Paul Ichim

## **Domnul Paul Ichim:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul declarației politice îl reprezintă situația actuală din sănătate. Am să cer îngăduința ca titlul declarației politice să-l enunț la sfârșit, deoarece va fi un citat pe care-l consider foarte sugestiv.

Mi-aș dori foarte mult ca ceea ce am de spus să nu fie etichetat strict ca o declarație cu iz politic, deoarece, parafrazând-o pe colega noastră de Sibiu, doamna senator Boitan, acum o săptămână a spus că sănătatea nu are culoare politică, declarație cu care sunt întru totul de acord.

Însă, după evenimentele din decembrie 1989, într-un entuziasm demn de condiții și cauze mai nobile, sub titulatura de reformă, am început să ne ocupăm și de sănătate, și atunci am dezorganizat și sistemul sanitar. Ca în alte domenii, fiecare persoană care a ajuns undeva la conducerea Ministerului Sănătății, în postura de ministru sau de ministru secretar de stat, a ajuns să gestioneze o parte din banii publici în interese mai mult sau mai puțin personale.

Să exemplific. Așa au apărut unități sanitare noi, spitale, policlinici, care, dacă nu au avut bafta să se termine la sfârșitul mandatului, au rămas neterminate. Luați lista din fiecare an din buget, când se face planul de buget, să vedeți de cât timp sunt unități sanitare neterminate.

Alt exemplu ar fi achiziția aparaturii de înaltă performanță radiologică, la care nu s-au luat în calcul nici cheltuielile de montare, nici cheltuielile de postgaranție, așa încât avem situații în care aparatură de înaltă performanță zace în cutiile în care a fost livrată și a ieșit din termenul de garanție.

Din informațiile mele, și la ora actuală în țară avem aparatură nemontată.

Titulatura foarte savuroasă, pe care o văd folosită de mulți specialiști în domeniu după acest fel de hotărâre, este că sunt efecte perverse. Au apărut efecte perverse după hotărâri. Numai că în sănătate constat că sunt două feluri de efecte perverse: unele foarte bine calculate sau altele, consecințe perverse din prostie. Or, poporul nostru are un citat foarte interesant: „Prostia și domnia costă!” Da, dar costă banul public, banul nostru, al tuturor.

Au fost închise unități sanitare fără un calcul bine stabilit, după interesele decidenților de moment. Aproape nu mai avem policlinici, iar spațiile pentru medicii de familie și stomatologie nu le-am privatizat nici la ora actuală. Am dat o țară întreagă, am vândut unități sanitare, am vândut bănci pe te miri ce și, dintr-odată, cu aceste spații medicale devenim mai scrupuloși cu ce bani le dăm.

Ca în fiecare sector, echipa managerială care a venit la conducerea ministerului a avut propriul program, nu a fost nicio continuitate în domeniu, o strategie în domeniul medical. Astfel, am acceptat sistemul de asigurări sociale de sănătate „Bismark”, am luat sistemul DRG australian. Acum luăm cardul de sănătate de tip francez. În ceea ce privește învățământul, îl facem și pe el o formă intermediară de tip francez și, la urmă, cred că rezultă, și se și vede, un ghiveci autentic românesc.