Domnilor preºedinþi ai celor douã Camere, Domnilor miniºtri... absenþi din salã, din pãcate,
Sigur cã discuþia asupra bugetului de astãzi îþi dã amare prilejuri de meditaþie ºi de reflecþie. Pot spune cã, ascultând discursurile de pânã acum, am avut aproape certitudinea cã suntem marcaþi de campania electoralã care se apropie, cã, în loc sã facem o discuþie foarte la obiect ºi de analizã a stãrii economiei ºi a stãrii societãþii în momentul de faþã, suntem incomparabil mai mult preocupaþi de viitorul nostru politic, de viitorul electoral al partidelor noastre ºi sigur cã aceasta este în detrimentul a ceea ce avem de fãcut.
Am în egalã mãsurã senzaþia cã, în pofida rigorilor ºtiinþei, multe dintre afirmaþiile fãcute aici dau senzaþia cã avem în faþã o ºtiinþã a exactitãþii absolute, în care cineva deþine monopolul rezolvãrii a tot ceea ce avem în faþã, iar cineva deþine, dacã vreþi, portofoliul nereuºitelor, ºi sigur cã opoziþia are reþetele bine definite, bine pregãtite pentru tot ceea ce se întâmplã, ºi din 1990 pânã în 1996 am putut sã constatãm acest lucru, cã aveam o economie absolut înfloritoare, cu societãþi comerciale cu o ratã ridicatã a profitului ºi a rentabilitãþii, cu instituþii care funcþionau impecabil, cu ordonatori de credite foarte buni ºi impecabili ºi iatã-ne cã din 1997 încoace ne-am trezit în situaþia ingratã în care întreprinderile au devenit brusc neperformante, bãncile au început sã-ºi închidã uºile una dupã alta, ºi aceasta numai din vina algoritmului sau nu se ºtie cãrei situaþii, în loc sã vedem, totuºi, faptul cã toate procesele economice, financiare ºi aºa mai departe sunt procese cu continuitate în timp, care nu numai cã au continuitate în timp, dar se ºi agraveazã în timp. Pe mãsurã ce evolueazã negativ, ce se adunã negativitate, acest lucru la un moment dat trebuie sã fie rezolvat ºi sigur cã cineva plãteºte o notã de platã, ºi nota de platã, din pãcate, o plãtim ºi noi, o plãteºte ºi populaþia, o plãteºte ºi Guvernul ºi suntem obligaþi sã înghiþim aceste lucruri.
Dar vroiam sã spun, totuºi, cã pentru o oarecare decenþã ºtiinþificã, laureaþi ai Premiului ”NobelÒ în economie spuneau, la un moment dat, cã ”errare economicum estÒ, deci dincolo de judecãþi apodictice ºi indiscutabile, de sentinþe absolute, existã o relativitate a ºtiinþei economice ºi poate în situaþii de tranziþie, mai mare decât oricând, ceea ce face ca politicile construite, inclusiv politicile bugetare, inclusiv politicile fiscale, politicile de ajustare sectorialã, de restructurare ºi de privatizare sã fie în
momentul de faþã mult discutate, este evident, ºi se pãºeºte pe un teren nesigur pentru mari academii ale lumii, da-apoi pentru niºte, sã spunem, oameni care se confruntã, e adevãrat, cu realitatea, dar constatã ºi ei ºi au constatat în timp cã, deseori, anumite pârghii pe care au acþionat, anumite mãsuri pe care le-au luat nu au dat nici pe departe rezultatele scontate, ba aº putea sã spun, dimpotrivã, cã efectele perverse au fost mai mari ºi mai pãcãtoase decât beneficiile.
Trecând peste aceasta, m-aº fi aºteptat ca astãzi sã discutãm puþin despre ceea ce a întrunit un important consens politic în România, ºi anume, strategia de dezvoltare pe termen mediu, pentru cã în faþa bugetului este tocmai aceastã strategie, ºi faptul cã ea a întrunit un consens politic face ca multe din riscurile pe care România le are ca þarã sã fie înlãturate, pentru cã aceastã strategie, finalmente se duce într-un program de guvernare, pe care stânga sau dreapta la putere va trebui sã-l aplice. ªi, dacã doriþi, declaraþia comunã a liderilor partidelor de la putere sau din opoziþie are ca sens pentru Uniunea Europeanã, eliminarea riscului cã, o datã cu schimbarea unei puteri cu o altã putere sau cu alte partide care intrã în postura de guvernanþi, totul se întoarce pe dos ºi trendul de reformã pe care este angajatã în momentul de faþã România se stopeazã.
