Nicolae-Vlad Popa

## **Domnul Nicolae-Vlad Popa:**

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Braºov, 15 noiembrie 1987. O zi însoritã, din acelea de neuitat. Alegeri comuniste. 97% prezenþã, 99% voturi pentru Partidul Comunist.

In Uzina ”Steagul RoºuÒ, tocmai acolo, la capãtul rãbdãrii, mii de muncitori au ieºit în stradã sã-ºi cearã drepturile.

Aceste fapte sunt cunoscute bine ºi de actualul coleg senator P.S.D. Ioan Seche, care fãcea parte, la acea datã, din conducerea Uzinei de Autocamioane Braºov.

In marº cãtre centru s-a cântat ”Deºteaptã-te, române!Ò ºi sute de braºoveni s-au solidarizat cu manifestanþii. La judeþeana de partid, pavoazatã pentru alegeri, au fost date jos steagurile roºii cu secera ºi ciocanul, pãstrându-se cele tricolore, ºi s-a dat foc imensului tablou al ”marelui conducãtorÒ. Mii de oameni au strigat ”Jos comuniºtii!Ò, ”Jos Ceauºescu!Ò, iar aceste lozinci au fost scrise pe sediul P.C.R. Nu a fost nimeni rãnit. O parte dintre demonstranþi s-au deplasat vizavi, la Comitetul municipal P.C.R., pentru a da jos steagurile roºii. Acolo au gãsit aranjatã masa pentru reprezentanþii nomenclaturii, care câºtigaserã aºa-zisele alegeri. Salamuri, fileuri fine, caºcaval, portocale Ð pe care braºovenii nu le mai vãzuserã de ani de zile în galantare Ð i-au scos din sãrite pe manifestanþi. Mâncarea a fost cãlcatã în picioare. A urmat intervenþia trupelor speciale, aduse cu elicopterul de la Bucureºti, arestarea a sute de manifestanþi, schingiuirea lor, pentru a afla cine era organizatorul, judecarea lor, transmisã în direct lui Ceauºescu, prin televiziune cu circuit închis, condamnarea celor 61 aºa-ziºi vinovaþi, care au fost, ulterior, mutaþi, cu domiciliu forþat, în cele mai diferite locuri din þarã.

Farsa judiciarã se baza pe un act de acuzare în care se cerea pedeapsa cu moartea pentru manifestanþi. În sala de judecatã, instigatori strãini de oraº strigau neîntrerupt: ”La moarte!Ò. Comuniºtilor, însã, le-a fost fricã sã-i omoare pe manifestanþi, dar au utilizat toate metodele de intimidare.

Revolta pe care o evoc în faþa dumneavoastrã, ca martor ocular al acelor evenimente, ar fi putut însemna scânteia unei revoluþii în care Braºovul ar fi reprezentat ceea ce a fost Timiºoara în 1989.

Din pãcate, nu au existat acea solidaritate ºi spirit de sacrificiu necesare succesului unei astfel de manifestãri.

”15 Noiembrie 2002Ò, se aniverseazã 15 ani de la revolta braºoveanã. Foºtii participanþi sunt triºti. Lucreazã la Uzina de Autocamioane Roman, ºi viitorul, contrar promisiunilor P.S.D., se anunþã sumbru.

Tot de la putere le-a fost fãcutã o promisiune în legãturã cu un proiect de lege care le-ar recunoaºte meritele pentru cele îndurate. Proiectul continuã sã zacã într-un sertar. ”Baronii localiÒ P.S.D. o duc mai bine decât fosta nomenclaturã, iar membrii Asociaþiei ”15 NoiembrieÒ o duc la fel de prost ca în 1987. Guvernul le-a strâns mâna, printr-un secretar de stat, ºi le-a dat diplome.