Ovidiu Brînzan

## **Domnul Ovidiu Brînzan:**

Domnule preºedinte, Stimaþi invitaþi, Stimaþi colegi,

Un vechi proverb românesc spune cam aºa: un om aruncã o piatrã în apã ºi nici zece înþelepþi nu pot s-o scoatã. Ne aflãm cam în aceastã situaþie în privinþa moþiunii depuse de P.D. ºi P.N.L. Singura diferenþã este cã cei care au aruncat sistemul sanitar românesc într-o situaþie dificilã se erijeazã acum în înþelepþi.

Trebuie sã recunosc cã, într-un fel, iniþiatorii moþiunii chiar au dreptate. Sãnãtatea în România poate fi reanimatã. Ce nu sesizeazã însã respectivii domni, probabil din lipsã de pregãtire medicalã, este situaþia actualã a organismului sistemului sanitar naþional, pe care dânºii l-au predat la cheie în stare de moarte clinicã. Moartea s-a datorat intoxicaþiei acute cu lozinci, diletantism politic ºi promisiuni fantasmagorice neonorate, precum ºi sufocãrii cronice, prin incoerenþã legislativã, incompetenþã managerialã ºi indolenþã.

Din fericire, Guvernul Nãstase a pus un diagnostic corect ºi rapid ºi a aplicat mãsurile specifice de reanimare. Prima mãsurã, ºi poate cea mai spectaculoasã, a fost transfuzia masivã Ñ finanþiºtii din salã probabil o sã mã corecteze ºi o sã spunã ”infuzia masivãÒ Ñ de capital.

Pentru prima oarã dupã 11 ani, în bugetul pe anul în curs a fost alocat sãnãtãþii un procent de 4,2% din PIB, care se regãseºte ºi în 2002 ºi este incontestabil mai mare decât sumele alocate anterior, între 2,7 ºi 3,8.

Dacã PIB-ul României este prea mic sau suficient, sau este prea mare aceasta este cu totul altã discuþie care depãºeºte cadrul actual.

De asemenea, pentru prima oarã dupã 1990, Ministerul Sãnãtãþii a lansat anul acesta, în luna iunie, Strategia sistemului sanitar în România, care cuprinde principalele obiective de dezvoltare ºi restructurare a sistemului de sãnãtate pe termen scurt ºi mediu.

Dacã semnatarii moþiunii ar fi avut bunãvoinþa sã ia la cunoºtinþã conþinutul acestei strategii, care a fost supusã dezbaterii publice, ar fi economisit multã din energia cu care au elaborat prezenta moþiune, mai mult din auzite, decât în cunoºtinþã de cauzã.

Cãci reforma în sãnãtate începe sã devinã realitate, iar rezultatul mãsurilor de urgenþã despre care vorbeam este deja vizibil pentru cei care vor sã vadã ºi pot sã priceapã.

Sistemul sanitar începe sã respire, chiar dacã mai gâfâie pe alocuri. Reþeaua sanitarã îºi regãseºte cadenþa ºi se reinstaureazã ordinea într-un domeniu care, deºi este profund umanist, are nevoie de foarte multã rigurozitate. Stadiul actual însã nu este lipsit de riscuri. Pacientul se aflã în convalescenþã timpurie ºi de aceea este încã foarte fragil. Dar acesta este procesul natural de vindecare ºi altul nu existã. Nici în biologie, nici în economia de piaþã. Cei care se erijeazã acum în a toate ºtiutori, dând sfaturi de parcã ar fi cãzut din lunã, nu de la guvernare, riscã sã facã un deserviciu exact sistemului sanitar naþional de a cãrui soartã se aratã aºa de preocupaþi.