Novák Csaba Zoltán

## **Domnul Novák Csaba Zoltán:**

Stimate domnule Președinte al României, Stimate domnule președinte al Senatului,

Stimate domnule președinte al Camerei Deputaților, Stimată doamnă prim-ministru, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

O să încep cu un citat din circulara editată de Preasfințitul Miron Românul, mitropolitul ortodox al Sibiului, cu ocazia Mileniului maghiar în 1896.

„Cu toate că nu avem motive să ne bucurăm de aceste sărbători în aceeași măsură în care se bucură cei cărora destinul le surâde, măcar să organizăm și noi serbarea noastră cu amintirile, cu tradițiile noastre, religia și îndatoririle noastre patriotice. Să mergem în bisericile noastre și acolo să evocăm tot ce am trăit de-a lungul secolelor în țara asta, să-l slăvim pe Domnul Dumnezeu pentru că ne-a dăruit comorile cele mai de preț, biserica și naționalitatea noastră și, în același timp, să ne rugăm ca să ne ajute și să le păstrăm și în viitor, să ne rugăm, așa cum ne poruncește El, și pentru eliminarea diferendelor între popoare și religii, pentru pacea interioară.”

## Doamnelor și domnilor,

În secolul trecut au fost foarte puține ocazii în care românii și maghiarii au avut prilejul de a sărbători ceva împreună. În anul serbărilor Mileniului maghiar românii din Ardeal și-au exprimat păsurile și nemulțumirile seculare, iar în 2018 ne amintim de un eveniment istoric cu altă semnificație pentru maghiari decât pentru români.

Fără îndoială, istoria adeseori ne-a învrăjbit. Secolele de istorie s-ar putea interpreta și ca o istorie a unui conflict, însă observăm și faptul că nu de puține ori am reușit

să cooperăm. Am luptat împotriva pericolului otoman și am sperat împreună sub jugul dictaturilor din secolul XX, am trăit împreună schimbarea regimului comunist și am aderat împreună la Uniunea Europeană.

Doamnelor și domnilor,

Această aniversare ar putea fi o excelentă ocazie pentru a crea un proiect de viitor, un proiect de țară, nou și concret, însă această doleanță va putea fi creată doar prin normalizarea relației dintre majoritate și minoritățile naționale.

Transilvania, Siebenbürgen, Erdély, această regiune care leagă destinul nostru al tuturor, ne oferă un exemplu unic în acest sens. Este regiunea în care a fost instituită, pentru prima dată în lume, egalitatea religiilor și libertatea religioasă. Este regiunea în care cultura română, maghiară, germană, evreiască, armeană, romă și celelalte culturi au supraviețuit împreună și s-au îmbogățit reciproc.

Acest model transilvan multisecular, stima reciprocă față de cultura celuilalt, acceptarea reciprocă a diferitelor viziuni trebuie să fie exemplul nostru și în viitor.

Aceasta ar putea fi și concluzia evenimentelor din secolul trecut: forța unei țări nu este dată de uniformizare și convergența opiniilor, ci, dimpotrivă, de crearea unui cadru juridic și social pentru exprimarea liberă a diversității și a multiculturalității.