare a valorii de inventar a mijloacelor fixe recepþionate ºi obþinerii copiilor notelor contabile de înregistrare în contabilitate pentru toate mijloacele fixe recepþionate ºi înregistrate la unitãþile sanitare.
În bilanþul aparatului central, la posturile ”mijloace fixeÒ, ”obiecte de inventar în folosinþãÒ ºi ”materialeÒ nu au fost înregistrate bunuri materiale în valoare de 7,3 miliarde lei, reprezentând aparaturã ºi instrumentar medical din rezerva de mobilizare, bunuri materiale primite în cadrul programelor de finanþare finanþate de PHARE.
Constituirea resurselor financiare ale bugetului asigurãrilor sociale de sãnãtate s-a efectuat pe baza contribuþiilor persoanelor juridice ºi fizice la Fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate, fãrã a se lua în calcul potenþialul structurilor teritoriale ale Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate în recuperarea restanþelor care, la 31.XII.2000, erau în volum de 9.201,5 miliarde lei.
Acest fapt a condus la subdimensionarea cu aceeaºi sumã a indicatorului ”venituri totaleÒ înscris în bugetul pe anul 2001.
Raportarea de cãtre Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate a unui grad de realizare a veniturilor sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate de 99,9% se referã numai la prevederile definitive înscrise în bugetul de venituri ºi cheltuieli centralizat, în care nu au fost cuprinse creanþele restante ale contribuabililor la Fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate care, la 31.XII.2000, erau de 9.201,5 miliarde lei.
În acest context, gradul de realizare a veniturilor a fost de 81,9%, ca urmare a neîncasãrii creanþelor.
Dimensionarea cheltuielilor din Fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate, în volum de 37.520,9 miliarde lei ºi repartizarea acestora pe ordonatorii secundari ºi destinaþii s-a efectuat în concordanþã cu obiectivele ºi prioritãþile prevãzute în bugetul de venituri ºi cheltuieli centralizat la nivelul veniturilor de încasat în anul 2001, fãrã a se avea în vedere nivelul disponibilitãþilor financiare ale sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate care, la 31.XII.2000, erau în sumã de 4.778,3 miliarde lei.
De asemenea, la fundamentarea volumului de cheltuieli al bugetului Fondului de asigurãri sociale de sãnãtate, la nivelul structurilor teritoriale ale Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate nu s-a avut în vedere nivelul arieratelor înregistrate de unitãþile sanitare care, la 30.XI.2001, au fost în sumã de 6.423,6 miliarde lei.
Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate a subdimensionat prevederile bugetare la partea de cheltuieli, luând
în calcul costurile prestaþiilor realizate în anul 2000, neactualizate cu indicii de inflaþie pe anul 2001, ceea ce a condus la neasigurarea finanþãrii cheltuielilor privind serviciile medicale furnizate de unitãþile sanitare.
În bilanþul contabil întocmit la 31.XII.2001 nu a fost înscrisã suma de 16.058 miliarde lei, reprezentând creanþe din contribuþii la Fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate, astfel cã aceasta nu oferã o imagine fidelã a poziþiei financiare, a performanþelor financiare, a fluxurilor de trezorerie ºi a celorlalte informaþii referitoare la activitatea desfãºuratã.
Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate ºi structurile teritoriale au aprobat, în perioada noiembrie-decembrie 2001, înlesniri la plata contribuþiilor pentru 245 de contribuabili, în sumã totalã de 536,4 miliarde lei, stabilindu-se perioade de recuperare cuprinse între 12 ºi 60 de luni.
Prelungirea perioadei de încasare a creanþelor în alte exerciþii bugetare decât cele în care contribuþia devenise exigibilã la platã a condus la neîncasarea veniturilor estimate la buget ºi la neconstituirea resurselor financiare pentru acoperirea cheltuielilor angajate de unitãþile sanitare.
Contabilitatea stocurilor în valoare de 46,3 miliarde lei din rezerva de mobilizare ºi rezerva pentru situaþii speciale nu a fost organizatã ºi condusã analitic, cantitativ ºi valoric, pe fiecare categorie de bunuri.
