Paul Ichim

## **Domnul Paul Ichim:**

Vă mulțumesc.

Forma prescurtată, în rezumat, pentru că nu are rost să întindem vorba și am să vă spun și de ce.

Rezumat. Promisiuni electorale: un kilometru de autostradă pe zi de guvernare.

Am văzut ce s-a întâmplat, comentariile sunt făcute în material, nu are rost să dezvolt.

De ce nu vreau să dezvolt subiectul? Nu pentru că aș fi nevorbit, dar data trecută, în furtunoasa ședință, au fost câteva afirmații care m-au scos din pepeni ca individ.

La începutul mandatului, când am venit aici, eram vreo câțiva de acolo, din partea stângă a mea, dreapta eșichierului politic, care am spus că nu ne-am obișnuit să facem declarații politice și întrebări și interpelări la ceas. Majoritatea parlamentară care asigura guvernarea nici nu era în sală.

Săptămâna trecută, am descoperit, prin vocea unui distins coleg de-al nostru de la grupul majoritar, că dânșii au insistat ca să nu vorbim la scaunele goale. Țin să le amintesc că ei erau cu scaunele goale și noi spuneam că ar fi măcar decent să ne ascultăm.

Data trecută, un coleg de-al Domniilor Voastre a făcut o declarație politică – acum vorbește la telefon și nu mă ascultă – și vă rog să rețineți că s-a oprit în timpul discursului pentru că nu-l asculta nici propriul grup. Așa că, vă rog frumos, ori facem declarații ca să fim în temă, să ne asculte cineva, ori măcar să ne ascultăm și să avem decența să ne auzim unii pe alții.

După cele două ședințe de data trecută am fost impresionat de o treabă: toată lumea, din stânga, din dreapta, își transmitea, cu tot respectul pe care vi-l port, și dă-i, și luptă... Și stăteam și mă gândeam, dacă nu ar fi respectul ăsta, eu fiind chirurg, cred că trebuia să am aici cu mine material de sutură. Vă mulțumesc pentru grija deosebită cu care m-ați ascultat.