Niculae Mircovici

## **Domnul Niculae Mircovici:**

## Doamnelor și domnilor,

În 2005, Societatea Timișoara a cerut deputaților din Timișoara să-și exprime punctul de vedere asupra acestui Proiect de lege a lustrației, care se năștea acolo. Ca și alți colegi de-ai mei, am fost de acord cu acest proiect și l-am semnat în prima zi în care am fost chemat la Societatea Timișoara.

Ceea ce ni se prezintă însă, astăzi, în raportul pe care l-am citit azi-noapte cu foarte multă atenție, din păcate, nu este ceea ce a fost scris și, în mare măsură, probabil că o parte dintre inițiatori nu-și mai regăsesc în totalitate textul pe care l-au formulat atunci. Sigur că, din punct de vedere juridic, probabil că această lege nu va face decât să închidă un cerc, un cerc deschis odată cu punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, când, până la adoptarea Constituției din 1991, această lege putea fi votată fără niciun fel de probleme. Ea nu a fost votată și am ajuns în situația în care, astăzi, probabil că o vom vota.

Grupul parlamentar al minorităților naționale va vota această lege.

Din punct de vedere juridic, însă, probabil că efectele ei nu vor fi cele care sunt dorite. Sigur că, după 20 de ani, și-mi permit, doamna președinte, să fac și eu o remarcă de suflet. Dumneavoastră ați avut marea bucurie ca, în momentul în care a venit revoluția, în decembrie 1989, să aveți 13 ani. Ați trăit în dictatură copilăria. Eu n-am avut această șansă, pentru că la revoluție aveam 39 de ani. Eu am trăit în mod conștient cel puțin 20 și ceva de ani în dictatură, dar asta nu mă oprește să fac și eu o afirmație personală, așa cum ați făcut-o dumneavoastră.

Da, am participat la Revoluția din Timișoara din 19 decembrie 1989.

Da, sunt în Comisia parlamentară a revoluționarilor.

Da, sunt de acord că am construit democrația, dar nu pot să uit, în același timp, doamnelor și domnilor, că la 18 ani și 3 zile, pe 3 octombrie 1968, ca elev la liceul militar, am fost primul elev primit în partid, pentru că la momentul respectiv aveam cea mai mare medie din liceul militar. Nu mi-e rușine de acest lucru, pentru că atunci credeam că cel mai bine pentru un elev este să învețe.

Din păcate, nu putem să lustrăm hoția sau prostia, care, poate, după 20 de ani de democrație ar fi fost mult mai lustrabile, și acest lucru ar fi fost mai benefic pentru poporul român.