În aceste condiþii de subfinanþate ºi de utilizare nejudicioasã a resurselor, ºi aºa limitate, asistãm la un proces de distrugere continuã a sãnãtãþii naþiunii.
Deºi anual se strâng de la populaþie aproape 2 miliarde de dolari, contribuþia pentru sãnãtate, aceastã contribuþie nu se întoarce la populaþie sub forma serviciilor de sãnãtate acordate.
Din aceastã cauzã, apreciem cã nu se poate asigura tratamentul bolnavilor. Medicamentele compensate, datoritã limitãrii bugetelor medicilor de familie, nu ajung nici pentru copii, care au gratuitate absolutã.
Spitalele se confruntã cu dificultãþi imposibile, dat fiind datoriile mari pe care le au.
Furnizorii de echipamente ºi medicamente nu mai pot elibera spitalelor ceea ce este absolut necesar pentru funcþionarea acestora.
De asemenea, programul de transplant complet subfinanþat face ca pe listele de aºteptare sã existe sute de bolnavi care în ultimã instanþã îºi pierd viaþa, deºi medicina româneascã are posibilitatea, cu nimic mai prejos decât alte þãri, de a salva aceºti bolnavi.
Tot ca strategie politicã, în Programul de guvernare este prevãzut: ”Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei va emite ºi aplica acte normative care sã înlocuiascã sistemul centralizat ºi de comandã printr-un sistem descentralizat ºi eficient în favoarea cetãþeanului. Creºterea autonomiei serviciilor de sãnãtate va stimula competiþia ºi calitatea serviciilor medicale, Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei va fi ferm ºi corect, restabilind autoritatea instituþiei de stat, dezvoltând strategia ºi punând în practicã politica Guvernului în domeniul sãnãtãþii populaþiei, prin aplicarea principiilor moderne de satisfacere a asistenþei medicale, de protecþie ºi susþinere a stãrii de sãnãtate colective ºi individualeÒ.
Vom arãta cã, dimpotrivã, Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei a procedat exact invers, revenind prin actele normative emise la o centralizare excesivã ºi la pierderea autonomiei instituþiilor sanitare.
Astfel, din punct de vedere instituþional, dupã ce s-a încercat înfiinþarea unei agenþii naþionale de colectare a contribuþiilor de asigurãri sociale de stat, care sã colecteze în comun fondurile pentru sãnãtate, ºomaj, pensii, iniþiativã care a fost stopatã de intervenþia fermã a Comisiei pentru sãnãtate ºi familie, s-a subordonat Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei, printr-o ordonanþã de urgenþã, Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate, preºedintele ei devenind secretar de stat în Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei, deci un subordonat politic al partidului de guvernãmânt, ceea ce prejudiciazã autonomia Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate ºi gestionarea transparentã a fondurilor.
Se poate accepta faptul cã nu sunt fonduri suficiente pentru sãnãtate de la bugetul de stat, deoarece p. i. b-ul este cel existent ºi are cauzalitatea lui complexã. Dar, cum este posibil sã se modifice legislaþia astfel încât 2 miliarde de dolari adunaþi de la populaþie pentru sãnãtate, ºi care sunt bani privaþi, sã nu fie folosiþi exclusiv pentru sãnãtate, fãrã acþiuni coercitive din partea statului, care foloseºte o parte din aceºti bani în alte scopuri. Cu atât mai mult cu cât casele de asigurãri de sãnãtate din þãrile Uniunii Europene sunt real autonome, având un control parlamentar asupra gestiunii legale a banilor, care sunt folosiþi exclusiv pentru sãnãtate ºi cu care, dacã existã posibilitatea, se pot face diferite afaceri ce aduc, de asemenea, profit utilizat numai pentru activitãþi sanitare.