De altfel, opinia mea este cã acest an are ca risc major tocmai riscul politic, riscul slãbirii direcþiei reformei, riscul populismului, riscul demagogiei, riscul transferului de disputã din zona strict economicã spre zona politicã ºi cred cã Uniunea Europeanã a avut în vedere acest lucru atunci când a solicitat, cu politeþe, evident, dar ºi cu fermitate sã existe, totuºi, un acord politic asupra a ceea ce se întâmplã în România.
ªi sigur cã tot ceea ce se întâmplã în România nu este în mãsurã de a bucura pe nimeni ºi eu nu cred cã cineva din þara aceasta îºi închipuie cã Ministerul Finanþelor sau domnul ministru Remeº sau domnul primministru are o tolbã plinã de bani, are seifurile pline de bani ºi nu le împarte populaþiei sau principalelor instituþii din þarã. Nu cred cã cineva îºi închipuie cã opþiunile pe care le are Guvernul în momentul de faþã sunt extrem de largi, dimpotrivã, eu am impresia cã este pe un coridor în care nu are prea multe opþiuni, ºi lucrurile ar trebui judecate în primul rând din aceastã perspectivã ºi poate cã atunci am reuºi sã concentrãm mult mai bine ºi discuþiile ºi dezbaterile.
Eu regret faptul cã în presa ultimelor zile am vãzut faptul cã importantele discuþii care au avut loc în comisia de specialitate, sutele sau zecile de amendamente care au fost discutate ºi susþinute de diverse grupuri politice, de diverºi senatori, de deputaþi, de comisii de specialitate, de diverse ministere au fost tratate ca neserioase, ca inutile, ca sterile, ca, mã rog, cu epitete care nu fac cinste nimãnui, în condiþiile în care s-au cãutat, totuºi, niºte soluþii, din pãcate, aºa cum spuneam, pe un drum foarte îngust, pe o potecã foarte strâmtã, respectiv în situaþia în care sunt Guvernul ºi Ministerul Finanþelor, care încearcã sã acopere nevoi evident importante ºi indiscutabile, ale sãnãtãþii, ale învãþãmântului, ale armatei, ale tuturor instituþiilor bugetare, dar care nu au, din pãcate, în spate un izvor de resurse.
ªi acum, pentru a vedea de ce România nu are acest izvor de resurse ºi de ce Ministerul Finanþelor ºi Guvernul sunt puse în aceastã situaþie extrem de delicatã, va trebui sã încercãm sã ne întoarcem în econo-
mia realã, sã vedem acolo ce se întâmplã ºi de ce rãu se întâmplã foarte multe lucruri ºi de ce foarte multe din activitãþile economice, în loc sã fie generatoare de profit, sunt generatoare de pierderi. Pentru cã, finalmente, problema economicã fundamentalã, cea care este în spatele bugetului ºi care dominã ºi controleazã, dacã vreþi, în mod invizibil aceastã discuþie, este, de fapt, ce se întâmplã în economia realã. De ce societãþile comerciale nu reuºesc sã fie societãþi profitabile? De ce nu reuºesc sã fie societãþi competitive? De ce nu reuºesc sã fie concurenþiale? De ce nu reuºesc sã-ºi creascã exporturile? De ce nu reuºesc sã-ºi reducã consumurile? De ce nu reuºesc sã aibã un management performant ºi aºa mai departe?
ªi iatã cã, atunci când vom gãsi rãspunsul la aceastã problemã, am senzaþia cã partidele, reprezentanþii tuturor grupurilor parlamentare vor constata cã au o misiune mult mai uºoarã de rezolvat, pentru cã vor avea niºte resurse pentru care pe urmã se vor putea face judecãþi optime.
Câtã vreme, însã, în fiecare judeþ Ð cã sunt în industrie sau cã sunt în agriculturã Ð avem societãþi care înregistreazã un atât de important volum de pierderi, câtã vreme avem probleme legate de seriozitatea ºi de disciplina muncii, câtã vreme avem senzaþia cã nimic nu conteazã ºi câtã vreme toate aceste lucruri vor avea o aºa de mare greutate ºi o aºa de mare încãrcãturã în comportamentul economic al agenþilor economici, ca ºi al fiecãrui om în parte, cred cã multe lucruri nu vor putea fi de fãcut ºi, sigur, oricâtã asistenþã externã, politicã sau de specialitate, vom avea, ne vom afla în acelaºi cerc vicios, pentru cã nu reuºim încã sã înþelegem cã Uniunea Europeanã sau orice þarã din Uniunea Europeanã înseamnã o þarã în care seriozitatea, onestitatea, munca, corectitudinea, dãruirea ºi aºa mai departe sunt pe prim plan, ºi pe urmã încep toate celelate discuþii.
