Oliviu Gherman

## **Domnul Oliviu Gherman:**

Domnule preºedinte, Stimatã doamnã, Stimaþi domni colegi, Onoratã audienþã,

Am solicitat înscrierea la cuvânt pe o temã care mi se pãrea deosbit de actualã: euforia ordonanþelor de urgenþã. Dar nu pot sã încep o scurtã consideraþie pe aceastã temã fãrã sã fac douã remarci pe marginea unor intervenþii anterioare.

Referindu-mã la punctul de vedere exprimat aici de distinsul coleg Aichimoaie, vreau sã spun cã subscriem total la ceea ce a spus Domnia sa aici, cu o micã remarcã. Tot ceea ce Domnia sa a spus aici am spus noi atunci când s-a promovat, prin asumarea rãspunderii Guvernului, Legea privatizãrii. Atunci, în ºedinþa comunã a celor douã Camere, am spus foarte explicit cã o asemenea lege în care responsabilitatea privatizãrii nu mai este perfect determinatã ºi în care Curtea de Conturi este eliminatã va genera fenomenele pe care le constatãm. Este regretabil faptul cã atunci nu am fost crezuþi ºi acum dezbatem o chestiune pe care noi am prezis-o cu ocazia elaborãrii acelei legi, prin angajarea rãspunderii Guvernului. Este aºa, tot ceea ce a spus colegul este adevãrat. Bine ar fi fost însã ca atunci sã ne fi decis sã împiedicãm declanºarea unui proces în care administrarea averii naþionale era eludatã ºi se pierdea cel care rãspundea de aceastã administrare.

A doua observaþie este pe marginea intervenþiei distinsului coleg Radu F. Alexandru. Domnia sa, care este un meºter în literaturã, ºi avem aici preºedintele Uniunii Scriitorilor din România care mã poate confirma... Cunoaºtem faptul cã unul dintre procedeele cele mai uzitate, dar ºi cel mai eficace, este hiperbola. Anume, atunci când se produce o extrapolare a unui fenomen se poate sensibiliza, prin arma literarã, sentimentul, atitudinea oamenilor într-o anumitã direcþie.

Din cele prezentate cu mãiestria hiperbolizantã a Domniei sale am aflat aici cã, de fapt, tot ceea ce s-a întâmplat la Iaºi este un fel de crimã de mahala. Adicã cineva a plãtit câteva milioane unui ucigaº oarecare, ucigaºul respectiv face ce nu face ºi cã toatã povestea se reduce la vinovãþia sau la nevinovãþia ucigajului de mahala care recunoaºte cu impertinenþa ºi cu nonºalanþa oricãrui ucigaº toate detaliile legate de aceastã crimã. Desigur, aceasta este o versiune posibilã. Este o versiune, care, printr-o mãiestrie artisticã, poate fi fãcutã chiar ºi plauzibilã. Putem crede cã, într-adevãr, totul s-a întâmplat undeva, într-o cârciumã în Bucureºti, în care asasinarea lui Sãhleanu a fost o chestiune de afaceri între douã cete de afaceriºti de proastã calitate. Pe de altã parte, este prezentatã o atitudine politicã Ñ ºi nu sunt avocatul nimãnui Ñ ca o responsabilizare pusã faþã în faþã cu o crimã. Simplu de tot.

Desigur eu nu vreau sã argumentez nici în plus nici în minus faþã de argumentele care au fost prezentate de Dan Ioan Popescu Ñ Domnia sa este deplin stãpân sã îºi susþinã punctele de vedere Ñ, dar vreau sã spun cã a prezenta o declaraþie clar politicã, în care se referã la o crimã clar politicã Ñ pentru cã problema TEPRO Iaºi nu este o problemã de cârciumã de mahala, ci este o problemã care a fost dezbãtutã aici, în Senat, de câteva ori; era clar, evident, cu toate implicaþiile corespunzãtoare, cã în acest caz este vorba de o chestiune politicã.