Menþionãm în acest context cã în Raportul Bãncii Mondiale pe anul 2002 privind situaþia din România, la Capitolul III, intitulat ”Îmbunãtãþirea alocãrii resurselor în sectorul de sãnãtateÒ, se aratã cã: ”Guvernul, în etapa de aprobare a bugetului, defineºte limitele de cheltuieli totale pentru Fondul naþional al asigurãrilor de sãnãtate.
Acest lucru are ca scop prevenirea sistemului de sãnãtate de la cheltuirea întregului venit rezultat din contribuþiile la asigurãri de sãnãtate, astfel încât surplusurile care rezultã sã fie folosite pentru a stabili deficitele necesare pentru alte bugete de asigurãri naþionale, ºi anume, pentru fondul de pensii.
Acest lucru a creat tensiuni în cadrul sistemului, slãbind rãspunderea ºi controlul financiar, deoarece practica de a avea cheltuielile încã definite de autoritatea centralã este inconsecventã cu modelul referitor la contribuþiile de asigurãri sociale adoptat de România.
Trebuie, de asemenea, clarificatã responsabilitatea cu privire la veniturile din cadrul sistemului de asigurãri de sãnãtate, dat fiind faptul cã Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei a asigurat controlul asupra surplusului veniturilor pentru a ajuta la închiderea deficitului fiscal cronic guvernamentalÒ.
Menþionãm cã scutirea de contribuþie la Fondul de asigurare de sãnãtate a pensionarilor este de fapt o deturnare a banilor de la sãnãtate spre fondul de pensii care, de asemenea, din start este insuficient, deºi banii din contribuþia pentru pensia cetãþeanului ar trebui sã existe.
Recent, preºedintele C. N. A. S. a afirmat pe posturile de radio ºi televiziune cã banii de la Fondul de sãnãtate au fost folosiþi pentru acoperirea fondului de pensii.
În aceste condiþii, un grup de parlamentari din toate partidele au iniþiat un proiect de lege privind asigurãrile de sãnãtate, prin care se asigurã autonomia Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate ºi care dã posibilitatea ca banii colectaþi de la populaþie, în valoare de 14% din venitul salarial al fiecãruia ºi care însumeazã aproape 2 miliarde de dolari pe an, sã se poatã folosi conform
principiului solidaritãþii ºi subsidiaritãþii, exclusiv pentru sãnãtate.
Conform acestui proiect, Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate este subordonatã Parlamentului ºi se va supune controlului Curþii de Conturi.
În fapt, acest proiect de lege nu face altceva decât sã transpunã experienþa majoritãþii statelor care au sisteme de asigurãri de sãnãtate solide, reuºind astfel sã ieºim din situaþia de crizã gravã în care se aflã starea de sãnãtate la noi în þarã.
De asemenea, proiectul de lege vine în întâmpinarea a ceea ce Banca Mondialã a constatat ºi necesitã o urgentã remediere.
Proiectul de lege a fost analizat ºi votat de Comisia pentru sãnãtate, tineret, ecologie ºi sport a Senatului ºi, în acelaºi timp, votat pe articole de plenul Senatului. Actualmente, însã, acest proiect legislativ este în permanenþã obstrucþionat de cãtre structurile guvernamentale care vãd cã, o datã cu aprobarea acestui proiect, deturnarea banilor colectaþi de la oameni pentru sãnãtate nu se va mai putea face.
Probabil cã raþiunea celor care obstrucþioneazã este legatã de faptul cã se considerã cã este mult mai benefic sã deturneze spre alte goluri fiscale aceºti bani, decât sã rezolve problemele complexe legate de starea de sãnãtate a naþiunii.
Incontestabil cã bugetul de stat, prin care a fost finanþat sistemul de sãnãtate înainte de 1989, dacã este comparat cu situaþia de crizã în care s-a ajuns astãzi în sistemul sanitar, atestã faptul cã acest buget de stat este net superior finanþãrii actuale, care nu este nici buget de stat, nici casã de asigurãri de sãnãtate, conform modelului altor þãri, ci o combinaþie nefericitã care a condus la o situaþie gravã în care ne aflãm ºi astãzi în domeniul sãnãtãþii.