Din pãcate, la noi, totul s-a transferat în zona politicului, unde este o disputã oarbã, sterilã, între partide, între diverse situaþii, între diverºi actori politici, fãrã sã înþelegem cã realitatea este cu totul în altã parte, este acolo unde se fãureºte munca, valoarea. Toate aceste lucruri parcã le-am uitat din vocabular. ªtim doar sã ne acuzãm unii pe alþii, în loc sã vedem ce avem de corectat, cum avem de motivat munca, cum avem de cultivat o seriozitate a angajamentului economic al fiecãrui actor în parte.
Nu voi intra acum în a enumera toate caracteristicile economiei româneºti în momentul de faþã. Sunt prezentate, Guvernul a fãcut-o ºi a fãcut-o în destul de corectã mãsurã în Strategia de dezvoltare pe termen mediu, la care se lucreazã ºi în momentul de faþã.
Existã însã ºi din punctul de vedere al Partidului Naþional Liberal câteva importante prioritãþi pe care le dorim rezolvate. Ele þin, în primul rând, de natura proprietãþii.
Câtã vreme noi nu vom reuºi sã rezolvãm aceastã problemã, cu siguranþã, tot comportamentul deformat de care vorbeam anterior, comportament deformat care se traduce în lipsã de performanþã, în lipsã de indicatori, în lipsã de resurse, nu vom putea sã lãmurim foarte multe lucruri, ºi tocmai din acest motiv unul din obiectivele politice fundamentale ale coaliþiei în momentul de faþã a fost tocmai rezolvarea problemei proprietãþii, pe cât se poate de mult în industrie, dacã se poate, total în agriculturã, în servicii, în construcþii, în aºa fel încât partea de asu-
mare a rãspunderii, de motivare, de interes personal al fiecãrui om ºi al fiecãrui loc de muncã sã fie, cumva, rezolvatã, în detrimentul sau în favoarea deficitului de administrare pe care statul nu reuºeºte sã-l facã.
Multe din discuþiile care s-au fãcut aici au vizat, sã spunem, aspectele criticabile legate de reeºalonãrile pe care Ministerul Finanþelor sau Ministerul Muncii a fost obligat sã le facã. Din pãcate, eu regret cã s-a fãcut aceastã discuþie, pentru cã aceste reeºalonãri cred cã încep, dacã vreþi, dinainte de 1990, ele au continuat în perioada 1990 Ð 1996, bineînþeles cã au continuat ºi acum ºi, din pãcate, acum se încearcã sã se introducã ideea cã ele sunt sursa haosului în colectarea veniturilor ºi aºa mai departe.
În opinia mea Ð ºi cred cã Ministerul Finanþelor va expune mai bine decât mine acest lucru Ð, reeºalonãrile au fost, dacã vreþi, baloane de oxigen care s-au aprobat pentru societãþi comerciale aflate în situaþii critice ºi care au avut nevoie de aceste amânãri, reeºalonãri pentru a-ºi putea redresa sau relansa activitatea economicã. Este foarte mult discutabil dacã este o mãsurã justã sau care se duce finalmente într-un rezultat pozitiv. Dar este indiscutabil cã ele au venit pe presiunea agenþilor economici, cã aceastã presiune a venit în primul rând din sectorul de stat, pentru cã cred cã peste 80 ºi ceva la sutã din societãþile comerciale beneficiare sunt ale statului în continuare, cã ele au venit ºi au fost o ºansã, de fapt, pentru Ministerul Finanþelor, ca decât sã nu încaseze nimic, mai bine sã intre, totuºi, într-un grafic pe care s-au angajat reciproc cã-l respectã ºi cã pot sã obþinã niºte venituri.
Dar venim din nou la problema eficienþei ºi la problema proprietãþii ºi avem aproape garanþia Ð vedeþi ºi ponderea între cele douã sectoare Ð sectorul privat cere doar în proporþie de 10% reeºalonãri, sectorul de stat în proporþie de 90% cere reeºalonãri.
Câtã vreme nu vom reuºi sã transferãm în zona proprietãþii private întreaga responsabilitate a activitãþii economice, perspectivele administratorilor, ale Guvernului, ale F.P.S.-ului vor fi, fãrã îndoialã, incerte, ºi rezultatele vor fi pe mãsurã.
