Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·16 decembrie 2019
Comemorativ
Novák Csaba Zoltán
Păstrarea unui moment de reculegere în memoria martirilor Revoluției române
Analiza discursului
- Populism
- 0 · fără
- Anti-pluralism
- 0 · fără
- DQI
- nivel 2 · justificare calificată mixtă · poziţional
- Voce
- —
Discurs
## **Domnul Novák Csaba Zoltán:**
Domnule Președinte al României, Domnule președinte al Senatului, Domnule președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor deputați și senatori, Stimați colegi,
În fiecare an, decembrie este pentru noi toți o lună încărcată de emoții puternice. Este 16 decembrie, ziua în care, în urmă cu 30 de ani, la Timișoara, la parohia preotului reformat Tökés László, se aprindea prima scânteie care, peste câteva zile, aprindea flacăra Revoluției, flacăra schimbării.
Acum trei decenii, un val de revoluții a cuprins întreaga Europă Centrală și de Est. Anul 1989 a marcat căderea regimurilor comuniste în țările lagărului socialist. România a fost singura țară din Europa Centrală și de Est unde trecerea de la totalitarism la democrație s-a făcut prin violență și liderii dictatori ai vechiului regim au fost înlăturați prin forță, cu vărsare de sânge. Acum 30 de ani locuitorii României, indiferent de naționalitate, s-au ridicat împotriva dictaturii comuniste. Revoluția din Decembrie ’89 n-a fost doar victoria asupra comunismului, a fost primul moment din istoria noastră comună, în care societatea românească și minoritățile autohtone au realizat o unitate pentru un scop comun*: obținerea libertății.
În 1989 românii și maghiarii au luptat împreună împotriva regimului comunist. La Timișoara, la Cluj-Napoca, la Târgu Mureș sau la Brașov au stat unul lângă celălalt, formând un zid comun în fața gloanțelor sistemului oprimator.
1989 a fost momentul în care împreună am pus bazele unei societăți libere și democratice.
Doamnelor și domnilor,
Știm cu toții că n-a fost ușor să ajungem până aici. În deceniile comunismului, mai ales în Epoca de Aur, societatea românească s-a confruntat cu cea mai cruntă sărăcie și izolare, cetățenii au fost privați de multiple drepturi fundamentale. Pe lângă toate acestea, comunitatea maghiară din România a fost și victima unui proces dur și fără precedent de deznaționalizare, de asimilare. Instituțiile culturale și de învățământ în limba maghiară au fost în mare parte desființate, iar folosirea limbii materne a fost limitată în mod drastic.