Este suficient sã amintim doar faptul cã în timpul bugetului de stat nu a existat nici o situaþie în care copiii între 0 ºi 16 ani sã nu aibã medicamente gratuite, iar actualmente acestora sã nu le putem asigura în realitate gratuitatea tratamentelor nici pânã la vârsta de un an.
Subordonarea de cãtre Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei a Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate, în condiþiile în care se deruleazã proiectul Consensus 3 de dezvoltare a capacitãþii instituþionale a caselor de asigurãri de sãnãtate, în colaborare cu experþi ai Casei de Asigurãri din Germania Ñ AOK Ñ, duce în mod cert la pierderea credibilitãþii externe în ceea ce priveºte programul de reformã ºi de armonizare cu structurile Uniunii Europene.
Se menþine, prin aceastã subordonare, administrarea Fondului de asigurãri sociale de sãnãtate de cãtre Ministerul Finanþelor Publice, ceea ce exclude autonomia financiarã a Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate.
Modificarea structurii ºi organizãrii sistemului de asigurãri de sãnãtate prin ordonanþa de urgenþã menþionatã a atras modificarea condiþiilor de acordare a asistenþei medicale. Astfel, bugetul alocat asistenþei medicale primare, în noile condiþii, este de numai 7,6% din totalul fondurilor de asigurãri sociale de sãnãtate, ceea ce ar duce la scãderea valorii punctului faþã de anul 2002 cu aproximativ 1.000 de lei, aceasta ducând la imposibilitatea funcþionãrii cabinetelor de medicinã ale familiei.
De asemenea, alte reglementãri, cum sunt: lista de medicamente compensate ºi gratuite pentru anul 2003, întocmitã arbitrar ºi necorespunzãtor, acordarea dreptului farmacistului de a înlocui medicamentele prescrise de medic cu altele, neachitarea datoriilor din sistemul sani-
tar, de aproximativ 13.000 de miliarde din Fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate, excluderea unor bolnavi, cum sunt imobilizaþii la pat, dupã accidente vasculare cerebrale, cu insuficienþã cardiacã, cu infarcte de miocard ºi cu alte boli, din categoria persoanelor cu handicap, neîntocmirea la timp a normelor de aplicare a contractului-cadru care nu au fost trimise la **Monitorul Oficial** decât cu întârziere, excluderea Colegiului Medicilor de la avizarea normelor contractului-cadru ºi acordarea acestui drept doar Ordinului asistenþilor medicali, genereazã o ºi mai mare crizã ºi degringoladã în sistemul sanitar.
La aceasta se adaugã decizii aberante privind structura organizatoricã sau chiar desfiinþarea unor unitãþi sanitare de excelenþã. Structura organizatoricã a instituþiilor furnizoare de servicii medicale a rãmas rigidã, neadaptatã atât schimbãrilor induse de asigurãrile de sãnãtate, cât ºi managementului modern administrativ ºi financiar. Se remarcã ºi lipsa integrãrii funcþionale între componentele sistemului de sãnãtate, spitale, unitãþi ambulatorii de specialitate, medici de familie, sub sistemul de urgenþã. Au fost desfiinþate unitãþi sanitare de elitã, cum este Institutul de Fiziologie Normalã ºi Patologicã _Daniel Danielopolu,_ sau altele, care au fost restructurate, sau care au o structurã care nu mai seamãnã cu nimic din ceea ce aveau ele în trecut. ªi este exemplul cel mai important Institutul de Geriatrie ºi Gerontologie _Prof. dr. Ana Aslan,_ care a fost trecut în subordinea Regiei Autonome a Protocolului de Stat, iar conducerea prestigioasã de specialitate a fost, bineînþeles, înlocuitã.
În sfera politicilor sanitare ºi a managementului, pe lângã coordonarea intersectorialã ineficientã, menþionatã anterior, este de remarcat faptul cã promovarea sãnãtãþii a fost consideratã neprioritarã, la fel ca ºi îngrijirile medicale primare ºi cele profilactice. Managementul este necompetitiv ºi necorespunzãtor, Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei practicând în continuare un management operaþional, în loc de cel strategic.