Tocmai din acest motiv, una din marile probleme pe care noi le avem în faþã Ð ºi cred cã este, de fapt, un interes comun al întregii clase politice Ð este transferul proprietãþii spre privat, spre administrare privatã, în aºa fel încât responsabilitatea sã fie un factor care într-adevãr are un cuvânt de spus. Altfel, ne vom afla în situaþii în care vom vorbi despre salariile astronomice ale managerilor, ne vom afla în situaþii în care vom comenta interminabil de mult de ce F.P.S.-ul nu reuºeºte sã asigure un management adecvat societãþilor comerciale, de ce criteriile de selecþie a resurselor umane sunt atât de discutabile ºi aºa mai departe, în condiþiile în care simpla soluþie a proprietãþii ºi transferul ei spre privat ar fi în bunã mãsurã o soluþie-cadru, o soluþie de ansamblu pentru un întreg pachet legislativ.
În fine, o a doua problemã pe care noi o avem ca prioritarã ºi credem cã proiectul de buget actual o susþine este, într-adevãr, introducerea mecanismelor economiei de piaþã ºi transferul societãþilor economice, transferul societãþilor comerciale în câmpul concurenþial al economiei de piaþã, tocmai pentru ca stadiul sau elementele arbitrare sau incoerente sau, sã spunem, toþi factorii care nu acþioneazã coerent în momentul de faþã Ñ ºi este vizibil cã este o anume lipsã de coerenþã Ñ sã fie
cumva îndepãrtaþi din arbitrariul intervenþiei lor ºi piaþa ºi intrumentele economiei de piaþã sã poatã sã acþioneze.
În acest fel credem noi cã funcþiile obiective ale societãþilor comerciale, ale operatorilor economici se vor apropia foarte mult de þintele lor reale, adicã, aºa cum spuneam, nu spre ceea ce se întâmplã în momentul de faþã, când grija tuturor managerilor este sã pãstreze locurile de muncã, sã asigure salarii, sã o ducã de pe o zi pe alta, fãrã sã aibã o perspectivã realã de eficienþã economicã, fãrã sã aibã o ratã a profitului corespunzãtoare, fãrã sã reuºeascã sã-ºi îmbunãtãþeascã tehnologiile, fãrã sã reuºeascã sã-ºi modernizeze activitatea, în aºa fel încât sã devinã actori competitivi în câmpul economiei de piaþã.
Existã extrem de multe probleme care sunt, sigur, demne de o discuþie în toate palierele în Parlament. Eu nu aº vrea, într-adevãr, ca libertatea care ni s-a acordat în momentul de faþã în ceea ce priveºte timpul de intervenþie sã fie exploatatã abuziv. Eu atât aº dori sã spun: cã avem în acest an Ð ºi poate cã la nivelul tuturor partidelor parlamentare vom înþelege acest lucru Ð un risc major, ºi riscul major vine din faptul cã suntem într-un an electoral ºi aºa cum am vãzut ºi la începutul discuþiilor ºi în discuþiile anterioare, riscul deturnãrii discuþiilor de la problemele cu adevãrat reale pe care le are economia, de la starea de boalã a economiei spre palierul politic este exagerat.
În egalã mãsurã cred cã orice apel de solidaritate pe care l-aº face, mãcar pentru promovarea bugetului, riscã sã fie lovit de nulitate, în condiþiile în care existã alte obiective decât cele privind promovarea bugetului, eu aº dori ca dezbaterile asupra bugetului sã nu dea impresia populaþiei din þara aceasta cã lucrurile care merg rãu sunt interminabile ºi sã reuºim sã dovedim cã putem sã avem solidaritate într-un astfel de moment, pentru cã promovarea, adoptarea bugetului este, în opinia mea, unul din actele politice fundamentale pe care Parlamentul le are de îndeplinit.
Grupurile naþional liberale susþin în mod categoric acest buget, avem ºi noi nemulþumirile noastre, multe, ºi probabil cã în cursul dezbaterilor pe articole vom interveni sã vedem în ce mãsurã mai sunt posibile ajustãri, vreau sã subliniez ºi munca, atât a colegilor din Ministerul Finanþelor, cât ºi a experþilor din cele douã comisii de specialitate, care, vã pot asigura Ð dumneavoastrã în bunã mãsurã ºtiþi Ð cã de trei sãptãmâni încoace nu au liniºte, nu au pace, pentru ca noi sã putem purtãm aceastã dezbatere, în condiþiile în care, din pãcate cu multã uºurinþã, acest imens volum de travaliu este catalogat drept superficial.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.