Pãun-Ion Otiman

## **Domnul Pãun-Ion Otiman:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnã ministru,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Mai întâi doresc sã încep prin a-mi declara cu precizie calitatea pe care o am, înainte de a fi senator, pentru ca sã cunoaºtem cu exactitate din ce poziþie vorbim, alta decât cea de senator al României. Sunt rector al unei universitãþi de stat care are la aceastã datã un procent de studenþi cu taxã de 23%. Deci, nu se pune problema de a pleda pentru o universitate care îºi asigurã un anumit nivel de finanþare, în exclusivitate sau în majoritate, din regimul taxelor.

Am fãcut aceastã precizare pentru cã, doamnelor ºi domnilor, aproape toate discuþiile care s-au purtat aici cu privire la sistemul naþional de învãþãmânt superior Ñ în ultimã instanþã s-a încercat a se face o separaþie, ca sã nu spun chiar o competiþie Ñ pe alþi termeni decât cei ai calitãþii Ñ între cele douã sisteme: învãþãmânt de stat, învãþãmânt privat.

Aº vrea sã-mi permiteþi sã aduc la cunoºtinþa celor care nu sunt legaþi direct de sistemul naþional de învãþãmânt care sunt tendinþele europene ºi mondiale cu privire la învãþãmântul superior. Mã voi referi la început la tendinþa europeanã, deoarece este mai apropiatã de noi.

România a semnat Declaraþia de la Bologna cu privire la **Magna Carta Universitatum** , care precizeazã noþiunea de ”convergenþã a sistemelor de învãþãmântÒ ºi care aduce în dezbatere un sistem de învãþãmânt bazat pe competiþie, pe calitate, pe concurenþã ºi care are în vedere, în primul rând, finalitatea actului educaþional, ºi anume a acelui produs uman de înaltã calitate ºi înaltã

competiþie, ºi nu are, în primul rând, la bazã sursa de finanþare.

S-au fãcut aici nenumãrate referiri la caracterul de stat social al României. Domnul Iorgovan Ñ care, evident, acoperã mult mai bine decât mine aceastã problematicã a statutului juridic Ñ a fãcut-o excelent. Vreau sã vã reamintesc tuturor cã în Europa constituþiile diverselor state consfinþesc, de asemenea, caracterul social al unor state foarte dezvoltate economic, incomparabil faþã de þara noastrã; ºi aici m-aº referi la Germania.

Cu toate acestea, Germania Ñ care ºi ea este definitã în constituþie ca un stat social Ñ acoperã în învãþãmântul superior între 40 ºi 70% din costurile de finanþare a universitãþilor din alte surse decât bugetul de stat; Germania care are un alt P.I.B., care are o altã resursã bugetarã ºi care are alte posibilitãþi de finanþare ºi de susþinere a învãþãmântului superior.

Întrebarea este: de ce Germania, care ar putea sã menþinã un numãr important de studenþi, cu toate acestea apeleazã la surse multiple de finanþare?

Doamnelor ºi domnilor,

Aceastã separaþie între învãþãmântul privat ºi învãþãmântul de stat nu se mai face în þãrile cu învãþãmânt evoluat. Se discutã din ce în ce mai mult de învãþãmântul public, care trebuie sã egalizeze cele douã tendinþe.