Menþionãm faptul cã, în urmã cu 2 ani, chiar a fost desfiinþat Institutul de Perfecþionare al Medicilor ºi Farmaciºtilor, sarcinile lui fiind preluate de o direcþie din minister, pentru ca în prezent sã fie reînfiinþat, fiind absolut necesar pentru integrarea în structurile europene.
În ceea ce priveºte politica resurselor umane, ea este contrarã tuturor cerinþelor de integrare europeanã ºi a contribuit din plin la degradarea sistemului sanitar. Deºi numeric aproape de normele Uniunii Europene, resursele umane sunt distribuite neraþional între diverse categorii profesionale ºi specialitãþi, ca ºi la nivel regional, urban ºi rural.
La aceasta se adaugã instruirea necorespunzãtoare, mai ales în domeniul managementului ºi al administraþiei, ºi subfinanþarea cercetãrii ºtiinþifice medicale.
Sunt de menþionat fluctuaþia ºi desele schimbãri ale personalului de conducere din administraþia sanitarã centralã ºi localã, personal care a beneficiat de instruire în cadrul unor programe cu finanþare externã prin Banca Mondialã sau PHARE.
Exemplificãm cu desele schimbãri din eºaloanele 2 ºi 3 ale Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei, care ar fi trebuit sã asigure stabilitatea ºi continuitatea. Actualmente, spre exemplu, în Secretariatul General al Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei a fost angajat cu responsabilitãþi importante un medic proaspãt absolvent al facultãþii, care nu a promovat examenul de rezidenþiat ºi care ar trebui sã aibã rol în coordonarea acestui sector.
În acelaºi timp, schimbarea celor doi secretari de stat Ñ un distins profesor doctor, cu o mare experienþã, ºi o juristã cu o realã competenþã profesionalã Ñ nu are nici o legãturã cu dificultãþile din sistemul sanitar.
La aceasta se adaugã noile reglementãri privind condiþiile de admitere la rezidenþiat pentru cadrele didactice universitare, care blocheazã pur ºi simplu activitatea universitãþilor de medicinã ºi farmacie. Chiar, mai mult, se încearcã modificarea legii care stabileºte cã pregãtirea asistenþilor medicali se face, dupã caz, atât prin ºcolile postliceale sanitare, cât ºi prin colegii universitare, invocându-se cerinþele Uniunii Europene, deºi acest fapt nu este real, Parlamentul ratificând Convenþia de la Strasbourg cu puþin timp în urmã.
Salarizarea personalului medical este mai mult decât umilitoare. Valorile salariului mediu prevãzute de Legea bugetului pe 2003 sunt inacceptabile, deoarece nu reflectã importanþa ºi impactul social al activitãþii desfãºurate de medici.
Pe de altã parte, salariile sunt inadmisibil de mici în comparaþie cu alte sectoare bugetare, cu funcþii echivalente. Astfel, dacã facem o analizã comparativã a salariilor minim/maxim în sectorul bugetar, rezultã urmãtoarele: Justiþia are un coeficient de minim 1 ºi maxim 7,83; medicina Ñ minim 1, maxim 2,83; învãþãmântul universitar Ñ minim 0,83, maxim 2,26. Dacã ne raportãm la alte þãri, în Statele Unite ale Americii Justiþia are un minim 1, maxim Ñ 2,16; învãþãmântul universitar Ñ minim 1, maxim 2,1; medicina Ñ minim 1,07, maxim 7,71. Austria: Justiþie Ñ minim 1, maxim 3,6; medicinã Ñ minim 0,85, maxim 1,88; învãþãmânt Ñ minim 0,87, maxim 2,84.
Totodatã, salarizarea sectorului bugetar trebuie sã porneascã de la stabilirea funcþiilor echivalente minime ºi maxime în toate domeniile sectorului bugetar, astfel încât acestora sã li se atribuie un salariu de bazã aproximativ egal. Aºadar, funcþiile maxime echivalente pentru diverse sectoare bugetare ar putea fi: profesor universitar, medic primar, cercetãtor ºtiinþific gr. I, judecãtor la Curtea de Apel, general de armatã ºi altele.
Declarând sãnãtatea o prioritate naþionalã ºi dorind creºterea calitãþii actului medical, aceasta trebuie sã fie susþinutã ºi prin motivaþia salarialã corespunzãtoare a personalului sanitar.
A crede cã un medic primar ºef de secþie poate sã-ºi pãstreze profesionalitatea, participând la congrese ºi achiziþionând cãrþi de specialitate, cu suma de aproximativ 200 de dolari pe lunã, iar un medic rezident poate trãi ºi poate sã se dezvolte profesional din aproximativ 60 de dolari pe lunã, la care mai adãugãm aberaþia cã un profesor universitar medic are salariul mai mic decât medicul primar, este mai mult decât nociv ºi submineazã profund funcþionarea întregului sistem de sãnãtate.
Reiterãm faptul cã statul, respectiv Guvernul ºi Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei, sunt responsabili de starea de sãnãtate a naþiunii ºi trebuie sã ia decizii politice juste ºi ferme care sã ducã la performanþa sistemului sanitar ºi la ameliorarea stãrii de sãnãtate.
Concluzionãm asupra celor prezentate cã tot ceea ce se întâmplã cu sãnãtatea populaþiei reprezintã, din nefericire, un program lent de distrugere a condiþiei umane în þara noastrã ºi necesitã o urgentã soluþionare.
Ca urmare, deputaþii P.R.M., semnatari ai acestei moþiuni, ne adresãm celorlalþi colegi ca, în urma dezbaterilor exprimate de fiecare grup parlamentar, Camera Deputaþilor sã-ºi exprime poziþia prin votul sãu în aceastã
problemã vitalã pentru poporul român Ñ sãnãtatea Ñ, solicitând Guvernului urmãtoarele:
1. Retragerea Ordonanþei de urgenþã nr. 150/2002 privind organizarea ºi funcþionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, astfel încât Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate sã rãmânã sub control parlamentar.
2. Asigurarea unei salarizãri decente pentru personalul medico-sanitar, aºa dupã cum s-a propus cu ocazia aprobãrii bugetelor în anii 2000, 2001 ºi 2002, cu un salariu minim de circa 6 milioane lei pentru medicul rezident ºi pentru medicul primar un minim de 20 de milioane lei pe lunã.
3. Asigurarea unei finanþãri corespunzãtoare a medicilor de familie care, actualmente, sunt în imposibilitate de a-ºi desfãºura activitatea, în condiþiile scãderii valorii punctului.
4. Achitarea de urgenþã a datoriilor pe care le au spitalele din fondurile anului 2002 ºi o finanþare corespunzãtoare a acestora, astfel încât furnizorii de medicamente sã poatã asigura cele necesare sistemului sanitar ºi sã iasã din starea de faliment în care existã.
5. Revederea de urgenþã a contractului-cadru ºi a modalitãþii de finanþare a acestuia, întrucât actualmente sistemul sanitar se gãseºte în imposibilitatea de funcþionare.
6. Acordarea de tichete de masã pentru personalul unitãþilor sanitare, în concordanþã cu legea aprobatã de Parlament cu 6 luni în urmã.
7. Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate, conform cerinþelor Uniunii Europene, sã fie autonomã ºi auditatã financiar de una dintre marile firme de audit internaþional, astfel ca sã se realizeze folosirea banilor în mod optim, exclusiv pentru sãnãtate.
8. Eliberarea din funcþie a persoanelor incompetente din sistemul managerial sanitar ºi stoparea unor schimbãri de tipul celor menþionate, prin care persoane fãrã competenþã profesionalã sunt numite în demnitãþi publice de mare rãspundere în sistemul sanitar.
Vã mulþumesc pentru atenþie.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.